Zăpadă în aprilie de Rosamunde Pilcher

Titlul original: Snow in april

Autoare: Rosamunde Pilcher

Editura: Vivaldi

Traducerea: Ileana Culcea

Anul apariției: 2000

Număr de pagini: 240

”La douăzeci de ani, Caroline Cliburn învață pe propria-i piele că viața trebuie totuși privită cu chibzuință, fără a te înflăcăra atunci când mai degrabă e cazul să judeci la rece. Astfel, chiar în pragul măritișului, riscă o călătorie aventuroasă spre Scoția, împreună cu mezinul Jody, în căutarea fratelui lor rătăcitor Angus.

Un peisaj care devine tot mai aspru și mai glacial, cu fiecare milă străbătută pe un viscol târziu, este în consonanță cu neliniștile lăuntrice ale Carolinei, grație sensibilității cu care autoarea plasează un suflet încercat într-o natură dezlănțuită. Dar tocmai furtuna de zăpadă iscată pe neașteptate în plină primăvară înseamnă pentru Caroline marea șansă de a găsi căldura iubirii alături de un tânăr scoțian însingurat, la rândul său aflat într-un moment de cumpănă.”

Autoarea Rosamunde Pilcher oferă cititorilor săi și de data aceasta o poveste plină de emoții, o căutare a sinelui, o cunoaștere a propriei persoane și o înțelegere aparte nu doar a propriilor dorințe, cât și a vieții. 

Zăpadă în aprilie este un roman deosebit, care îți captează atenția de la primele propoziții și pe care nu îl poți lăsa din mână până la sfârșit. O lectură intensă, o lecție de viață și o călătorie care înseamnă nu doar căutarea unui frate pribeag, cât și căutarea propriei persoane, cunoașterea de sine, înțelegerea propriilor dorințe și emoții. 

O cunoaștem astfel pe Caroline, o tânără aflată în pragul căsătoriei, dar care nu este sigură de ceea ce își dorește. Ea împreună cu fratele ei mai mic, Jody, locuiesc cu mama lor vitregă Diana. 

Cu un stil simplu, fără înflorituri și debordând de simplitate, autoarea reușește să pătrundă în sufletul cititorului printr-o poveste învăluită în sentimente, dorințe necunoscute, înțelegerea propriilor nevoi și cunoașterea propriei persoane. 

“… Caroline își aduse aminte de obrajii tatălui ei, adeseori nebărbieriți și aspri, și de cămășile lui albastre, de lucru, pe care prefera să le îmbrace direct de pe frânghia de întins rufe, fără nici cea mai ușoară netezire cu fierul de călcat. Își reamintea de asemenea de gâlcevile și disputele la care se dedau el și Diana cu voioșie, câștigate aproape totdeauna de tatăl ei! și se minună din nou că aceeași femeie a putut găsi cu cale să se unească prin căsătorie cu doi bărbați care se deosebeau ca cerul de pământ.”

O varietate de personaje, diferite tipologii umane, fiecare reacționand conform propriilor opinii; o călătorie prin frumoasa Scoție pe timpul unei furtuni bruște, o înțelegere a propriei persoane și a dorințelor neexplorate până acum. Zăpadă în aprilie are o liniște aparte, o acalmie care invită la reflecții interioare, cere o șansă la cunoașterea adevărată a emoțiilor și sentimentelor, dar și o examinare a alegerilor și deciziilor viitoare. 

Caroline și Hugh au o relație stranie. Se știu de ani buni, fata îi este recunoscătoare pentru faptul că atunci când a ajuns în casa lui, acesta a știut să o facă să se simtă binevenită. Dar, mi se pare că se lasă condusă de mama ei vitregă și nu știe să pună piciorul în prag. Totul se schimbă cu puțin timp înainte de nuntă, când pune în sfârșit piciorul în prag: 

“— Categoric nu! Răspunsul meu rămâne neschimbat, rosti el răspicat!

După un răstimp de tăcere împietrită, Caroline ripostă cu încăpățânare, punând astfel capăt discuției:

— Vreau să mă întorc acasă.”

Discutând cu fratele ei Jody, tânăra află că acesta nu-și dorește să plece împreună cu mama vitregă și soțul acesteia în Canada. Vrea să meargă în Scoția, să locuiască cu fratele lor Angus, despre care știe că lucrează în Strathcorrie, Perthshire. 

