Continentul pierdut de O. G. Arion

Titlul: Continentul pierdut

Autoare: O. G. Arion

Seria: Somnul zeilor, volumul 2

Editura: UP

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 696

”În Merikas domnește pacea, dar lupta pentru putere a celor care râvnesc la tronul de ametist al Elandriei abia a început. Când tânărul prinț Aserthe își urmează visul și pornește în călătoria către misterioasa insulă Cascadia, lăsând cârmuirea regatului în grija bunului său prieten Rokkas, planurile celor care complotează se pun în mișcare.

Descoperirile temerarei expediții sunt umbrite de pierderi, secrete cutremurătoare ies la iveală și totul pare sortit eșecului.

Va reuși Aserthe să se reîntoarcă în Merikas? Rokkas va supraviețui încercării de a menține pacea în Elandria? Continentul considerat atâta amar de vreme pierdut își va dezvălui tainele?”

”Noi îți recomandăm să te grăbești și să aduci și tu acasă această perlă de carte, înainte de a deveni fenomen. Să punem împreună umărul și să ne amintim peste ani și ani că am fost cei care au citit în perioada pandemiei și care au susținut scriitorii români.” — Diva Hair

Continentul pierdut a fost un volum mult așteptat. Încă de când am citit primul volum al seriei am fost curioasă ce alte aventuri deosebite ne mai așteaptă alături de acești eroi temerari.

Nu am rezistat prea mult, de cum a sosit l-am și luat la citit! Bine am făcut! O lectură intensă, plină de aventuri neașteptate, o călătorie într-un univers cunoscut și totuși nou. În același timp, am descoperit mai multe fațete ale personajelor mele preferate, ceea ce îi face mai umani. Plină de suspans, pericole și adrenalină, volumul de față ne prinde în mreje chiar de la început.

 Este un volum care suscită interesul cititorului, ne oferă o călătorie într-un spațiu plin de magie și emoții, de comploturi și ură, război și moarte, dar în care avem parte și de lumină, speranță și iubire. Ca să nu mai spun cât de folositoare au fost hărțile, dar și informațiile despre cele nouă regate, glossarul și arborele genealogic — ca să zic așa, de la finalul cărții. Un fantasy epic alert, care ne prinde în mreje. Cu acest volum autoarea a demonstrat o evoluție importantă în scrierea sa. 

Dantell, Cetatea Elva.

”Îi privi pe ceilalți în tăcere vreme de câteva clipe, apoi, cu un icnet, se îndoi de mijloc și căzu în genunchi. În fața lui, zăpada de înroși. Firișoare subțiri de sânge îi apărură în colțul ochilor, prelingându-i-se apoi pe obrajii ca de ceară. O spumă roșiatică i se învolbură pe buzele întredeschise. Părea că se sufocă.”

Molima sângerie. Face prăpăd printre locuitorii cetății.

Între timp, în Elandria, Aserthe și prietenii săi se pregătesc de călătorie. Rokkas îl eliberează pe Mazen din închisoare pentru ca acesta din urmă să-i poarte de grijă lui Aserthe pe tot parcursul călătoriei.

Se pun la cale diferite comploturi, Nawal îl tocmește pe Esai să-i aducă metalul lui Surya, chiar dacă va fi nevoit să îl ucidă. Ba chiar îl atenționează cu privire la dragonul pe care-l are Surya. Ca să nu mai spunem că Nawal descoperă că Philibert a omorât-o pe Charlo, tânăra de care era îndrăgostit Aserthe…

”— Dacă cineva poate să descopere secretul pe care îl păzim cu atâta grijă de secole, atunci el este.

— E drum lung și multe se pot întâmpla.

— Ordinul nostru a protejat taina. Și o va face și de-acum încolo. Cu orice preț. Ai înțeles?

— Da. Voi pleca spre Elandria. Nu trebuie să-mi spui mai mult.”

