Archives

Dor de tine!

Mi-e dor de tine, dulcea mea iluzie, dulcea mea speranță!

În seara aceasta ploioasă și mohorâtă îmi este iarăși dor de tine. Poate nesfârșitele zile, săptămâni, luni de despărțire… poate și gândurile care se caută și nu se găsesc, poate seara aceasta tristă … Totul pare să te cheme pe tine.

Sunt departe de tine și de sufletul tău. Și-mi lipsești. Mi-e dor de tine, iubirea mea!

În mine e târziu și liniștea plutește undeva în atmosferă, încărcată de timp, despărțită de distanță. E beznă și e noapte eternă…

Ascultă! Se zbate o lume în mine. Mă cuprinde și nu mă lasă să respir. Este o lume flămândă de dor și de tine. Totuși, mai există speranță! Și dor, și șoapte, și gânduri surde, și chemări mute…

Gânduri, numai gânduri. Înaintea mea e poate, mai multă distanță decât a fost, mai multă despărțire, vise frânte și lacrimi tăcute. Înaintea mea este necunoscutul.

Trec zilele una câte una, liniștite, de neîntors, dispărând în veșnicia clipelor pierdute. Îmi este teamă să privesc sau să mă gândesc mai departe.

Singurul gând pe care ți-l pot trimite este același cu care am început:

Mi-e dor de tine!

Dorințe

img_0985

Dorințe efemere, tăcute și nescrise

Aș vrea să ai acum în vise.

Dorințe de mai bine și mai mare

Aș vrea s-apară acum în mintea ta

Aș vrea să te am lângă mine

Să nu ne despărțim nicicând,

Să am chipul tău alături

Să nu mă uiți..

Îmi doresc nespus de mult

Să te văd și să te gust,

Să te simt, să te alin,

Așa cum o făceam demult…

Mi-aș dori…

img_0842

Să câștig la loto dar ar trebui să mai și joc ca să am o șansă, să îmi devină realitate toate dorințele, să pot citi 2-3 cărți în același timp…

Nu! Sau poate da, dar nu este o prioritate în lista dorințelor mele.

Mi-aș dori să pot da timpul înapoi… să redevin copil. Să nu mai am atâtea griji, să nu am timpul limitat și să mă bucur de cei pe care i-am iubit și au plecat….

Mi-aș dori ca un zâmbet să am mereu pe față, dar în ziua de azi este mai greu cu stres-ul care ne mănâncă viața. Mi-aș dori să pot schimba unele decizii, unele vorbe, dar…nu pot.

Mi-aș dori să retrăiesc anumite momente ale vieții mele. Ei bine, asta reușesc! Și nu, nu pot călători în timp… Am amintirile, care mă poartă spre acele clipe și care reușesc să îmi îndeplinească și o altă dorință a mea: îmi aduc un zâmbet nostalgic pe față!

Ce mi-aș mai dori?

Iubire, afecțiune, prietenie… Astea le am, din fericire! Îmi doresc să știu să le păstrez!

Am o întreagă listă de dorințe, unele realizabile altele nu… Important este să nu renunț să îmi doresc! Și să fac ceva pentru a-mi împlini dorința.

Mi-aș dori să cunosc dinainte clipa în care ceva mă va întrista..

Mi-aș dori să te văd atunci când nu ești lângă mine. Să pot să-ți spun că te iubesc. Să poți să-mi spui că mă iubești!

Aș dori să știu ce gândești când nu ești lângă mine. Să te alin când suferi. Să te îmbrățișez când ești obosit…

Dar toate se fac la timpul lor. Pe care sper să reușim să îl apreciem.

Aș dori să văd stelele îndeaproape, să aud râsul zglobiu al copiilor Fericiți. Aș dori să simt îmbrățișarea vântului în jurul meu, să mă simt liberă și plină de energie!

Am dorințe cu miile. Unele mai mici, altele mai mari. Dar acestea nu mă opresc din a savura momentele unice pe care viața mi le așterne în cale.

Tu ce îți dorești?

 

Te chem

img_0695

Te mai aștept și-acum

Să revii în gândul meu

Pribeag trecător

Pe a vieții cărare

Plină de zile amare…

Te chem într-una

Tu nu vii

De ce nu vii?

Te strig într-una

Și n-auzi.

De ce n-auzi?

Azi m-am gândit la tine, iubitule…

img_0348

Azi ai fost prezent in gândul meu, iubitule!
Mi-era dor de tine, de atingerea ta care mă făcea să simt fiori în tot corpul, de brațele tale puternice împrejurul meu și de pieptul tău…o stâncă pe care pot să mă sprijin cu încredere. Știu că nu mi-ai fi dat drumul niciodată.
Azi simțeam nevoia forței tale, deoarece eu eram atât de obosită de probleme. Aș fi vrut să fi lângă mine măcar pentru o secundă. Doar atât! Îmi era de ajuns ca să-mi revin!
Și nu erai. Te-am căutat prin toate colțurile amintirii, în sertarele inimii…și te-am găsit!
În memorie m-ai ținut în brațe și m-ai făcut să mă simt în siguranță, apărată.
Azi m-am gândit la tine cu un zâmbet pe față, iubitule…
Mi-am amintit de toate clipele noastre fericite, de bucuria pe care o simțeam când erai lângă mine! De zâmbetele care ne luminau Fețele atunci când ne priveam în ochi și ne descopeream sufletele unul în fața celuilalt!
Magia care ne înconjura în acele momente speciale, mi-a dat astăzi puterea să îmi revin și să reușesc să rezolv acele probleme.
Azi m-am gândit la tine cu lacrimi în ochi, iubitule…
Am retrăit toate momentele noastre de tensiune, divergențele pe care niciodată nu le-am discutat, cu atât mai puțin să le rezolvăm… Și am greșit atunci! Dar, astăzi m-au ajutat să îmi regăsesc puterea de a face față tuturor încercărilor pe care viața mi le scoate în cale!
Azi m-am gândit la tine cu tristețe, iubitule…
Multe au rămas nespuse, ținute secret în sufletul meu.
Acum aș fi vrut să le pot împărți pe toate cu tine: Tristeți și bucurii… Dar nu ești lângă mine. Trebuie să învăț să mă descurc singură!
Pot? Nu știu.
Dar un lucru tot am învățat după plecarea ta: sunt puternică! Suficient de puternică cât să fac față greșelilor din trecut, să trăiesc cu consecințele greșelilor mele, să încerc să nu le mai repet!
Și pentru toate astea, ție trebuie să îți mulțumesc! M-ai obligat prin plecarea ta să mă descopăr pe mine! Pe mine cea puternică și luptătoare!

