Dau totul pentru un secret de Zăpă Strit

img_1209

Titlul: Dau totul pentru un secret

Autor: Zăpă Strit

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 170

” Pentru mine, a scrie e un fel de comandă interioară. Un fel de: Ridică-te! Ia cuvântul și umblă! Dacă nu aș scrie, în completarea altor lucruri pe care le fac, probabil că aș picta, aș face fotografie, aș croi… Mă bucur atât de tare de ceea ce am primit, încât bucuria devine revărsare. Ajunge la picioarele voastre ca valurile mării pe care o ador. Și eu trimit înadins valurile către voi. E un fel de a mulțumi Divinului. E un fel de: asta sunt eu! O simplă verigă în lanțul desăvârșit al Totului creat.

~~~~~~~~~~~~~

Niciodată nu e prea târziu să-ți scrii sufletul. Faci dovada că ai trecut prin timp, rămânându-i.

~~~~~~~~~~~~~

Scrisul și cititul sunt precum mângâierea. Mângâierea e cel mai frumos grai al inimii.”

ADRIANA JINGA — ZĂPĂ STRIT

Tentația de a citi această carte vine de la Dana, buna mea prietenă care mi-a și împrumutat cartea. Mulțumesc Dana!

Vorbind despre cartea de față și despre sine ca autor, în prefață, Zăpă Strit ne spune:

” Singurul secret este exact rezultatul emoțiilor voastre. Dacă ar fi să o compar cu ceva, aș compara-o cu un film sau cu un loc la geamul unui compartiment de tren bătrân. (…) Să zicem că sunt foc și apă, lumină și întuneric. Sunt pace și război, zâmbet și durere, mister și firesc. (…) Sunt soare și lună. Noapte și zi. De fapt, sunt doar un călător care-și scrie sufletul. Nimic mai mult.”

Cartea cuprinde 25 de povești, 25 de imagini din viața cuiva, ce transmit diferite sentimente. Prima poveste, “Dau totul pentru un secret”, este povestea care ne descrie iubirea!

Iubirea și ceea ce înseamnă pentru o femeie să se știe iubită.

“Femeile pot topi și cea mai crudă și cea mai tristă inimă.”

Așa este! Inima unui bărbat poate fi cucerită de femeia care-i este destinată! Iubirea adevărată, care înseamnă bune și rele împărțite, să-ți pese mai mult de persoana iubită decât de persoana ta.

“– Vezi, tu, scumpă mea, binelui nu-i poți răspunde altfel. Oricât de egoist te-ai naște. Un om care te iubește cu adevărat te educă, te ridică la nivelul inimii sale și apoi te împinge, cu brațele sufletului, înaintea lui, pe scara lui Dumnezeu.

(…) Un om care te iubește cu adevărat te pune în capătul sufletului, precum își pune părintele fiul risipitor.”

O iubire care împarte totul între cei doi parteneri:

“Ne însoțisem întru iubire, nu pentru a ne critica și a ne face viața iad. Eram parteneri în toate, începând cu tocatul morcovilor, până la cele mai grele decizii ale vieții. Îmi spunea că orice se repară. Doar moartea, nu.”

Povestea aceasta, este povestea iubirii unei femei. O aducere-aminte a ceea ce a fost, a ceea ce a trăit intens, a ceea ce sufletul ei a cântat. Povestea unei femei normale, pe care iubirea a făcut-o deosebită!

Un îndemn de a trăi iubirea! De a savura tot ce are ea mai prețios de oferit.

“Eternitatea nu se oprește aici, că de aia e eternitate!”

O carte a ușilor deschise, a oportunităților de care am profitat în viață, a bucuriilor împărtășite! Toate acestea, relatate într-un mod foarte personal — de parcă o mamă își povățuiește fiica, ușor de citit și care, îți oferă un adevărat bagaj cu care să pornești la drum.

Fiecare dintre aceste povestiri, articole sau lecții de viață– după cum vreți să le numiți, transmite un mesaj.

“Dincolo de cer, amintiri și cuvinte” este oda amintirilor din copilărie! Nu ale lui Creangă, ci copilăria fiecăruia dintre noi:

“Nu aș da verile lungi ale copilăriei pe niciun Minecraft instalat pe-o ~bijuterie~ care începe cu I.”

Adevărat! Sunt în totalitate de acord cu autoarea în această privință. În ziua de azi, puțini mai sunt copiii care își doresc să iasă la joacă, să alerge, să se joace ascunselea, cuci, șapte pietre; în loc să stea cu telefonul sau tableta în vârful patului, cufundați într-o lume virtuală care le acaparează orele, zilele…viața.

“~Feisbucul~ copilăriei mele se petrecea în aceleași locuri cu miros de fân, dude negre și gutui.”

Da, ulița pe care alergam cât era ziua de lungă, uitând de oboseală și foame, în favoarea jocului. Acela a fost cel mai frumos moment al vieții:copilăria lipsită de grijile vieții de adult. Unde era o adevărată tragedie dacă bunica ne chema în casă înainte de lăsarea nopții…ceea ce, bineînțeles că făcea!

Eu am înțeles povestea aceasta ca pe un imn dedicat bunicilor, care ne-au vegheat copilăria și ne-au îndrumat pașii când eram mici.

“Micșorându-ți ego-ul, slăbind cordonul egoticilor, trăind legat de univers,  spirit, divin. Respiră! Fii zen, șui (căpiat în sensul frumos) și fericit!”

Trăiește la maxim viața, nu uita de micile plăceri pe care ți le poți face atunci când, la lăsarea serii, obligațiile zilnice s-au terminat. Cam ăsta este mesajul: “Să fiți Zen, șui și ~hepi~!”

Nu este o carte motivațională! În nici un caz! Dar, ideile care-ți rămân în minte la finalul cărții sunt motivante. Îți dau un impuls, te fac să zâmbești și ai o stare de bine.