Pentru a prinde un loc pe corabia Steaua de argint, ca membru al echipajului ce-l va însoți pe Aserthe în marea sa călătorie, au loc crime, se pun la cale comploturi. Fiecare își urmărește cu îndârjire propriile scopuri, capabil fiind de orice pentru asta.

Autoarea O. G. Arion a reușit să ne aprofundeze universul creat în primul volum al seriei, lăsând anumite umbre care se vor dezvălui treptat, umbre ce învăluie cam fiecare personaj al cărții. Avem parte de surprize, unele plăcute și altele nu, de dezamăgiri din partea unor personaje. De asemenea, călătorim alături de Aserthe în căutarea Cascadiei, într-o aventură plină de pericole, surprize și adrenalină.

Continentul pierdut continuă seria aventurilor uimitoare din Merikas către Assiopa.

”— Uzurpatorul va muri, spuse mulțumit Nelchel și mai rupse o bucată de pâine, pe care o mestecă apoi cu poftă. Și vom pleca din locul ăsta afurisit. Tu, și arătă către cel care pomenise despre tatăl lui, ai grijă să trimiți de veste. Mergi în piață și cumpără un afurisit de corb. Ea așteaptă vești.”

De la kilometri distanță, vrăjitoarea Oona transmite un mesaj:

”— Trebuie să trimiți un corb în Elandria. Rokkas e în pericol.”

Aserthe ajunge în Dantell la timp pentru a lua parte la funeraliile prințesei Diomira, iar apoi își continuă călătoria. Echipajul expediției este în continuă expansiune, Esai decide să îi spună prințului adevăratul motiv pentru care i-a urmat în această călătorie, dar și ceea ce speră să întreprindă pe mai departe.

Puzzle-ul pe care-l reprezintă seria aceasta se complică cu fiecare capitol, autoarea reușind să creeze un puzzle în puzzle, unde suspansul ne taie respirația, citind fiecare propoziție cu aviditatea marilor exploratori ce se așteaptă să descopere Sfântul Graal.

În Elandria, Rokkas are de făcut față uneltitorilor ce urmăresc anihilarea moștenitorilor regali și nu numai, acesta luptând cu dușmani necunoscuți. Iar tânărul Emery realizează că cei trimiși să-l ucidă pe regent sunt doar începutul a ceea ce se va abate asupra cetății Eff. Astfel că, hotărât să o protejeze pe prințesa Elah de care este îndrăgostit, fuge cu aceasta din cetate cu ajutorul dragonului Harish, care a învățat să zboare.

“Felul în care muriseră îl făcuse să înțeleagă faptul că dușmanul care urmărea destabilizarea Elandriei era mult mai puternic decât își imaginase. Nu era doar un var nemulțumit care tocmise niște mercenari. Nu.”

În Dantell, Aserthe și echipajul său ajung în portul Marah, unde îl caută pe temerarul căpitan care-i va duce spre Cascadia.

Este impresionant modul în care autoarea își dezvoltă fiecare personaj, reușind mereu să ne surprindă cu ceva neștiut despre fiecare. Ca și cum fiecare fațetă a personajului se dezvăluie treptat, pe măsură ce avansează acțiunea și vălurile cad.

O surpriză este căpitanul Jury, ce se dovedește a fi o femeie. Armăsarul ghețurilor este corabia acesteia.

“Deși mai mare decât o caravelă elandriană, sistemul de vele pătrățoase pe care era pictat un cerc roșu străpuns de o săgeată oferea Armăsarului o viteză mai bună pe ape liniștite, în ciuda faptului că cele trei rânduri de galere fuseseră înlocuite de unul singur. Masivă și bine legată, părea o adevărată cetate plutitoare.”

Pericolul pândește și asupra lui Blayne, care se vede nevoit să părăsească marea școală, escortat de Brivel, pornește spre Elandria. Dar, sunt atacați de kriți și paladinul moare, astfel că Blayne se vede nevoit să călătorească singur spre Eff.