La tine

img_0392

Totul pare perfect.

Dacă perfecțiunea poate fi atinsă de o persoană. Dacă tot ce simt este real și trainic.

Așa gândeam atunci. Acum? Acum nu mai sunt atât de naivă, ori poate a avut grijă viața să îmi ofere câteva lecții mai dure, pe care nu le-am uitat niciodată… Nu știu!

Ce știu cu adevărat este că, la tine, mă mai gândesc din când în când. Ai dispărut din viața mea cu pași repezi, năvalnic, așa cum ai apărut; așa cum a fost sentimentul care a existat între noi la început. Nu degeaba se spune că dragostea e oarbă…

A fost atracție, a fost senzație și dor nebun, a fost iubire? La mine da!

La tine?

A fost fuior de Ceață destrămată la prima sclipire de soare, a fost trecător…a fost o ploaie de vară, năvalnică, dar care niciodată nu durează mult.

Au rămas în urma ta lecțiile vieții; durerea simțită când ai dispărut…

când mă gândesc acum la tine, nu îți mai rețin nici măcar chipul. S-a risipit în vânt, a rămas pierdut în negura timpului…fir de nisip pierdut în clepsidra amintirilor.

Amintirea a rămas unica opțiune pentru tine, un zâmbet trist când mă gândesc cum ar fi fost…

Viața, așa cum este ea!

image

Ne naștem…

Ca să avem de ce să murim…

Trăim, speriați de gândul că omul se naște pentru-a muri; și în acest fel uităm și partea bună a vieții: distracția, bucuria că trăiești și poți face și vedea atât de multe lucruri!

Trăim cu frica de moarte, ca și când cineva ne-ar urmări tot timpul și, dacă ne-ar zări vreodată privind în spate, ne-ar fura sufletul… Și l-ar ascunde într-o cavernă singuratică și uitată de toți, unde noi – muritorii de rând, nu am mai putea vreodată să îl recuperăm…

Dar noi nu suntem conștienți de faptul că suntem norocoși numai și datorită faptului că putem să gândim liber! Părerile noastre le putem exprima fără a ne fi frică că cineva va încerca să ni le schimbe.

Murim….toți murim… Deoarece așa ne-a fost hărăzit încă dinainte de a ne naște, și este ceva ce nu depinde de noi.

Trăim…ca să putem lăsa ceva bun în urma noastră, ceva memorabil. Așa cum și noi am primit ca moștenire de la bunii noștri iubirea de frumos și dragostea de mamă!

Ne naștem…creștem mari, sau mai mici, și învățăm să gândim. Trăim pentru a lăsa ceva frumos în urma noastră, o urmă a pașilor noștri pe nisipul vieții, o urmă pe care nici vântul să nu o poată șterge.

Murim…pentru a se naște alții, care să ne continue idealurile și visele, ceea ce noi am lăsat neterminat pe cărarea vieții: iubirea și speranța!

Trăiește clipele ca și cum ai descoperi minuni la fiecare pas!

Amintirea iubirii

image

Oare unde a rămas iubirea?

Oare unde-a dispărut?

Cât va mai dura durerea

Unui suflet demult pierdut?

Oricum vom încerca

Să păstrăm amintirea

Să lăsăm uitarea,

Să sperăm iubirea!

A fost frumos, a fost duios,

Te-a dus la cer și înapoi,

Iubirea a fost speranța

Ce ne-a urmărit viața.

Și te-am iubit, și te-am trăit

Intens și cu plăcere!

Acum te sper,

Te amintesc.

În suflet cu iubire!

Persoana ta

image

În viață sunt multe mari minuni!

Dar, ca iubirea, nu este nici una! Iar dacă tu îmbătrânești, învață să iubești.

Ai observat că anii zboară, dar n-ai văzut că și coboară… O dată cu al tău gând, spre al zorilor cântec. Dar, dacă îți vei dori vreodată, să iubești un vis sau o realitate, te rog încearcă!

Poate o să reușești! Sau poate nu… Doar încearcă!!! Nu ai nimic de pierdut.

Tu, persoana ta, ești singurul care poate face ceva pentru tine. Singurul căruia îi pasă de tine.

Iar eu mă rog…la cer, la pământ…să-mi dea puterea, timpul și răbdarea; să te aștept, să te caut, să mă găsești. Să mă vezi și să mă recunoști!

Persoana ta! Să mă întâlnească și să recunoască în mine… Tot ce i-a lipsit până acum!