Așa că… citiți cartea!

Este ca o gură de aer rece pe timpul unei zile toride de august: răcoritoare!

Nota mea pentru carte este 10!

“Vând. Vând un milion de gânduri. Nu mai am nevoie de ele. Le vând pe nimic sau, mai bine, la schimb cu un răsărit de soare!”

“Ia și tu!”

 

Umbra nopții de Raluca Butnariu

img_1256

Titlul: Umbra nopții

Autor: Raluca Butnariu

Editura: Celestium

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 529

Descrierea cărții:

” Teroarea străbate viața lui Michael Davenport atunci când descoperă că fratele său Theo Davenport este ucis de Umbra Nopții, tocmai când erau parteneri. Inima lui este răvășită și nu poate să conceapă o zi fără să se gândească la răzbunare. În calea lui apare însă, Lady Anne Marie Victoria, pe care o cunoaște la un bal. Aceasta deși a rămas oarbă în urma unui accident de echitație, simte o emoție foarte puternică pentru el. Michael se îndrăgostește de ea dar în sufletul lui dorința de răzbunare îl însuflețește. Tot ce poate să facă este să rămână alături de Lady Anne. Oare va fi suficient de puternic pentru a rămâne cu ea și a uita de răzbunarea morții fratelui său?”

“Un roman ce te ține în suspans și în priză pagină după pagină. Vei dori cu ardoare să descoperi cine este Umbra Nopții și dacă Michael va alege iubirea în locul răzbunării.”

Dintre cărțile Ralucăi, până acum am citit “Regăsire” și “Privilegii”. Aceste cărți m-au convins de talentul cu care autoarea ne introduce în fiecare dintre cărțile sale, acaparând totul cu povestea la care ne face părtași. Pur și simplu trăim cartea.

Sunt convinsă că și cartea de față va deveni una dintre preferatele mele!

Acțiunea cărții începe la Paris, la 25 mai 1814…

“Umbra Nopții și Rubinul străbăteau tăcuți străzile întunecate și pustii ale Parisului, evitând să-și vorbească. Deși era devreme, încă nu bătuse de zece seara, orașul era ciudat de liniștit.”

Doi spioni britanici care se furișează prin mahalalele Parisului… Au fost Trădați deși au reușit să intre în posesia documentelor pe care le doreau.

“– NU! aproape că strigă el, furios pe partenerul său. Nu pot să te las aici. În plus, sunt rănit. Nu aș ajunge prea departe. Ține, făcu el, îndesându-i în brațe pachetul. Du-l la destinație și… află cine naiba ne-a trădat!”

Umbra Nopții nu putea fi de acord ca Rubinul- superiorul său și unul dintre cei mai buni agenți ai Serviciului Special, să pice într-o asemenea ambuscadă.

“Și totuși, când glonțul îl izbi în tâmpla stângă, curmându-i viața, ultimul gând al său fu destinat partenerului său.”

De aici, acțiunea se mută la Londra, 3 Iunie 1814, unde superiorul Rubinului încearcă să afle cum de a fost posibil ca acesta să fie omorât… Momentan nu poate afla nimic, dar suntem abia la început.

Tot în acea perioadă, Londra este zguduită de alte două știri: Lordul Stoneleight este împușcat în cap fără ca nimeni să vadă sau să audă nimic, iar din apele Tamisei este scos corpul unei femei ce poartă urme de violență, care se presupune a fi Vanessa Bryde…

Patru zile mai târziu, la Stoneleight Park, acolo unde ne poartă acțiunea romanului, facem cunoștință cu fiica cea mare a Lordului Stoneleight – Lady Anne Marie Victoria care, la 21 de ani, rămâne oarbă în urma unui accident de călărie. Și asta, datorită șocului aflării veștii că tatăl ei a fost ucis..

Vă întrebați de ce vă dau toate aceste detalii? Păi sunt toate datele pe care trebuie să le cunoașteți pentru a putea înțelege povestea!

Două săptămâni mai târziu, Umbra Nopții jelea:

“Plângea înăbușit dispariția nedreaptă a celor doi bărbați care-i marcaseră existența în cel mai profund mod.

Theodore Davenport, fost conte de Averly, cunoscut în cadrul Serviciilor Speciale sub numele de Rubinul, îi fusese partener în misiunea din Paris. Linus Stoneleight, fost conte de Stoneleight, îi fusese mentor, prieten și … mult mai mult decât atât.

Îi admirase pe amândoi, îi respectase, îi iubise în egală măsură, și…îi pierduse.”

Și acum jură să răzbune moartea celor doi!!!

Aceste împrejurări tragice, soldate cu dorință de răzbunare pe de-o parte și cu o altă tragedie pe de alta, constituie premizele de la care pornește această poveste.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc această carte, în stilul inconfundabil al Ralucăi Butnariu, căreia abia i-am așteptat cartea.

Scrisă cursiv, nepretențios, cu o mare atenție la detalii, în același timp nedezvăluind decât ceea ce trebuie dezvăluit, autoarea își țese vraja în jurul cititorului.

Prinsă în poveste, curioasă să aflu deznodământul, nici măcar nu realizam cum zboară paginile!

Primul capitol al cărții ne poartă la Almack’s, locul unde-și fac debutul în înalta societate fetele de familie bună: piața căsătoriilor, mai bine zis! Tot acum, facem cunoștință cu Michael Davenport, al 14-lea conte de Warwick. Ca o favoare prietenului său James, trebuie să danseze cu sora mai mică a acestuia, care-și face debutul.

