Minciuni nevinovate de H. Hunting

• 

Titlul original: Little lies

Autoare: H. Hunting

Editura: Litera

Colecția: New Moon

Traducerea: Gabriela Ghircoiaș

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 416

”Nu te vreau.

Nu însemni nimic pentru mine.

Nu te-am iubit niciodată.

Am transformat cuvintele în săbii. Și am secerat-o. Am împlântat lama în ea și m-am uitat cum se prăbușea. I-am zis că niciodată nu o voi face să sufere și tot am rănit-o.

Peste ani, mă confrunt cu toate minciunile nevinovate, cu neadevărurile, cu falsele realități, cu răul pe care l-am făcut, când nu voiam decât să-mi hrănesc obsesia.

Lavender Waters este prințesa din turn. Până și numele ei este esența basmelor. Înainte, eu eram cel care o salva. De fiecare dată. Dar nu mai vreau s-o salvez. Vreau doar să pretind că acele minciuni reprezintă adevărul.”

”H. Hunting ne prezintă probabil cea mai frumos scrisă și cea mai plină de emoții carte pentru tineri adulți a anului. Povestea lui Kodak și a lui Lavender o să vă frângă inimile. Sunt suflete pereche și au capacitatea să se distrugă, dar și să se înalțe unul pe altul, iar povestea lor care trece de la prietenie la ură și apoi la iubire este de neratat.” — L. J. Shen

Există minciuni. Știm cu toții. Dar există minciuni nevinovate? Cred că o minciună este o minciună indiferent de situație. O minciună nevinovată? Orice minciună care produce o suferință, rănește, ascunde realitatea… nu cred că are cum să fie nevinovată. Și totuși…

Minciuni nevinovate te prinde în mreje încă de la prima propoziție. Îți pătrunde în suflet.

Prologul ne face cunoștință cu Lavender, o fetiță de șase ani foarte timidă, care are parte de o experiență groaznică atunci când merge în parcul de distracții și vizitează Casa Groazei… o întâmplare ce lasă urme:

”Vreau s-o cred, dar amintirile rămân — ca un vis urât care nu vrea să se termine. Acum trăiește în capul meu, este cel mai mare monstru din mintea mea. (……..)

Vreau ca totul să fie ca înainte. Dar nu e. Și nu cred că va mai fi vreodată.”

Acțiunea se mută în prezent, după 13 ani de la acele evenimente teribile.

O dimineață agitată, fratele ei mai mare, Maverick, dă buzna peste ea în baie și-i cere cheile de la mașină, e în întârziere, plus că trebuie să-l ducă și pe River, fratele geamăn al lui Lavender, la antrenament.

Se pare că diminețile acestor frați sunt o tornadă pe punctul de a da totul peste cap.

Apoi, prin intermediul lui Lavender îl cunoaștem și pe Kodiak:

”Și el, și Maverick merg la facultatea asta cu burse de hochei. Kodiak nu este numai un jucător incredibil de talentat, ca tatăl lui, ci și un geniu, ca mama lui, dar, spre deosebire de mama lui, care este o sfântă, Kodiak este un mârlan.”

Îmi place stilul de scriere al autoarei Helena Hunting: plin de energie și alert, te ține mereu în priză și îți captează atenția. Iar povestea aceasta are atât de multe răsturnări de situație încât trebuie să fii mereu atent pentru a nu rata nimic.

Personajul Lavender este un personaj absolut fascinant. Plină de frici dar și curajoasă, este un cumul de emoții și contradicții care stârnește curiozitatea. În preajma ei se întâmplă mereu câte ceva care îți aduce zâmbetul pe buze, tot timpul intră în mici belele neprevăzute.

Relația dintre Lavender și Kodiak este destul de rece și încordată.

”Stă prea aproape de mine și mi-e greu să respir. Mă bucur că nu-l văd bine. Îmi vine să-i zic să se ducă-n pi… mă-sii, dar îmi rămân cuvintele în gât. Înainte nu eram așa. Multă vreme, Kodiak a fost cel cu care mă simțeam în siguranță. Ne spuneam totul. Credeam că era sufletul meu pereche — până am dat-o în bară de tot și l-am făcut să mă urască, iar pe urmă a făcut în așa fel încât să-l urăsc și eu pe el.”

Chiar vreau să aflu ce s-a putut întâmpla așa de grav între ei încât să devină atât de distanți.

La universitatea din Chicago se pare că s-au strâns toate rudele și prietenii de familie ai lui Lavender. Este dificil să îi reții pe toți. Majoritatea băieților joacă hochei, doar BJ este patinator artistic. Mi-au plăcut mult și verișoarele gemene ale lui Lavender: Lovey și Lacey: sunt exact opusul tinerei noastre— energice, sociabile, au mulți prieteni.

O lectură stranie și captivantă, plină de momente de cumpănă, de panică și anxietate, Minciuni nevinovate se dovedește a fi un young- adult fascinant, alert, plin de răsturnări de situații și care te face să ai parte de o mulțime de emoții diverse.

Pe tot parcursul lecturii am avut senzația că eram într-un montagne-rousse, pendulând dintr-o parte în alta în funcție de emoțiile pozitive sau negative ale personajelor cărții. Fiecare are probleme, tulburări de personalitate, anxietate sau alte boli. Nici unul nu pare a fi în regulă, deși Lavender este cea pe care o înțelegem mai bine. Poate și pentru că povestea este redată din punctul ei de vedere.

