Archives

Fire de gând

Fire de gând în tainic mormânt,

Gândul destramă teama amară

Ce ține în pumn

Nemurirea!

Speranța deșartă

Apare la poartă cerând:

Un fir de gând.

Advertisements

O petală de vis

O petală de vis, o fărâmă de amintire, un ciob de speranță, e tot ce-a mai rămas…

Un fir de lumină purtat de vânt mi-a șoptit că mă cauți…de când m-ai pierdut.

Privește-mă în sufletul tău! Amintirea e tot ce a mai rămas! Amintirea zâmbetului, șoapta speranței purtată spre cer. Căderea iubirii trăite-n eter…

Tristă și obosită, parfumul iubirii s-a pierdut cu trecerea anilor. Acum, încerci să recreezi magia a două inimi care, pentru o clipă efemeră, o petală de vis în constelația apusurilor târzii, au avut același drum.

O lacrimă pe obraz… un gând răzleț pe drumul amintirii, atât a mai rămas din veșnicia ce-am fost noi…

Parfumul vremurilor de pasiune, ciobul de speranță transformat în nisipul uitării. Fericirea pentru mine este o rază imperceptibilă pe care o ghicesc în depărtări albastre… Va încălzi vreodată un suflet pustiit?

Un vis! Un vis de dor! Ce doare!

O mică speranță care încă nu și-a dat ultima suflare. O amintire a vulcanului clocotitor care ardea în inimile noastre. Un zâmbet pentru ce a fost cândva și o lacrimă pentru neputința de-a păstra…

O petală de vis ce nicicând nu moare!

Gânduri rătăcite

De ce oare este atât de greu să nu critici pe alții și să te uiți cu mai multă atenție la tine? De ce toată lumea încearcă să facă fix ce face și vecinul? Nimeni nu poate să își vadă de treaba lui, să se încadreze acolo unde se simte cel mai confortabil, liniștit și împăcat cu sine?

Într-un an și jumătate, aproape 2 că mult nu mai este…de blogging am ajuns să văd prin lumea virtuală multe lucruri care m-au întristat, m-au îndurerat sau chiar m-au scârbit. Toată lumea se jignește, se denigrează unii pe alții, se ceartă din diverse motive, și toate acestea se întâmplă în văzul tuturor. Ba chiar este încurajat acest tip de scandal, perpetuat.

Câteodată îmi vine și mie să țip, să spun unele lucruri, dar tot timpul mă gândesc că puțină temperare, puțin bun simț, nu strică nimănui. Cum nu strică nici o vorbă bună, o încurajare sau o șansă…

De ce se întâmplă toate acestea? Nu știu. Dar, fraților, frustrările vi le puteți spune în privat. Nu trebuie stârnită o ceartă în toată regula și toți să-și dea cu părerea…

Aș vrea să creăm o lume mai bună – mă refer la cea virtuală; să primeze bunul simț și respectul față de ceilalți.

Se poate?

Eu încă sper!

Zi și noapte

Zi și noapte mă gândesc

La ce știu,

La ce trăiesc.

Ziua trece repede

Gândul vine limpede.

Noaptea urcă sus, agale

Precum ideea ce-ți stă în cale.

Noapre și zi

Gânduri și idei;

Lumini și umbre

Speranțe și iluzii.

Vin și pleacă,

Trecători în viață

Urme în vânt,

Umbre pe pământ!

 

Iluzii

 Iluzii, vise, speranțe, idealuri… Pe toate ni le facem în timp ce ne maturizăm!

Reale, deșarte, amăgitoare… Cu toate ne hrănim, la toate sperăm.

Puse într-un colț al sufletului de unde le mai scoatem din când în când. De ce? Fie să le bifăm ca realizate, fie să le ștergem definitiv de pe listă…

Oameni buni, dar ce eforturi depuneți pentru a îndeplini aceste speranțe?

Ok, când eram copil, vroiam să mă fac prințesă când cresc mare! Ei și?! Am crescut, am văzut cum este viața și am realizat că am o singură alternativă pentru prințesa care doream să devin: să mă port cu eleganță cu cei din jur. Să tratez oamenii așa cum mi-ar plăcea să fiu tratată. În general o fac. Cu cei care merită, că sunt totuși un om care nu se lasă călcat în picioare.

Uneori, iluziile și speranțele, mai și devin realitate! Bine, pot lua diferite forme, nu neapărat ceea ce presupuneam noi. Dar, atâta timp cât în sinea noastră suntem mulțumite, cât ceea ce am realizat ne face fericite, înseamnă că ne-am atins scopurile!

Deci… Care sunt visele voastre devenite realitate? Care sunt iluziile pierdute în negura timpului? Se transformă acestea pe măsură ce ne confruntăm cu viața?

 

Oglindă

Gând fugar

Zâmbet amar

Părere mută

Iubire slută.

Cărare fadă

Față smeadă

Amor cascadă

Iubire-n coardă.

Amar destin

Suflet hain

Oglindă spartă

Iubire deșartă.

Iluzie spartă

Gândire legată

Unire sfântă

Fereastră nudă.

Toamna

Vine toamna. Deja mă ia durerea de cap…

Cum de ce? Păi, în primul rând, se termină vacanța. Care oricum a fost mult prea scurtă. Începe școala pentru pitici… același stres cu cărțile și manualele lipsă… Ba, pardon! Avem manual de sport… acum învățăm cum se face sportul, nu îl mai facem efectiv.

Frigul, ploaia, zilele înnorate… cum să nu mă ia durerea de cap încă de pe acum??

Noroc cu cărțile, că mai uit de restul. Sincer, abia aștept să vină iarna cu zăpadă multă și bucurie în suflet.

Toamna asta îmi doresc multe, dar sper să am parte măcar de jumătate…

Voi, ce planuri aveți pentru toamna asta?

Decor ruginit

Secol perfid

Amor candid,

Decor ruginit

Chip aburit.

Eră trecută

Iubire mută,

Față tăcută

Lacrimă nevăzută.

Eroare umană

Viață diafană.

Greșeală rară

Floare de vară.

Vis împlinit

Suflet golit.

Inimă ruptă

Zare pierdută.

În noapte

Gânduri efemere și deșarte zboară în noapte de la un capăt al altul al lumii. Bucurie și necaz; lacrimi și zâmbete; fericire și durere… Neîncetat.

Chiar eu mă gândesc în acest moment la planurile pe care nu am reușit să le finalizez, la toate ideile abandonate pe parcursul vieții, la ceea ce am reușit să fac.

Sunt mulțumită până acum? Da!

Aș fi putut face mai mult? Cred că da. Dar, important este ceea ce voi face de acum înainte.

Speranța că tot ce îmi propun voi reuși să duc la bun final nu mă părăsește niciodată.

Pe voi?

Noaptea a fost și încă mai este sfetnicul meu cel mai bun. Poate va fi și aceasta…