“Michael Davenport era cunoscut ca fiind un bărbat care niciodată nu se implica cu tot sufletul într-o legătură amoroasă. Stilul lui de a curta era considerat a fi cel mai dulce și mai pervers posibil. Nicio femeie nu putea rezista prea mult unui bărbat care știa s-o flatezi cu toată sinceritatea, s-o asculte cu atenție, s-o tachineze cu blândețe și s-o sărute dumnezeiește.”

img_0994

Și dacă mai adăugăm frumos ca păcatul, bogat ca și Cressus și pe deasupra, foarte inteligent, avem portretul bărbatului ideal. Pe care, fiecare dintre noi ni-l dorim, dar puține sunt cele care îl și primesc cu adevărat!

O carte alertă, plină de mister și suspans, dar nu în ultimul rând, de iubire. Cu puternice accente comice care fac cititorul să devoreze dialogul celor două personaje.

Este seara în care marele nostru Casanova, mă refer la Michael, o întâlnește pentru prima dată pe Lady Anne Marie Victoria, sora lui James…

“Această femeie avea ceva special, ceva ce nu putea defini cu exactitate. Părea mult mai feminină și mai atrăgătoare decât oricare dintre suratele ei. Modul gingaș de a zâmbi, senin și înțelept totodată, felul în care-și ținea capul înclinat ușor într-o parte în timp ce asculta sporovăiala însuflețită a companionului ei, mișcările ei atât de netede, toate făceau parte dintr-un soi de aură nevăzută ce străbătea spațiul, electrizându-te.”

Clar! Avea ceva care o făcea unică, cel puțin în ochii lui.

img_1255

Iar acest lucru îl sperie pe Michael…

Nu, nu faptul că este oarbă, deși îi pare rău pentru asta și se întreabă și el, ca și mine, oare cum ar fi să trăiești într-o noapte continuă?  Se  simte speriat de puternica atracție pe care o simte față de Anne și…

“Era o nebunie, dar Anne Stoneleight părea să fie singura femeie care aduna la un loc toate lucrurile pe care el se așteptase să le găsească la femeia visurilor sale.”

Pe de altă parte, aflăm dedesubturile Serviciilor Speciale, spionajul Franța-Anglia din acele vremuri, agenți care-și vând țara fără scrupule.

Bineînțeles că Umbra Nopții este cel care controlează tot, asemeni unui maestru păpușar, dorind să răzbune moartea mentorului său și pe cea a partenerului, Theo Davenport. Toate acestea, redate cu atâta naturalețe că efectiv vizualizezi toată scena de parcă urmărești un film cu James Bond, doar că are loc în trecut, în Londra anului 1819.

De când a cunoscut-o pe Anne, Michael nu și-o mai poate scoate din cap. Și oricât încearcă să o evite, planul nu-i prea iese…

“Niciodată nu mai văzuse o femeie care să împrăștie în jurul ei atâta senzualitate, farmec și vitalitate. (…) … și totuși era mai feminină și mai seducătoare decât toate la un loc.”

Dar, oare ce simte cu adevărat Lady Anne? Sper să aflu.

Mă impresionează Michael, care nu dorește să înceapă o relație cu ea, deoarece nu își dorește încă să se căsătorească. Și este conștient că doar căsătoria este singurul tip de relație care îi este permis cu ea.

Pe lângă această problemă pe care o are Michael, obsesia față de Lady Anne, mai apare una: o scrisoare în care i se spune că Theo a fost omorât de fapt, de cel care ar fi trebuit să-i asigure spatele, de Umbra Nopții.

Astfel, Michael își amintește cu durere și multă furie de perioada înmormântării lui Theo, fără ca trupul acestuia să fi fost adus vreodată în țară… Hotărât să afle o dată și pentru totdeauna cine anume l-a omorât pe Theo, Michael îl întreabă pe fostul superior al fratelui său, un vechi prieten de familie, Lordul Harper. Iar ceea ce află îl uimește!!!

“Tot ceea ce citise despre Umbra Nopții îl dusese cu mintea la două mari concluzii: ori individul era cel mai inteligent, mai curajos și mai puternic bărbat pe care și l-ar fi putut imagina vreodată, ori era un criminal de o inteligență diabolică, care-l dusese de nas inclusiv pe Stoneleight și care, la capacitatea lui de a se adapta oricărei situații, făcea un joc dublu și periculos cu forțele inamice.”

De aici încep să se desfășoare evenimentele într-un mod de neimaginat, cu șocuri peste șocuri, crime și trădări la tot pasul, suspansul fiind la cote maxime.

Am devorat efectiv această carte, dacă pot spune așa, savurând atât partea ce ține de spionaj, cât și atracția care se simte între cei doi.

Conversațiile celor doi sunt lungi și amuzante, trecând de la un subiect la altul cu o naturalețe neobișnuită, de parcă s-ar cunoaște de foarte mult timp.

“– Mă întrebam dacă m-ai putea ajuta să-mi creez mental o imagine a trăsăturilor feței tale. Mi-ar fi mai ușor să discut cu tine având o imagine a ta în cap.

— Vrei să mă apuc să-ți descriu cum arată fața mea? o întrebă el surprins.

— Ar fi mai bine dacă aș face eu aceste constatări, rosti Anne încet, colorându-se în obraji în acea minunată nuanță de roz, pe care el ajunsese s-o găsească de-a dreptul fascinantă.”

Cam atât de sincere și îndrăznețe sunt discuțiile celor doi, asta chiar de la primele întâlniri. Bineînțeles că îi dă permisiunea să-l atingă, ceea ce și face! Doar că, totul se sfârșește cu un sărut care topește până și lava dintr-un vulcan inactiv!

Toată relația dintre ei evoluează pe sistemul un pas înainte, doi înapoi. Și dacă până acum, în cărți eroina era cea care dădea înapoi, ei bine, Raluca a reușit să mă surprindă de data aceasta: eroul este cel care face un pas înapoi! Incitant!