Astfel, tinerii se hotărăsc și pornesc în căutarea lui Angus pentru a-l invita la nuntă… 

Acțiunea se mută în Scoția unde avem parte de o nouă perspectivă, cea a lui Oliver Cairney care-și înmormântează fratele într-o zi rece de aprilie. Se simte recunoscător că fata de care fratele lui era îndrăgostit a reușit să vină la înmormântare. După o lungă absență. 

“Liz, pe care fratele lui o iubise înfocat până la adorație. Găsi răgazul să-i poarte recunoștință pentru că venise astăzi. Prezența ei acolo ar fi însemnat absolut totul pentru Charles.”

Autoarea Rosamunde Pilcher aduce în fața cititorului mai multe personaje despre care aflăm cu timpul că sunt legate unele de altele prin diferite legături. Cum ar fi Oliver, de care este îndrăgostită Liz, fiica lui Elaine, care este cea mai bună prietenă a Dianei, mama vitregă a lui Jody și Caroline…. Ei bine, acesta locuiește în localitatea unde este stabilit și Angus — fratele cel mare al tinerilor Jody și Caroline. 

Drumurile celor doi — Caroline și Oliver — se întâlnesc într-o seară de aprilie, în plină furtună de zăpadă care îi blochează pe tinerii Cliburn aproape de casa lui Oliver. Furtunile de zăpadă în Scoția se pare că sunt mai agresive decât și-ar fi închipuit cei doi tineri crescuți la Londra. 

“Coșmarul se sfârșise. O căldură plăcută se simțea în casă. Erau în siguranță.”

După ce ajung aproape înghețați în pragul casei lui Oliver, acesta îi primește în propria casă pe cei doi străini rătăciți. Îi adăpostește de vijelia de afară și îi găzduiește până când drumurile vor redeveni circulabile. 

Cei doi tineri Cliburn sunt ușor circumspecți în privința lui Oliver așa că nu îi oferă acestuia prea multe informații despre locul de unde vin. De fapt doar o singură informație: Londra! 

De aici înainte, Zăpadă în aprilie devine o lectură mai alertă, cu multe emoții ce străbat paginile cărții și cu personaje care încep să se cunoască unul pe celălalt. 

Un roman deosebit, o reflecție asupra propriilor decizii. 

“— Desigur, a fost aici, se întinse ea la vorbă, de parcă ar fi binevoit să-i facă o favoare Carolinei. I-ați trimis cumva o telegramă? A sosit o telegramă pentru el, dar bineînțeles că plecase deja când ne-a parvenit. Trase un sertar și scoase un plic portocaliu. Vedeți bine, a trebuit să-l deschid și v-aș fi înștiințat că Angus nu e aici, numai că nu era trecută nici o adresă.”

Deși sfătuită de Oliver să-l aștepte pentru a merge să îl caute pe fratele ei, Caroline se dovedește a fi o tânără convinsă că se poate descurca singură, astfel că ajunge să afle unele informații despre fratele ei. 

Ba mai mult, cei doi frați au aflat despre trauma prin care a trecut Oliver și sunt hotărâți să nu-l împovăreze pentru mai multă vreme decât este absolut necesar. 

Cu siguranță lucrurile încep să se miște! Atât Caroline cât și Oliver au propriile opinii care de multe ori par a fi în contradictoriu, dar la o privire mai atentă, constatăm că se completează una pe alta. Oliver se simte responsabil pentru cei doi frați, pe când Caroline consideră că, la cei 20 de ani ai ei, este suficient de matură încât să poată avea grijă de fratele ei mai mic. 

“Și chiar atunci o cuprinse din nou vechea senzație de greață și simți o împunsătură ca de cuțit în stomac. Nedându-i timp să se dezmeticească, durerea ascuțită o luase cu totul prin surprindere, aidoma unui neom hidos pândind pe după vreun ungher și așteptând să se năpustească asupra victimei.” 

Totul se complică. Problemele se multiplică și încep să pară mult mai grave decât sunt. Speranța pare a fi la o distanță considerabilă de cei foi frați. Iar destinul pare hotărât să nu-i lase să se întâlnească. 

În schimb, Oliver și Caroline se cunosc din ce în ce mai bine și ușor ușor se împrietenesc. Emoțiile apar treptat și sentimentele își fac simțită prezența. 

Rosamunde Pilcher este o autoare care ne oferă adevărate lecții de viață, experiențe ce ne ajută pe parcursul vieții. 

O lectură cu adevărat interesantă.