Pe muchie de cuțit de Nieves F. Joy

• 

Titlul: Pe muchie de cuțit

Autoare: Nieves F. Joy

Editura: Berg

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 414

“Am trupul viu. El încă se încăpățânează să supraviețuiască haosului continuu, însă sufletul mi-e arid. Steril. Insipid. Tranșat bucată cu bucată. Porționat în hălci însângerate din care hrănesc un monstru tenebros. Acela al deznădejdii. Acela al dezumanizării. Acela al dependenței de ceilalți. Îl urăsc cu patimă. Are mai multă personalitate decât mine. Urăsc necesitatea să fiu ghidată cum să bifez datele în calendar.

Mă urăsc. Îmi urăsc neputința și vulnerabilitatea care au devenit o stare de care nu mă pot separa.

Și slăbiciunea fizică. Pe asta o urăsc cel mai mult. Ea este cap de listă. Pe ea aș eradica-o! Urăsc chiar și această răbufnire. E dovada că îmi merit soarta, agonizând ca un scorpion care se hrănește din propriul sânge.”

Autoarea Nieves F. Joy a reușit să îmi capteze interesul cu fiecare nouă poveste împărtășită cititorilor săi. Cu un stil dur, pe alocuri necosmetizat, cu personaje trecute prin cele mai grele încercări ale vieții, aceasta reușește să taie răsuflarea, să te facă să citești cu sufletul la gură fiecare pagină.

Pe muchie de cuțit ne oferă o lectură plină de răsturnări de situație, cu pericole și situații tensionate, alertă, o panoplie de personaje care ne stârnesc interesul. O carte pe care o simți la intensitate maximă.

“Fierbințeala, vâlvătăile și presiunea izbucnesc ca niște artificii și zburăm cât colo. Simt cum ceva umed se întinde sub mine, acele durerii înjunghiindu-mă cu ferocitate. Tăcerea se prelungește și mă întreb dacă nu cumva am surzit, însă imediat țiuitul îmi umple timpanele și-mi dau seama că auzul îmi va reveni până la urmă, când frâna unui Humvee mi se strecoară pe canalul auditiv.”

Pericol, alertă, o situație cu un potențial letal imens.

Reed Cooper este un mascul alfa care se lasă condus de instincte de cele mai multe ori, aprig, mândru. Un personaj învăluit în umbre, cu un trecut plin de cicatrici nevindecate ce încă îi dau coșmaruri. Un bărbat care intrigă și stârnește curiozitatea.

“Eu sunt Gizeh. Stafia fără moralitate, vândută întunericului, fără alt scop în viață decât să cutreier pământul fără nici o țintă și vreun scop anume. Un fir de praf într-o lume a bărbaților pe care i-aș ucide până la ultimul, dacă undeva n-ar fi unul datorită căruia eu încă trăiesc. La polul opus e Amira. Servitoarea mea devotată. Cea mai gingașă și mai pură dintre muritoare. Cea care mă menține pe linia de plutire, intuindu-mi fiece suferință.”

Gizeh este o tânără căreia soarta nu i-a rezervat o cale lină, ba din contră, a avut parte de piedici și situații de coșmar din care abia a ieșit în viață. Dar, urăște bărbații, despre care știe din proprie experiență că sunt masculi care-și văd doar propriile interese.

Reed și Gizeh și-au intersectat la un moment dat destinele, apoi căile lor s-au desprins. Totuși, se reîntâlnesc. Două suflete sfărâmate, distruse de experiențele traumatice ale trecutului, sfâșiate de întâmplările prin care au trecut.

“De ce am impresia că sunt la o întâlnire de gradul trei și invoc toate forțele universului să nu mă dau de gol. De ce deși pielea mi-e rece, sângele îmi fierbe. De ce sunt vrăjit de-o nălucă a cărei identitate n-aș vrea să mi se dezvăluie nicicând. De ce din mine se desprinde ceva și se așterne la picioarele ei. De ce simt totul ca o transformare căreia nu mă pot opune.”

Alternanța prezent – trecut, pe care autoarea ni-l prezintă prin flash-urile fiecărui personaj în parte, ne permite să îi înțelegem mai bine pe Reed și Gizeh, să ne dăm seama de experiențele care i-au transformat în persoanele din prezent.

Existența fiecăruia a fost marcată de abuzuri și brutalitate în moduri diferite. Au mers mână în mână cu pericolul o bună parte din viața lor. Au avut o viață în care au executat un vals pe muchie de cuțit în încercarea de a rămâne vii, chiar dacă nu au ieșit nevătămați.