Cititorul are parte de un șoc imens atunci când află că identitatea Umbrei Nopții era cunoscută nu numai de răposatul lord Stoneleight, ci și de fiica acestuia, Anne! Iar acum, e îngrijorată deoarece e convinsă că Michael își dorește să răzbune moartea fratelui său.

Ce se va întâmpla? Cu răbdare, vom afla!

Iar ceea ce aflăm, garantat poate produce un șoc! Așa că, ține lângă tine, dragă cititorule, un aspacardin. Vei avea nevoie!

Michael constată că Umbra Nopții este cineva foarte cunoscut. Și, mai descoperă ceva: Anne nu este oarbă! De ce se preface? Chiar nu vă închipuiți? Păi, stați să vă lămuresc… Anne este Umbra Nopții!

Când află eroul nostru așa ceva, se simte înfuriat, deoarece o femeie a făcut tot ceea ce mulți bărbați nu ar fi fost în stare. Plus că, simte că și-a bătut joc de el.. Așa că, se vor înfrunta în duel.

Termenii acestuia? Dacă Anne câștigă, atunci Michael dispare definitiv din viața ei, păstrându-i secretul în același timp. Dacă Michael câștigă, Anne trebuie să îndeplinească trei lucruri: să îi povestească tot ce s-a întâmplat când a murit Theo; să renunțe la spionaj este a doua cerință; a treia fiind … Michael să îi devină iubit…

Cine credeți voi că va câștiga?

Teoretic e remiză. Practic, Michael câștigă. Și totul culminează cu un meci de box cu James și declarația lui Michael cum că se vor căsători. .. toate acestea reprezintă norii negri de furtună de pe cerul vieții lui Anne.

Și este doar începutul! După nuntă, au de descoperit un criminal pe care trebuie să-l facă să plătească!

O poveste fascinantă, alertă și romantică. Două personaje încăpățânate, mândre și orgolioase, ce nu vor să cedeze deloc unul în fața celuilalt. Își neagă sentimentele, cel puțin Anne o face, până când realizează că L-ar putea pierde pe Michael și ar regreta o viață întreagă.

Vor reuși să descopere criminalul? Și mai important, vor lăsa la o parte mândria și orgoliul?

Printre gloanțe și pericole nenumărate, urmăriri și tentative de răpire, cei doi ajung să se cunoască unul pe celălalt. Am avut parte de o lectură absolut captivantă, cu personaje pe care le-am îndrăgit și pe care le-am urmărit cu inima-n gât pe tot parcursul poveștii, iar la final n-am putut spune decât: magistral!!! Felicitări, Raluca!

Mulțumesc editurii Celestium pentru cartea oferită spre recenzie!

Nota mea pentru carte este 10!

Tag în luna iubirii

img_1207

Provocarea a venit din partea Delicatese Literare și World of books web și mi-a făcut plăcere să o preiau.

❤❤ Cadoul tău surpriză!

Răspunsul pe care l-aș da în mod normal, ar fi cărți. Dar, soțul a venit acasă cu un parfum pentru mine ❤!!!

❤❤ Dorința ta arzătoare?

Ce îmi doresc eu din tot sufletul? Să se traducă la Leda Edge seria “Bloodlines” de Richelle Mead!

❤❤ Prietenii cu care vei ieși în oraș.

Mai vechi cunoștințe de-ale mele, pe care îi ador: Amy Malory și Warren Anderson din “Suflet vrăjit” de Johanna Lindsey.

❤❤ Cine crezi că îți va aduce cadoul perfect?

Oh, o întrebare cu multe răspunsuri! O editură care să publice una dintre cărțile pe care mi le doresc; o prietenă care îmi face rost de o carte pe care mi-o doresc foarte mult și nu o am; soțul cu diferite gesturi sau copiii care adesea îmi fac diferite desene prin care îmi spun că mă iubesc! ❤

❤❤ Floarea ta preferată — asociază  un personaj cu floarea ta preferată și menționează un Argument care să explice alegerea făcută.

Trandafirul este floarea mea preferată!

img_1181

Cam din “Te aștept” a lui Jennifer L. Armentrout este personajul care-mi aduce aminte de această floare. De ce? Pentru că demonstrează că știe să iubească cu adevărat, ca și trandafirul care supraviețuiește în condiții vitrege.

❤❤ Ce vrei să bei de Ziua Îndrăgostiților? — asociază o băutură cu o carte/ personaj.

Vin!!! Cartea asociata este “Mai îmbătător decât vinul” de Nora Roberts.

❤❤ Cum te îmbraci astăzi? — asociază un tip de vreme cu o carte/personaj.

În costum de ski că tot ninge afară! Și asociez acest stil vestimentar cu cartea lui Danielle Steel, “Învingătorii”.

❤❤ Oare azi va fi însorit? — asociază un tip de vreme cu o carte/ personaj.

Este vreme schimbătoare! La fel ca Lady Anne Marie din “Umbra nopții” de Raluca Butnariu.

❤❤ Unde ai prefera să mergi? — asociază o carte cu un local/ oraș.

La Paris, și aș merge la Louvre alături de “Cei trei mușchetari” ai lui Alexandre Dumas.

❤❤ Melodia pe care ai vrea să o asculți în seara asta este… — menționează una din melodiile tale preferate.

Sentimente!

❤❤ Cu cine ieși în seara asta? — menționează un/ mai multe personaje literare.

img_0091

Cu profesorul Gabriel al lui Sylvain Reynard. Cred că aș avea foarte multe de discutat cu el!

❤❤ Oare mergeți la film? — menționează un film pe care ai vrea să îl vezi.

Da, merg la film! Aș vrea să văd Fifty Shades Darker.

img_1283

❤❤ La ce oră vă întoarceți? –menționează numărul de cărți pe care le-ai citit până acum în 2017.

