La marginea lumii de O. G. Arion

Titlul: La marginea lumii

Autoare: O. G. Arion

Seria: Somnul zeilor, volumul 1

Editura: UP

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 560

”Un continent. Nouă regate. Și o călătorie până la marginea lumii. Când tânăra regină a Villiei se hotărăște să pornească un nou război, vor putea celelalte regate să facă față acestui atac? O istorie de demult iese la iveală, răsturnând ordinea normală a lucrurilor.

Ținuturi fantastice, magie, intrigi și comploturi, iubire și ură, bătălii și lupta a doi frați pentru tronul de ametist al Elandriei, toate acestea împletindu-se într-o poveste derulată pe mai multe planuri, în care nu există alb și negru, bine și rău sau dreptate și injustiție.

Acesta este doar începutul!” 

“Zeii dorm, dar conflicte mocnind de secole se trezesc. O lume fără margini în ale imaginației, un univers fremătător în care magia palpită sub pojghița mașinațiunilor politice și a intrigilor briliant trasate. “La marginea lumii” e o carte precum o bijuterie, sclipind ca o bucată de artensis. Curând, cititorii se vor împărți în cei care s-au îndrăgostit de seria “Somnul zeilor” și cei care urmează să o facă. Oana Arion s-a întrecut pe sine.” — Diva Hair

Principalul lucru care m-a atras la această carte a fost, trebuie să recunosc, numărul impresionant de pagini!!! Autoarea nemaiscriind o carte, cu atât mai puțin un volum dintr-o serie, care să aibă un așa număr mare de foi.  Apoi, a sosit recenzia prietenei mele, Ana, de la A drop of inspiration, care m-a convins să dau o șansă cărții. Apoi a sosit propunerea autoarei de a-mi oferi un exemplar. 

De aici, restul e istorie! 

La marginea lumii este un volum care suscită interesul cititorului, ne oferă o călătorie într-un spațiu plin de magie și emoții, de comploturi și ură, război și moarte, dar în care avem parte și de lumină, speranță și iubire. Ca să nu mai spun cât de folositoare au fost hărțile, dar și informațiile despre cele nouă regate, glossarul și arborele genealogic — ca să zic așa, de la finalul cărții. Un fantasy epic alert, care ne prinde în mreje. Cu acest volum autoarea a demonstrat o evoluție importantă în scrierea sa. 

Ținutul Merikas este format din nouă regate, înconjurat de două oceane. Harta ținutului este foarte importantă deoarece cu ajutorul acesteia vizualizăm locul de desfășurate al acțiunii. 

“Nu avea de ce să se teamă sau să se ascundă. Obiceiurile sale stranii, precum și plimbările nocturne erau bine cunoscute atât de gărzi, cât și de locuitorii cetății, care-l considerau mai degrabă excentric și-i acceptau apucăturile zâmbind îngăduitor.”

Încă de la început, îl cunoaștem pe Aserthe, fiul regelui Elandriei, Trephor de Krestin. Acesta pornește într-o călătorie, dornic fiind de aventuri, cunoaștere și noi experiențe, chiar dacă unele sunt suficient de periculoase cât să-i pună viața în pericol. 

Mai este fiica cea mare a regelui Trephor, Yatis, care a fost căsătorită forțat de tatăl său deși ea îl iubea pe Mazen. Aceasta, drept răzbunare, își înșeală soțul cu cine nimerește.

Toată această aparentă liniște va fi dată peste cap de apariția unei solii din Krita, un regat cu care Elandria s-a războit ani în șir.  

Elandrienii cred în patru zei: Den’Iss, Esiika, Vyctos și Rebexi. 

O lectură pe care o descoperi pe măsură ce acțiunea avansează, o poveste plină de lumină și întuneric, de magie și umanitate, comploturi și prietenii, război și pace. Cu o pleiadă impresionantă de personaje fie că sunt pozitive sau negative. 

