A ta, Mia de Cătălina Pană

Titlul: A ta, Mia

Autoare: Cătălina Pană

Editura: Petale Scrise

Seria: Zodia ispitei, volumul 1

Anul apariției: 2022

Număr de pagini: 340

„Mia, o tânără pictoriță crescută la orfelinatul unei mănăstiri, își dăruiește virginitatea unui necunoscut, neștiind că destinul îi va aduce din nou față în față.

Toni, arhitect și om de afaceri de succes, trebuie să își învingă fricile și traimele din copilărie pentru a o putea păstra și apăra pe cea care i s-a dăruit cu atâta inocență.

Erotism incitant, o dragoste fulgerătoare, jocul senzual al seducției, un pericol care pândește din umbră și fantomele unui trecut ce nu se lasă uitat alcătuiesc o poveste pe cât de fierbinte, pe atât de tulburătoare.”
„O poveste de dragoste și sex, citibilă dintr-o respirație, fără inhibiții și fără prejudecăți, cartea Cătălinei Pană trezește în cititorul avizat senzații și trăiri pline de adrenalină.” – Mirela Gruiță, jurnalist

Volumul A ta, Mia, reprezintă o poveste plină de farmec și suavitate, cu un limbaj licențios adeseori, direct, o gură de apă rece în miezul torid al verii.
Farmec și suavitate, chimia atracției și teama de necunoscut, se împletesc în redarea poveștii Miei și a lui Anton.
Cei doi sunt diferiți unul de altul precum ziua și noaptea: material, social, oricum am privi. Cu toate acestea, o ieșire în club conduce la o noapte plină de senzualitate fierbinte și o fugă în zori de zi.
Dar, Anton și Mia, printr-o întoarcere norocoasă a ruletei, ajung să se revadă atunci când Mia se angajează la firma acestuia.
Autoarea a reușit să mă impresioneze cu modul cum a redat personajele, personalitățile acestora, dar și umorul și ironia lor.
Mia este o tânără sigură pe ea, încrezătoare, care speră să ajungă o pictoriță celebră. O tânără inocentă ce se îndrăgostește de primul bărbat cu care își petrece noaptea.
Cu toate acestea, luptă din răsputeri cu atacurile de panică și neîncrederea în propria forță de atracție. Nu ia în calcul nici măcar o secundă o relație serioasă între ea și șeful ei…

Pe de altă parte, Anton este surprinzător: un tânăr plin de încredere, chipeș și bogat, cu ceva traume din copilărie care-i marchează prezentul.
Ceea ce este cu adevărat frapant la această carte este limbajul: slobod și decent, conform personalității fiecăruia dintre personaje.

„Niciun bărbat nu se va mai uita la ea, iar ea nu va mai fi în stare să privească alt bărbat. Și nu, nu sunt gelos, sunt teritorial. Ești gelos atunci când vrei ceva ce nu-ți aparține, dar a fi teritorial înseamnă să aperi ceva ce este deja al tău.”

Cătălina Pană reușește să stârnească interesul cititorului, pentru ca apoi să-l prindă în mreje și să nu mai poată lăsa cartea din mână.
Deși cursul acțiunii mi s-a părut previzibil, A ta, Mia este o poveste care-ți taie respirația. Senzuală și plină de momente incitante, fierbinte și sexi, cu un farmec aparte, cartea se citește ușor, având o acțiune alertă și fluidă.
Observăm cum schimbă iubirea un om. Cum îi modifică sufletul și îl face mai receptiv la nevoile și dorințele persoanei iubite.
Povestea celor doi are și ea parte de hopuri și tensiuni, pe care treptat, cei doi le depășesc.
„O iubesc pe Mia!” sunt cuvintele care mă eliberează în sfârșit de convingerea care mi-a ținut inima înlănțuită până acum, convingerea că iubind aș ajunge să fac aceleași greșeli ca și mama.”

Se pare că trecutul este cel care pare hotărât să se strecoare în prezent, afectând-o emoțional pe Mia, care abia acum realizează cât de mult a izolat-o ceea ce presupunea ea că ar fi reprezentat trecutul.
O poveste de dragoste emoționantă, o pasiune fierbinte și o atracție ce face aerul să clocotească, asta reprezintă A ta, Mia.
Treptat, în a doua jumătate a cărții, observăm cum acțiunea devine din ce în ce mai tensionată, pericolul amenințând la fiecare pas.
„Rămân cu privirea la portretul sfâșiat al lui Toni, care este acum așezat pe masă și la cele câteva cuvinte scrise deasupra lui, cu marker negru pe perete alb.

„MIA E A MEA!”
Cartea îmbină senzația de adrenalină și pericol cu o poveste de dragoste plină de pasiune!
În ciuda unor anumite scene de dragoste care mi-au părut puțin prea mult, cartea mi-a plăcut.
Autoarea reușește să ne țină cu inima în gât pâna la final, deși putem întrevedea sfârșitul acestei povești. Și încă mai sunt surprize de descoperit…
„Te iubesc” este ca o ploaie ce cade în deșert, dăruind speranță, este ca un ghiocel plăpând ce tocmai a scos capul din zăpadă vestind primăvara după o iarnă grea.”