Dacă mă iau după numărul de cărți, nu mă întorc prea curând. Încă nu s-a inventat ora aceea. Sau…peste aproape 3 zile!

❤❤ Definiția iubirii! — menționează o carte/ un personaj care poate ți-a dovedit că merită menționarea lui la această ultimă cerință.

image

Cam asta este!

Poate prelua acest tag cine vrea.

The Book Buying Tag

img_0720

Am primit acest Tag de la The Sagitarius și am acceptat să îl fac deoarece mi s-a părut interesant. Mulțumesc!

❤❤ De unde îți cumperi cărți?

De peste tot, ca să fiu sinceră. Librăriile din oraș, librării online, anticariate, prin prieteni…

❤❤ Pui Pre-comenzi pentru cărți?

Foarte rar. De obicei o cumpăr după ce apare.

❤❤ Câte cărți cumperi în medie pe lună?

Nu prea știu, dar în jur de 10-12… depinde de lună, de tentații, de ce apare nou și mă interesează… Pot fi și mai multe.

❤❤ Împrumuți cărți de la bibliotecă?

Nu.

❤❤ Dacă te duci la bibliotecă, câte cărți împrumuți?

Nu merg la bibliotecă. Nu am mai mers de ani de zile.

❤❤ Care este părerea ta în legătură cu cărțile împrumutate?

Când eram în școală mergeam. O părere bună, dacă găsești ceea ce cauți, mă refer la cele de la bibliotecă. De împrumutat din biblioteca mea…aici altfel stă treaba. Foarte rar împrumut cărți și doar celor mai bune prietene.

❤❤ Ce părere ai despre cărțile second-hand?

Ce părere să am? Una foarte bună. De multe ori găsesc ceea ce în librării nu se mai găsește, la prețuri foarte bune!

❤❤ Îți ții cărțile pe care le citești separat de celelalte?

Da! Cele citite sunt la tata în bibliotecă. Cele necitite le am acasă. 🙂 Și sunt destule!

❤❤ Plănuiești să citești toate cărțile pe care le deții?

Dacă nu dau colțul, ăsta e planul! 🙂 Că doar de aceea le-am cumpărat! Nu?

❤❤ Ce faci cu cărțile pe care le deții dar pe care simți că nu le vei citi niciodată?

Nu am astfel de cărți. Am doar ceea ce îmi doresc să citesc. Nu știu de ce aș cumpăra o carte pe care nu știu sigur că vreau să o citesc, părerea mea.

❤❤ Ai donat vreodată cărți?

Da, eram în generală…  De atunci nu am mai făcut așa ceva.

❤❤ Ți-ai interzis vreodată să îți cumperi cărți?

Hmm, da! De foarte multe ori și niciodată nu am reușit să o fac. Nu este vina mea, totuși. Singurele vinovate sunt editurile! Ele mă tentează…ca să nu mai zic că îmi golesc portofelul!

❤❤ Crezi că îți cumperi prea multe cărți?

Nu, niciodată! Deși acum mă rog să trăiesc suficient… a se înțelege o veșnicie, pentru a putea citi și ceea ce autorii mei preferați nu au scris încă! 🙂

Oricine dorește, poftește și vrea, poate prelua acest tag! Ba chiar este invitatul meu!

Poveștile micuței RA de Elena Ștefan

img_1198

Titlul: Poveștile micuței RA

Autor: Elena Ștefan

Editura: Coresi

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 90

“Copilăria… perla care se adâncește, cu vremea, tot mai mult în suflet.”

img_1168

O carte care ne poartă cu gândul la lumea plină de bucurie și magie a copilăriei. La perioada în care lumea basmelor era atât de reală pentru fiecare dintre noi, încât ne doream și credeam cu tot sufletul că vom deveni toți prinți și prințese!

Momentul de naivitate și inocență pe care acum, ca adult, știm să îl apreciem!

Prologul acestei cărți transmite atât de multă duioșie! Atât de multă gingășie! Sentimente pe care doar copiii mici ți le stârnesc.

“Se făcea odată că era un tărâm veșnic tânăr, fermecat. Era tărâmul copiilor, pui-de-om, ființe cu suflet curat și lumină caldă în inima lor, care radia în sclipiri magice prin ochișori curioși.

Acest tărâm fermecat se numește Copilăria și există acolo unde există un pui de om, acolo unde exiști tu, copile!

Tu ești un miracol, ești o cântare a Îngerilor.

Tu ești speranța mea și a părintelui tău.

Tu ești vlăstarul pentru viitorul luminos.

Tu ai culoarea magică și puterea de a transforma.

Privește-te-n oglindă și admiră puterea Lui Dumnezeu care s-a exprimat prin TINE.

Păstrează în sufletul tău și dăruiește mai departe sclipiri, bucurii, zâmbete, giumbușlucuri și povești.”

Cu acest prolog, autoarea a reușit să cucerească atât copilul din mine, cât și mama care își dorește pentru copiii ei tot ceea ce este mai frumos pe lume!

Sper că cei mici, sau mai mari, cum sunt copiii mei, să mai păstreze încă inocența și dulceața dată de bucuria și încrederea în tot ceea ce le apare în cale! Pentru încă puțin timp, atât cât este posibil.

Cartea de față este o colecție de 12 povestiri care, pe mine personal, m-au dus pe un drum al amintirilor… când mama sau bunica, îmi citeau la gura sobei o grămadă de povești, care mai de care mai frumoasă, mai plină de viață. În care, până la o anumită vârstă, chiar credeam!

Fiecare poveste poate fi considerată un sfat, o lecție din care cel mic are câte ceva de învățat. Lucruri care pe viitor îi vor fi de folos.

În “Anton învață lucruri noi”, copilul învață despre succesiunea anotimpurilor, rolul lor în natură și bucuriile pe care le aduc.