Dar să revenim la mesagerii ce au sosit cu daruri din Krita… 

“— O adevărată comoară, zâmbi regele.

— Pe care o închinăm celei mai frumoase dintre prințese, adăugă Etalpalli cu o mică plecăciune. Elah.”

Pe care o curtează pentru Toltecoh, urmașul lor. Acest gest trebuie acceptat sau refuzat, dar este destul de dificil. Dacă refuză, regele riscă să pornească un nou război. Oare acceptă? 

Este fascinantă călătoria tânărului prinț Aserthe, plină de pericole, miracole și care are un scop precis: 

“Și manuscrisele. Acele manuscrise. Trebuia să le vadă, să le atingă, să le citească. Să-și treacă vârfurile degetelor peste literele decolorate de ani și peste paginile îngălbenite, să simtă mirosul de praf și de cerneală veche păstrat între filele delicate. Să afle. Să știe. Să poată, mai târziu, adormi așa cum nu o mai făcuse din ziua în care descoperise cartea.”

Un cărturar pornit în căutarea științei? Un tânăr visător ce aspiră la cunoastere? Rămâne de descoperit. 

Autoarea ne poartă prin fiecare regat, ne oferă suficiente detalii încât să cunoaștem obiceiurile locului și personajele importante. Apoi vedem interacțiunile politice, compromisurile și razboaiele pe care fiecare le duce atât cu regatele vecine cât și cu proprii supuși. Aflăm despre nemulțumiri și neajunsuri, despre lucruri pe care majoritatea le iau drept garantate. 

În Villia o cunoaștem pe Raielyn, regina de drept, o tânără puternică, curajoasă, ce încearcă să-și ia tronul de drept din mâna varului ei. Aceasta este cea care declanșează războiul cu Alianța Celor Trei, având ocazia să observăm pregătirile de război și modul în care fiecare înțelege să poarte această bătălie. 

În Chimerya îi cunoaștem pe onorabilul Divakar și pe sclavul său Surya, ambii alchimiști ce încearcă să schimbe forma unor pietre. Tânărul Surya se dovedește a fi mai mult decât un sclav, acesta având ochii roșii: semnul magilor. 

La castelul Eff din Elandria suntem martorii unor comploturi, petreceri dezlănțuite între nobili și alianțe ce trebuie cumpănite cu grijă. Totul se desfășoară atât de repede încât ai impresia că ratezi ceva. Cu toate acestea, autoarea reușește să ne ofere diferite piese de puzzle care încă sunt departe de a ne oferi o imagine exactă a tabloului complex care este reprezentat de Merikas. 

“— Nu, fiule. Regina Villiei l-a întemnițat pe regele Graeme. Dorește să declare război Alianței și ne cere ajutorul.

— Unde a fost Villia în urmă cu cincisprezece ani, când Saiffonul și Elandria ne-au învins, după ce au trecut munții și ne-au incendiat orașele, ne-au ucis copii și…”

Apoi mergem în Brotte, alături de Aserthe și Șarpe— Phillibert, cel trimis de var Rokkas pentru a-i purta de grijă tânărului prinț. Astfel, descoperim un nou personaj călit de greutățile vieții, care atrage în jurul său o panoplie de animăluțe pe care le salvează, cum ar fi corbul Ala sau vidra pe care o găsesc pe drum — Erixa. Între cei doi se leagă o prietenie aparte pe măsură ce se cunosc mai bine. 

De aici acțiunea se mută în marea bibliotecă din Lokkras unde un tânăr, pe numele său Simkin, descoperă o hartă de pe vremea zeilor din Merikas: 

“În fața sa, desenată pe o bucată de hârtie veche și colorată în mult roz, albastru și galben se desfășura o hartă antică a continentului de dinainte de marele cutremur. Denumirile erau scrise în vechea limbă — cea a zeilor.”