Continentul pierdut oferă o mulțime de aventuri și răsturnări de situație ce iau prin surprindere cititorul, o călătorie care ne dezvăluie o lume mult mai complexă decât am bănuit în primul volum al seriei. Surprize, personaje neașteptate, descoperiri uimitoare. Avem parte de toate acestea și ceva pe lângă!

Ajung în Cascadia datorită unui noroc chior — sau ghinion, depinde din ce unghi privim situația. Eșuează pe plajă, Armăsarul ghețurilor fiind avariat. Întâlnesc un teritoriu necunoscut, unde fauna și flora sunt deosebite, dar au parte și de pericole neașteptate: în al 25-lea ceas al zilei, pe plajă apare o ceață ucigătoare, care nu are nici o explicație. Dar bravii noștri exploratori descoperă că focul o ține la distanță…

Apoi, se împart în două echipe. Aserthe și o parte din membrii expediției pornesc să cerceteze și să cartografieze Cascadia, iar căpitanul Jury și echipajul rămân să repare corabia. Vrăjitoarea Oona este lăsată în urmă, după spusele lui Aserthe, pentru a fi în siguranță. Plus că anumite suspiciuni ale prințului îl îndeamnă să se distanțeze de aceasta.

“— Vreme bună și mult noroc, spuse ea. Fie ca Zeii în care credeți să vă ocrotească.”

O călătorie plină de peripeții, vietăți stranii, locuri ciudate. Toate acestea le observăm alături de Aserthe și cei plecați în explorare. Dar nici cei rămași pe plajă nu scapă nevizitati de vietăți ciudate și nemaiîntâlnite.

În timp ce Lymmir este nevoit să părăsească tabăra pentru a o proteja pe Oona, amenințată de propriul lui prieten care a descoperit ce făcuse aceasta cu prințesa; Aserthe și oamenii săi sunt luați prizonieri de vașingi, unul dintre popoarele ce locuiesc în Cascadia. Cu ajutorul inelelor care-i ajută să înțeleagă toate limbile lumii, acesta reușește să comunice cu fata șefului acelui popor.

Pericole, lupte, morți, animale fantastice, locuri deosebite. O călătorie care ne ține cu sufletul la gură. Autoarea O. G. Arion a reușit să ne ofere o continuare de serie care ne taie răsuflarea, cu mult suspans și mister, pericole ce pândesc din direcții diferite și care se abat asupra personajelor fără a face nici o diferență.

“— El. Chiar dacă până acum nu i-am putut vorbi în vis, l-am simțit. Ca printr-o ceață groasă. Ca prin apă. Emoțiile îi erau estompate. Frica, bucuria, disperarea. Dar nu l-am pierdut nici măcar o secundă.

— Vorbești despre Aserthe?

Ea își întoarse fața palidă către Uriașul ce îngenunchease alături.

— Da. Aserthe a dispărut.”

Continentul pierdut este labirintul în care pătrundem cu încredere și din care nu știm când și cum vom ieși. O carte pe care o trăiești, fiind prins în fiecare fir al poveștii, curios să descoperi un univers care se arată plin de pericole și surprize deopotrivă.

Cu o acțiune alertă și cu foarte multe răsturnări de situație, volumul de față ne poartă pe fire diferite ce par a nu duce într-un punct comun. Cu toate acestea, nu poți face altceva decât să dai pagină după pagină, nerăbdător să descoperi cine scapă cu viață și care este următoarea provocare.

Acțiunea se mută de pe un continent pe altul, alte și alte personaje fiind, pe rând, în centrul atenției. Fiecare având rolul său, chiar dacă, pe moment nu pare așa. O întreagă panoplie de emoții se strecoară în sufletul cititorului pe măsură ce povestea se desfășoară.

O lectură pe care o recomand din tot sufletul!

Până la întâlnirea viitoare cu eroii noștri și noile lor aventuri…

“Sărutăm dreapta.”

Mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzie.

10 gânduri despre &8222;Continentul pierdut de O. G. Arion&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.