“Gărgărița neascultătoare” este o povestire cu tâlc pentru micuții neastâmpărați care nu își prea ascultă părinții…și despre consecințele faptelor lor.

Aceste povești, scrise cu ajutorul unui limbaj adecvat micuților, aduc un strop de învățătură și o bucurie la ceas de seară. Numai bine, după o zi agitată! Sunt ușor de înțeles și, nu mă îndoiesc, aduc multe beneficii micului ascultător.

Între-un ceas, pentru mine magic, am terminat de citit această carte. Și acum, în timp ce scriu recenzia, mă gândesc la orele petrecute citind povești copiilor când erau mai mici! Acum își citesc singuri…sau îmi citesc ei mie!

“Mereu trebuie să-ți asculți părinții. Ei ne iubesc și ne vor binele. Vor ca noi, copiii lor, să fim fericiți și mereu în siguranță.”

Cred că aceasta este exact definiția cuvântului părinte. Sau așa ar trebui să fie.

Citind “Regele de la Zoo” am realizat ce înseamnă cu adevărat libertatea. Un mic pui de leu, crescut în captivitate ca și mama lui, o roagă pe aceasta să îi spună unde este casa lui…

“… vreau să evadez de aici. Vreau să ajung acolo unde trebuia să mă nasc.”

Iar micuțul pui de leu primește un răspuns plin de învățătură de la mama sa:

“– Dragul meu, învață să fii rege acolo unde te-ai născut.”

Zicala “orice învăț are și dezvăț” o știm de mici, nu? Ei bine, autoarea Elena Ștefan îi învață pe cei mici prin intermediul poveștii “Hoffy cel ambițios” că fiecare ființă se poate schimba în mai bine. Și tot acum îi învață să creadă în magie, în dorința care poate deveni realitate dacă îți dorești foarte mult, cu condiția să lupți pentru a realiza ceea ce îți dorești.

La finalul acestei cărți, micul ascultător al poveștii are o mulțime de sfaturi primite! Și toate, prin intermediul poveștilor. Cu timpul, toate acestea își vor revărsa roadele!

Până atunci…să citim cât mai multe povești!

Mulțumesc Elena pentru această minunată carte!

Nota mea pentru carte este 10!

Nume de cod: CRINA ALBU de LEGION

img_1010

Titlul: Nume de cod: CRINA ALBU

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 548

“A oftat din adâncul sufletului și s-a ridicat de pe scaun. A venit și s-a așezat pe celălalt, întorcându-mă cu fața spre el, în așa fel încât puteam să îl zăresc și pe Ăla.

— Teo, e șansa de care ai nevoie ca să fiu sigur că poți face față stresului din afară….

Lumea de afară nu mă stresează. Ci el. Simpla lui existență. (…)

— Îmi promiți că te vei purta frumos?

— Cât pot eu de frumos…

— Bun! spuse el, sărind de pe scaun. Atunci ar fi timpul să mergem!

Mi-a făcut semn să mă ridic de pe scaun și m-a luat de braț, conducându-mă spre ușă. Am încercat să ignor prezența Criminalului în spatele meu, deși îi simțeam privirea ațintită asupra mea.

Am respirat profund, să mă calmez, în timp ce, în fața ochilor mei, se derulau imagini cu modul în care l-aș tortura, dacă Iulian ar înceta să se mai bage atâta pentru el. Nu îmi ajungeau, dar îmi mai răcoreau sufletul de frustrarea ce mă stăpânea.”

( Fragment din roman)

Pentru faptul că am cumpărat această carte, trebuie să îi mulțumesc prietenei mele ella. Datorită recenziei ei și discuțiilor noastre la telefon, m-am lăsat ispitită. Ba chiar, am luat-o la citit cu prioritate. ❤❤❤ Mulțumesc ella!

Vreau să punctez un aspect al acestei cărți: o copertă superbă, care oferă un indiciu asupra cărții! De impact. Felicitări Editurii pentru asta!

Primele rânduri ale acestei cărți îmi stârnesc multe întrebări. Începutul are o conotație ușor filozofică, sau așa mi se pare mie…

“Ce înseamnă viața? Ce face ca o viață să fie reușită sau nu? Ce înseamnă o viață frumoasă?  Una corect trăită?”

Sună interesant. Iar răspunsurile sunt multiple, în funcție de perspectiva din care privești întrebările.

“Habar nu am. Nu știu ce să fac cu anii ce mi s-au dat de trăit și nu am habar ce vreau de la viață. Încerc să mă gândesc, să mă imaginez în diferite scenarii, dar nu reușesc să mă entiziasmez pentru nimic. Simt că pot face orice, dar nu fac nimic.”

Facem cunoștință cu Teo, o proaspătă absolventă de liceu, care nu știe încă pe ce drumuri să apuce…momentan lucrând la mall. Doar ce a trecut printr-o despărțire și este puțin bulversată.

“Îmi place de vecinul care s-a mutat la noi în bloc. Cred că are pe undeva la patruzeci de ani, dar e… nu am cuvinte. Mă atrage.”

Și de aici începe adevărata poveste! Din ce în ce mai acaparată de noul vecin, deși nu are nici un fel de contact cu acesta, Teo face față plictiselii de zi cu zi din viața ei.

Gândurile lui Teo despre “vecin” sunt amuzante… Ba se oftică că acesta nu o bagă în seamă, ba și-ar dori să nu îi mai bântuie gândurile… Nici ea nu știe exact ce vrea, cu toate că la 20 de ani ar cam trebui. Cel puțin așa crede ea.

“Nu este bine ce fac. Ar trebui să mă uit după tipi de vârsta mea. Dar ei nu au acel ceva ce îmi face stomacul să prindă fluturi, inima să îmi bată mai repede, picioarele să mi se înmoaie și să mi se pară că temperatura din jur a crescut prea mult.”

Să fie obsesie? Sau dragoste la prima vedere?

Într-o seară intră în sfârșit, în vorbă cu el. La răspunsul ei cum că nu vrea să meargă acasă, Vecinul o invită la el, fără nici o altă intenție…  Relația dintre cei doi avansează, mai mult pe plan fizic decât emoțional. Tot am senzația că Alex evită să-i spună anumite lucruri… ceea ce se dovedește a fi adevărat. Dar este prea târziu atunci pentru a mai schimba ceva. Prea târziu pentru toate…

O nouă Teo se naște în acea clipă!

“Răni adânci îi brăzdau carnea iar sângele curgea nestingherit. Nu am reușit să văd mai mult, fiindcă, deja, era prea mult, privirea mi s-a încețoșat și sufletul meu era plin de furie și de durere.

Au încercat să mă ia de lângă el, dar am auzit țipete de durere și am văzut un tip arzând lângă mine.”

Apoi, totul este scufundat în cea mai întunecată beznă. În care nu mai simte absolut nimic.

Ce va urma? Ce se va întâmpla cu Teo? În ce afaceri dubioase era implicat Alex? Care vor fi repercursiunile asupra ei?

“Simțeam că totul în jurul meu a luat foc, inclusiv pielea de pe mine. În jurul meu erau niște flăcări roșiatice ce dansau frenetic și mă amețeau. Mirosea a ars și nu știam dacă eu sunt cea care a luat foc sau altceva în jurul meu.

Tot corpul mă durea. Mă simțeam ca o rană imensă din care nu mai înțelegeam exact ce mă doare și de unde a pornit totul.”

Este un moment dramatic al cărții. Clipa în care Teo suferă un șoc atunci când îl vede pe Alex ucis în fața ei. Dar acest șoc are repercursiuni pentru tot restul vieții ei. Este clipa în care își capătă proprietățile paranormale… În momentele de tensiune maximă Teo, de fapt corpul ei, aruncă flăcări. La propriu!

Cartea devine din ce în ce mai incitantă, pe măsură ce dai pagina. Un stil simplu și alert ce nu lasă loc de plictiseală. O carte cu personaje foarte bine conturate, puternice și luptătoare. Adrenalină, acțiune rapidă, toate ne sunt redate din punctul de vedere al lui Teo.

Schimbările din corpul ei, puterea pe care o are, o fac de temut în fața celor din jurul ei. Și mai rău, momentan, nu își poate doza sau controla puterile…

“Lumină. Durere fulgerătoare despicându-mi craniul în două, ca să poată coborâ pe șira spinării și să îmi incendieze, din nou, corpul.

Foc. Peste tot. Flăcări dansând într-o frenezie drăcească ce mă îngrozea. Am început să mă zbat să scap de durere. Fără nici un rost. Nu puteam să-mi mișc corpul.”

Prin tot acest chin cumplit, își dă seama că este încătușată, să nu se poată mișca. Restul este întuneric. Chiar și după ce își revine, refuză să vorbească, nu are nici o reacție indiferent de ce se întâmplă în jurul ei. Toate astea, pe lângă faptul că îl vede pe Alex care îi cere să rămână alături de el… asta însemnând să moară în realitate.

Toate acestea se schimbă când apare Criminalul – cel care îl omorâse pe Alex. Acesta îi provoacă o reacție mai mult decât puternică. Efectiv izbucnește în flăcări! Deși este nervoasă că nu îl poate omorâ…

“… realizez că Alex este mort cu adevărat și nu îl voi revedea niciodată. Pierderea lui a lăsat un gol atât de mare, încât nu am cu ce să îl umplu.

O parte imensă din mine vrea să se sinucidă.”

Pentru o persoană de doar 20 de ani, suferința pe care o are de îndurat Teo este imensă. Mă întreb cum mai găsește în ea forța de a rezista?

O carte ca un jurnal, unde personajul Teo își împărtășește cele mai personale gânduri.

“– Trebuie să o folosești mai des, îmi spune el. Să o eliberezi treptat, nu toată dintr-o dată.

— Pot să o exersez pe el? am întrebat eu privindu-l fix pe obiectul urii mele care nu schița nici un gest.

— Nu, puiule. El este important pentru mine. Așa cum ești și tu….”

Un alt personaj care-mi place este doctorul Dănescu. Are o atitudine de părinte grijuliu atunci când este în preajma ei. Momentan, singurul personaj care-mi rămâne necunoscut este Criminalul – un munte de nemișcare, care nu-și exteriorizează emoțiile.

Teo învață să își controleze focul, ba chiar îl protejează pe Criminal – Alex pe numele lui; și realizează că situația în care se află este cu mult mai complicată decât ar fi bănuit…

Momentul în care Teo își testează limitele este cel în care, timp de două săptămâni, este obligată să conviețuiască cu Alex. De ce? Păi, la Institut vine o comisie care nu trebuie să descopere abilitățile ei… Iar Alex este unicul, din cei 5 oameni de încredere ai doctorului Dănescu, care s-a oferit să o supravegheze. Întrebarea pe care mi-o pun este: va reuși Teo să se abțină să nu-l prăjească pe Alex? Sper că da, deși…nu se știe niciodată!

Instituții rivale dispuse să meargă până în pânzele albe pentru a obține ceea ce vor, indiferent de sacrificii. Urmăriri, gloanțe la discreție, omoruri și bombe, toate cu unicul scop de a o captura pe Teo!

În tot acest timp, fata încă se luptă cu durerile groaznice de cap și cu aparițiile fostului prieten atunci când se află în starea catatonică indusă de injecțiile pe care i le face Alex. Clar nu ai timpi morți în această carte!