Aflăm că Simkin a fost bun prieten cu Aserthe pe vremea când amândoi erau tineri învățăceii ai Marii Școli. Și cum nimic bun nu pare a ieși din descoperirea lui, acesta se vede nevoit să pornească în căutarea lui Aserthe în Elandria, dar cel mai important este să rămână în viață. 

După cum putem observa, mici piese de puzzle încep să contureze tabloul. Apoi observăm jocurile și intrigile vechi de când lumea cum sunt puse în practică atât în fiecare regat în parte cât și între aceste regate ce par a-și dori să se distrugă unul pe altul. 

Comploturi, intrigi nesfârșite, crime, minciuni spuse cu zâmbetul pe buze, magie la cel mai înalt nivel și războaie ce sunt pe punctul de a izbucni; de toate acestea avem parte la cel mai înalt nivel. Iar umorul binecunoscut al autoarei își face simțită prezența în cele mai neașteptate momente, la fix pentru a mai destinde atmosfera de-altfel încordată. 

Morți neașteptate dar puse la cale cu mult sânge rece, scopuri care încă sunt învăluite în mister, suspansul care-ți taie respirația indiferent de regatul în care te aventurezi, La marginea lumii ne poartă într-o aventură epică plină de pericole, intrigi și scopuri neclare. Cu o panoplie de personaje interesante, unde fiecare este personaj principal la un moment dat, volumul iese în evidentă prin elementele de thriller, suspansul ce planează asupra fiecărei întâmplări și prin urme fine de umor ascuțit care destind cititorul. 

Observăm cum fire ce păreau la început lăsate în aer, încep să se unească chiar dacă nu ne este clar la ce servesc. 

“Aserthe se întoarse către însoțitorii săi care priveau fascinați întinderea nesfârșită de apă și cerul pictat parcă de o pensulă nevăzută a unui zeu. Simți un fior străbătându-i trupul. Reușise. Le zâmbi celorlalți și șopti:

— Am ajuns la marginea lumii.”

Ca să vă faceți o idee despre ce vă așteaptă de acum înainte, vă pot spune că imaginea conturată până acum este doar o laterală a tabloului pe care-l descoperiți la finalul primului volum al seriei Somnul Zeilor. 

“În acel moment, sunetele ascuțite ale unui clopot sfâșiară văzduhul.

— Crezi că l-au găsit?

— Poate. Sau poate că au aflat că vasele villiene au atacat portul Vesnut din Brotte. Războiul a început.” 

Din acest moment totul explodează, fiecare este pe cont propriu. Complicii își stabilesc alianțele iar războiul începe lăsând în urma sa doar morți. 

Cu o acțiune ce pare a nu duce nicăieri, lentă la început, care atrage prin descrierile care poartă cititorul în fiecare regat în parte, “La marginea lumii” ne oferă pe parcurs mult suspans, elemente de thriller ce ne taie respirația, o galerie de personaje care sunt pe rând bune și rele, intrigi și comploturi care sunt ridicate la rang de artă și nu în ultimul rând — ospețe! Cred că pe parcursul lecturării acestui volum am adăugat vreo cinci kilograme doar citind despre bucatele alese. 

O lectură cu adevărat captivantă ce ne creionează un tablou interesant și cu perspective de a deveni din ce în ce mai bun. 

Am avut preferații mei printre personajele acestui volum, deși fiecare m-a încântat și m-a dezamăgit la un moment dat. Cu toate acestea, au fost câțiva care mi-au atras atenția și pe care îmi doresc să îi revăd în volumul următor. 

O lectură fascinantă, care te ține în priză pe măsură ce autoarea reușește să îți demoleze fiecare presupunere pe care o faci în legătură cu evoluția acțiunii. 

Ce se întâmplă și cum se încheie acest prim volum vă las pe voi să descoperiți. 

MMulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzie. 

 

14 gânduri despre &8222;La marginea lumii de O. G. Arion&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.