Luptele emoționale ce se desfășoară în mintea celor doi sunt redate cu o atât de mare intensitate de autoare încât avem impresia că suntem captivi printre emoțiile lor, simțim și trăim totul prin prisma lor.

“Nu sunt sută la sută sigură, dar cred cu tărie că dacă aș înălța capul, expresia, pe lângă lacrimile autoironice ce-mi tumefiază chipul, ar fi una de groază.”

O lectură care-ți crește tensiunea, te face să citești avid fiecare pagină, încercând să discerni între flash-urile trecutului și realitate, între închipuire și prezent. Pe muchie de cuțit nu este doar lupta cu corupția, cu tirania și cu terorismul. Este o luptă constantă cu propriile trăiri, cu emoțiile ce macină sufletul. O carte care-ți schimbă perspectiva, care te aruncă în mijlocul terorii și al luptelor sângeroase, apoi te lasă să te descurci singur.

Nieves F. Joy are un mod straniu de a prinde cititorul în mreje, de a-l ține prizonier al propriei curiozități, oferindu-i o lectură cu o gamă largă de trăiri și emoții, cu acțiune intensă și dură, cu flirtul constant cu pericolul reprezentat de cei puternici.

Nu vă voi da prea multe detalii despre firul acțiunii, nu vreau să vă stric plăcerea lecturii. Pot doar să vă spun că romanul este un thriller psihologic care se joacă cu mintea noastră așa cum autoarea s-a jucat cu personajele trecându-le prin toate încercările posibile.

Cei doi eroi sunt aprigi, fiecare luptând pentru propriile crezuri, lăsându-și viața proprie pe locul doi. Aprigi, curajoși, impulsivi și măcinați de răni încă nevindecate.

O poveste despre supraviețuirea în vreme de război. Despre lupta purtată în tranșee, despre dansul cu pericolul în încercarea de a aduce pacea într-o lume controlată prin teroare și bani. O lume unde crima și răzbunarea sunt cele mai întâlnite forme de discuție.

“Miros pericolul. Îl adulmec ca pe o fumigenă care îmi paralizează simțurile, îndepărtând orice altceva din mintea mea. Nu m-am ascuns atâta vreme din calea lui ca să nu recunosc pragul pe care sunt gata să-l trec, cu gândurile învăluite de efectul drogului care pare-se că nu mi-a părăsit definitiv corpul. În față e întuneric. Un întuneric straniu de vâscos, pe care doar farurile mașinii pe care Arif o conduce concentrat îl penetrează.”

Personaje impresionante, care joacă la două capete, oameni în care nu poți avea încredere, care te vând pentru a scăpa. Dar și personaje ale căror acțiuni nu-i fac demni de încredere și cu toate acestea, se dovedesc a fi eroii de care ai nevoie: duri, capabili să lupte cu dușmanii, puternici și dispuși să suporte abuzuri pentru reușita unei cauze în care cred cu adevărat.

“Amândoi avem scheleți îngropați. Amândoi avem cicatrici, temeri, furii, remușcări. Amândoi suntem bântuiți de spectrele trecutului nostru, dar tot ce trebuie e să mergem înainte și să silim la tăcere vocile fantomelor.”

Asemeni unor piese de puzzle, informațiile ne sunt furnizate cu picătura, la început neavând niciun înțeles, dar pe măsură ce ni se dezvăluie complexitatea acțiunii, realizăm importanța acelor mici bucățele de informație.

O lectură ce ne ține cu inima-n gât și ne face să ne îndoim de fiecare personaj în parte, văzând umbre acolo unde nu sunt sau așteptându-ne ca totul să ia o turnură pe care nu am prevazut-o.

NIeves F. Joy a reușit și de data aceasta să confere acestei cărți o aură de mister, de la prima până la ultima pagină. Fiecare personaj este un labirint ce amenință să ne țină captivi, jucându-se cu tipologiile umane asemeni unui maestru păpușar.

Amândoi suntem defecți, însă tocmai suma imperfecțiunilor noastre ne face perfecți împreună. Un algoritm cu multe necunoscute, având o singură rezolvare. Acceptarea a ceea ce suntem.”

O carte pe care o recomand cu drag iubitorilor de thriller psihologic, senzații tari, un strop de romantism și o acțiune care te aruncă asemeni unui bumerang, dintr-o emoție într-alta.

Mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzie.