Ceața albastră de Irina Dumitru

• 

Titlul: Ceața albastră

Autoare: Irina Dumitru

Editura: Cassius Books

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 200

”Într-o lume utopică, orionii, extratereștrii sosiți pe Terra din Constelația Orion, veghează la menținerea păcii. Fiecare ființă conlucrează în regimul politic numit universalism, unde oamenii sunt monitorizați în permanență prin intermediul unui cip implantat.

Însă, în această lume perfectă, medicul David Iacob are un secret. Își duce existența supus regulilor, până într-o zi, când viața lui se schimbă. Rebela Maya îl răpește pentru a o salva pe mama acesteia.

Cartea are ca punct de plecare un fenomen paranormal care se petrece undeva în munții Buzăului și o serie de mituri legate de tunelele existente în această zonă.

O lucrare cu influențe S.F. care te va ține în suspans până la ultima pagină.”

La romanul Ceața albastră coperta este absolut fantastică! Atrage vizual, incită.

Iar povestea debordează de suspans încă de la început, unde îl întâlnim pe doctorul David Iacoș chiar când este răpit de Maya. O situație care te ține cu sufletul la gură și te face să citești pentru a afla ce se va întâmpla.

”— Dacă scoți vreun sunet, îți zbor creierii. Hai înapoi în laborator. Fără gălăgie! Deblochează sistemul și poartă-te normal, zice o voce feminină, înghiontindu-mă în spate.

Îmi întorc mâna, sperând să o prind de încheietură, să mă eliberez, însă nu apuc să fac nimic:

— Încearcă numai, spune, înfigându-mi și mai tare arma în carne.”

Acțiunea acestui roman se desfășoară undeva prin zona Buzăului, prin munții zonei.

După cum vom afla pe parcurs, cartea este un SF interesant, în care orionii sosesc pe Terra pentru a veghea la menținerea păcii. Oamenii sunt urmăriți în permanență și microcipați, totul pentru binele întregului univers.

Descoperim că bunul doctor David are și el un secret bine ascuns…

”Dacă aș vrea, aș putea să-i fac arma să zboare din mână în orice clipă. Se pare că, într-o formă mai diluată, moștenesc abilitatea telekinetică a mamei.

Deși sunt hibrid, rezultatul încrucișării dintre un om și un orion, prefer să păstrez informația aceasta pentru mine. Ei nu se amestecă, în general, cu specia umană, iar astfel de accidente ale naturii nu ar fi văzute cu ochi buni.”

O lectură cu adevărat intrigantă, ce îmbină rusticul cu modernul, evenimentele reale cu latura utopică, făcând cititorul din ce în ce mai curios.

Autoarea Irina Dumitru ne introduce brusc în lumea ei imaginară, ne intrigă oferindu-ne câteva piste ce par a ne releva un tablou interesant. O lume în care ni se vorbește despre salvarea planetei, despre tehnologie avansată și reguli stricte pe care oamenii sunt forțați să le urmeze. Dar, ni se vorbește și despre bombe biologice, că tot trăim în epoca COVID-ului, despre “serum” — o soluție miraculoasă care ajută vindecarea, tehnologie ultra performantă și rebeli — cei care nu sunt de acord cu controlul extratereștrilor.

Cu siguranță este o carte pe care nu o poți lăsa din mână.

”Are un efect hipnotizant asupra mea. Nu mă gândeam că m-ar putea afecta în vreun fel să o văd suferind, dar mă face să o percep diferit, activând latura mea umană, ce mă diferențiază de orioni, care nu cred că pot înțelege ce înseamnă milă, fericire, tristețe sau iubire.”

Maya este un personaj curajos, rebel, o tânără hotărâtă, o luptătoare, agitată și efervescentă, exteriorizată. O tânără care-și asumă credințele și încearcă să facă față vieții actuale.

David pe de altă parte, este un bun vindecător, dar simte că nu se încadrează în nicio categorie: nici orion, nici uman… Un om al vorbelor putine, un gânditor interiorizat, un om de știință a cărui viață este dată peste cap de apariția Mayei în mai multe feluri decât ar fi bănuit.

Crescut într-o familie unde credințele bunicului și cele ale tatălui nu coincideau întotdeauna, David are propriile sale opinii pe care le păstrează pentru sine. În tabăra de refugiați, acesta este șocat de ceea ce descoperă, de nivelul înapoiat al tehnologiei și de modul în care trăiau aceștia.