”Singura persoană care mă poate salva de mine sunt eu. N-are rost să mă zbat în mocirla trecutului la care nu mă pot întoarce. Probabil că nici nu ar trebui să vreau.”

Înconjurată de o mulțime de frați, veri și prieteni, toți masculi supraprotectori, pentru Lavender este destul de dificil să își facă prieteni care să nu fie intimidați de aceștia.

Citind Minciuni nevinovate a fost ca și cum am pătruns în plină furtună. Mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu multitudinea de personaje, cu problemele fiecăruia și să o înțeleg pe Lavender și panicile ei constante. Dar, interesată să descopăr motivul neînțelegerilor ei cu Kodiak, aproape că am devorat paginile. Viața tumultuoasă din campus, intrigile și bârfele, prieteniile și geloziile, dau savoare acestei lovești fascinante.

Informațiile ne sunt oferite cu picătura, la începând neapărând a avea vreun sens, dar spre final fiecare începe să contureze o parte a unui tablou mai amplu. Iar ceea ce relevă este interesant și cumva, de așteptat.

Mi-a plăcut să urmăresc tangoul ușor dezacordat pe care îl execută Lavender și Kodiak, să descifrez întreg substratul profund psihologic al poveștii lor și să încerc să înțeleg sau să-mi dau seama mai bine zis, încotro duce.

Când are loc un incendiu în casa verilor ei și au apărut părinții, am înțeles cu cine seamără Lavender atât de panicoasă…

“— Și băieții? Sunt puturoși? Sper că n-au dat prea multe petreceri, nu? Au grijă pe cine aduc în casă? Ai spray paralizant? Poate ar trebui să mergem să-ți luăm sau să mai faci cursul de autoapărare. Ar fi o idee bună.

— Mamă! O strâng de umeri. Trage aer în piept!”

Alternarea poveștii pe două planuri, trecut – prezent, ne oferă o imagine amplă asupra întregii dinamici a relației dintre cei doi tineri. Cumva reușim să înțelegem ruptura ce a intervenit, dependența unuia de celălalt care nu le făcea nici un bine.

”Eu știu să aplanez starea aia. Nici măcar Queenie nu se pricepe așa bine ca mine s-o liniștească. Nici River. Și, sincer să fiu, îmi place că Lavender se bazează pe mine, că sunt singurul om care știe s-o ajute când pierde controlul. Îmi dă senzația că EU dețin controlul de fapt, pentru că, în general, în mintea mea este un haos total, încâlcit și incomod.”

Este momentul în care Kodiak a realizat că prezența lui îi face mai mult rău decât bine lui Lavender. Astfel că, taie orice legătură cu ea. Asta se întâmpla când erau adolescenți… iar de atunci nu s-au mai prea văzut. Acum, deși el este atras de ea, continuă să se poarte oribil cu ea de teamă că prezența lui în viața ei ar putea să-i facă rău… fără a se gândi vreo clipă la suferința pe care și-o produce și lui nu doar ei.

Cei doi sunt două firi puternice, curajoși și capabili să lupte cu toate problemele pe care viața le aruncă în calea lor.

Lavender, după o ceartă colosală cu fratele ei geamăn River și cu Kodiak, se mută în cămin. Vrea să fie independentă și să scape de mult prea protectoarele ei rude. Mama ei o susține în totalitate!

”Timpul vindecă toate rănile. Așa se zice, dar nu știu dacă pot crede asta. Ceea ce cred este că în timp este posibil să reîncadrezi fiecare amintire într-un basm sau într-o dramă deprimantă.”

Odată cu ieșirea de sub supravegherea rudelor și mutatul în cămin, libertatea lui Lavender este ceva mai mare. Nu mai este supravegheată îndeaproape de rudele supraprotectoare, are posibilitatea de a alege singură pentru ea și de a face propriile greșeli.

De aici înainte, putem observa cum Lavender se maturizează treptat, își face prieteni, își vede mai departe de studii. Și totuși, Kodiak este mereu prezent în gândul ei…

Minciuni nevinovate este romanul adolescenților anxioși și drumul lor spre maturizare.

Atunci când în sfârșit vorbesc unul cu celălat și dau cărțile pe față, adevarul care iese la iveală te lasă cu gura căscată. Iar Lavender îi spune în față că nu-l iartă așa ușor pentru comportamentul lui urât. Treptat relația lor se îmbunătățește, ceea ce nu înseamnă că nu mai există momente de cumpănă. Dar fiecare dintre ei face eforturi. Atât Kodiak care are multe păcate de spălat, cât și Lavender. Iar sentimentele lor dar și atracția fierbinte par a crește pe măsură ce relația lor ia amploare.

E clar că mai au cale lungă de străbătut, dar sunt dispuși să facă eforturi pentru iubirea lor.

”Dar tu faci parte din existența mea într-un alt fel decât el și simt că în ultimii șapte ani am plutit în spațiu, fără să am un soare în jurul căruia să gravitez.”

Recomand din suflet Minciuni nevinovate, care este o carte superbă, emoționantă, care ne arată că dragostea adevărată poate produce suferință, dar până la urmă poate aduce și fericire! O lectură care-ți umple sufletul de speranță!

Publicitate