”Băieții? Au deja mai mulți copii și mai urmează unul? Așa ceva nu e acceptat în universalism. Nu m-aș fi gândit niciodată, pentru că abia dacă am întâlnit familii cu doi copii. Planeta e suprapopulată și nu mai poate susține atât de multe suflete. După una sau două nașteri, femeia este sterilizată. Dacă Ei ar afla, nu știu ce s-ar putea întâmpla. Cred că de asta se ascund.”

David se vede pus în fața unei situații destul de complicate. Mama tinerei Maya are probleme cu rinichii și are nevoie urgentă de un transplant pe care acesta trebuie să îl realizeze în condiții destul de vitrege. Nu știe dacă pacienta va supraviețui și Maya amenință că viața lui depinde de reușita operației.

Citind Ceața albastră am avut strania senzație că ceva lipsea. Poate unde, deși acțiunea este alertă și pericolul pândește la tot pasul, există o senzație de apatie, cumva emoțiile care ar trebui să ajungă la cititor sunt estompate.

Viktor este unul dintre liderii rezistenței, după impresia pe care i-o lasă lui David. Dar este ceva straniu în privința lui. E cu atât mai nedumerit cu cât nu-l poate citi:

”Avem cam aceeași statură și, cum se apropie așa de mine, reușesc să îi zăresc pentru prima dată de aproape ochii căprui. Mă fixează cu o privire de gheață, din care scanteiază o nuanță nefirească de gri-albăstrui.”

Toată cartea abundă în mister, autoarea oferind cititorilor informațiile cu picătura. Iar pericolul pare a pândi din direcții atât cunoscute cât și necunoscute. Avem parte de experiențe noi, de emoții care asaltează sufletul și sentimente neașteptate ce-și fac apariția.

”Doamne, cât ești de frumoasă! Nu mi s-a întâmplat să nu găsesc cuvintele pentru a exprima ceea ce văd. Femeie, ai apărut în calea mea să-mi sucești gândurile, să-mi destrami, cărămidă cu cărămidă, ceea ce am construit ani de zile.”

David se trezește prins în mijlocul acestui vârtej unde simte că nu-și găsește locul. Este privit ciudat de membrii rezistenței, Maya este înfricoșată de ceea ce reprezintă el.

În tabără au loc fenomene stranii, care depășesc puterea înțelegerii simple. David este martorul unora dintre acestea și nu știe ce să creadă.

Ceața albastră sau Ceața lui Dumnezeu după cum o numesc rebelii, un fenomen ce pare a reuși călătorii care depășesc spațiul și timpul, călătorind atât în prezent cât și în trecut. Nu-mi dau seama ce este cu exactitate, dar pare a fi ceva asemănător unei substanțe halucinogene.

Maya pare a tăinui anumite lucruri, iar David este pe punctul de a descoperi secretele acestei rezistențe.

Autoarea Irina Dumitru a creat o lume aparte, o împletire de real și fantastic, într-un viitor nu chiar atât de îndepărtat, pare o lume cu un mare potențial de veridicitate având în vedere ce se întâmplă în prezent în realul nostru.

Viktor și David, deși par a fi la fel dintr-un anumit punct de vedere, sunt cum nu se poate mai deosebiți. Gelozia își spune cuvântul, dar și dorința fiecăruia de a ieși în evidență.

Recomand cu drag cartea! O lectură care nu te lasă să-ți dai seama unde începe imaginarul sau unde se sfârșește realitatea.

Iar complicațiile nu întârzie să apară. Se pare ocă cei doi au de trecut multe obstacole, separat sau împreună. Piedicile ce apar sunt dificile, unele dintre ele fiind decizii care nu țin de cei doi tineri sau de ceea ce simt ei, ci de cei din jur.

”— Tu nu mergi nicăieri, monstrule!

Pentru o clipă, îi zăresc privirea plină de ranchiună și realizez că presentimentul s-a adeverit. Simt cum acul fiolei cu serul uitării îmi pătrunde în umăr și mă prăbușesc pe podea cu niște spasme îngrozitoare, până când o liniște apăsătoare mă cuprinde și nu mai știu nimic.”

O lectură căreia îi aștept cu interes continuarea, asta-i clar. Sunt curioasă dacă reușesc să se salveze, dacă se regăsesc sau dacă își obțin libertatea și orionii dispar de pe Terra. Toate acestea sunt întrebări al căror răspuns îl aștept cu interes.

Mulțumesc editurii Cassius Books pentru exemplarul oferit spre recenzie.