Viața lui Teo se schimbă: fiind nevoită să se ascundă de propria familie, pentru a nu îi pune în pericol. Și începe antrenamentul în personalul Activ al instituției…

Relația cu Alex este încă rece și, încă se mai gândește să îl omoare… deși nu la fel de intens ca la început. În schimb, atitudinea celor din jurul ei o enervează. Oamenii se feresc de ea, unii fiind de-a dreptul îngroziți:

“Nu știu de ce se tot așteptau să mă transform într-un monstru și să îi mănânc pe toți, deși mă purtam cât se poate de frumos…”

A doua ieșire în libertate, ca să zic așa, este ca persoană protejată. De aici vine și titlul cărții, noua ei identitate fiind Crina Albu, prietena lui Alex, cu care se presupune că are o relație de 2 ani de zile.

Durerile de cap continuă să își facă apariția în toiul nopții, mai crunte ca oricând. Și imediat după injecție, apare și iubitul ei mort care o tot  roagă să rămână cu el, să nu se îndepărteze de el… Cum vor evolua lucrurile? Rămâne să descoperim, ce altceva putem face?

Îmi place foarte mult personajul Teo, o eroină tăcută, care gândește mult dar vorbește foarte puțin. Doar ceea ce este strict necesar. Hotărâtă să-și ia viața-n piept așa cum este ea, acceptând noile puteri care o fac așa specială.

“O săptămână destul de frustrantă s-a mai scurs peste noi. Eu refuzam să ies, el refuza să se enerveze. Încercam să fac tot posibilul să îi găsesc punctele slabe, poate se enervează și îmi dă un motiv să îl transform în cenușă.”

Asta ca să rezumăm relația pe care se presupune că o au… Iubire mare, nu-a așa?

Antrenamentele ei sunt din ce în ce mai obositoare și mai grele, deși se descurcă foarte bine la ele. Toate se încheie cu un leșin… Pe de altă parte, continuă să iasă în oraș împreună cu noii lor prieteni și vecini.

Acum să trecem la dușmani, că doar nu ați crezut că totul este lapte și miere în cartea asta…?!? Bogdan Nestor, șeful instituției rivale, continuă să îi urmărească dorindu-și să o captureze.

Reușește să se adapteze la noua identitate: Crina Albu.  La muncă i se spune Piro – deoarece îi place să ardă lucruri, focul fiind ca o a doua natură a ei…

” Urmăreau cu interes disputele mele cu Criminalul, când nu eram de acord cu ordinele lui și, pentru ei, el devenise un soi de idol. Toți gândeau că îl torturez prea mult, pentru nimic, că el și-a făcut numai datoria, neavând de ales și, că modul cum rezistă felului meu infernal de a mă purta e, de-a dreptul, eroic.”

A trecut ceva vreme de când nu am mai citit o carte așa de alertă, plină de acțiune, care nu îți permite să te relaxezi nici măcar un minut. Prinde în cursa acțiunii cititorul, și-l menține cu respirația tăiată și cu inima-n gât până la final, unde nu poți decât să respiri ușurat și să zâmbești.

Teo reușește să își facă prieteni printre cei cu care lucrează, deși marea majoritate sunt speriați de capacitățile ei.

La una dintre multele ieșiri cu prietenii la mall, este nevoită să se ascundă de propria-i soră…

“Îmi simțeam inima bătând cu greutate și încercam să mă decid dacă ar trebui să mă simt ușurată că nu m-au văzut sau să las tristețea să mă acapareze, fiindcă am ajuns să mă feresc de propria mea familie.”

Îmi închipui cât de greu îi este. Cu atât mai mult, că ai ei nu știu nimic despre ea, decât că a dispărut… Oare ce o fii și în sufletele lor?

De acum, povestea se schimbă. Mai clar spus, sentimentele se modifică. Din dorința de răzbunare, cu gândul să îl prăjească, Teo încearcă să îl incite pe Alex, sărutându-l.  Ce reușește? Să se întărâte și pe ea, nu doar pe el…

“Îmi plăcea modul cum mă privea. Dorința amestecată cu regret, cu amuzament și cu alte mii de sentimente pe care nu le puteam înțelege dintr-odată. Respirația lui puternică îmi făcea pielea să se înfioare.”

Se vor lăsa pe mâna atracției? Sau vor încerca să o ignore? Ba chiar, pe atracția dintre ei, băieții de la sediu o anunță că au pus pariu… Uimitor, nu? Mai ales că toți se întreabă dacă îl va prăji sau nu, după?  Sincer, răspunsul acesta vă las pe voi să îl descoperiți.

Șocurile se țin lanț pentru Teo, despre fostul ei iubit, cei care vor să o răpească, despre atentatele asupra vieții ei și a lui Alex… Toate acestea sunt clipele alerte în care acțiunea este intensă, nefiind momente de stagnare. Dacă dorești o carte care să te captiveze, să te umple de energie, aceasta este! Nu vei regreta că o citești sau că o sumă din bugetul tău a fost alocată ei.

Lectură plăcută!

“Dacă mi s-ar da șansa să schimb ceva…

Nu aș schimba nimic. Fiindcă atunci nu aș mai fi  cine sunt. Iar eu sunt, pentru unii, Teo, pentru alții, Crina, pentru unii, Piro, pentru alții, Prințesa de foc sau Domnișoara Torță, tipa cu focul sau, pur și simplu, fiica sau sora cuiva. Iar simplul fapt că SUNT îmi este deajuns.”

Mulțumesc soțului pentru acest cadou!

Nota mea pentru carte este 10!

 

Colțișoare livrești de blogosferă

Mulțumesc!

Illusion's Street

În blogosfera românească există niște colțisoare unde poposesc cu drag pentru a-mi face plinul de energii și cuvinte. De-a lungul timpului v-am prezentat multe astfel de colțișoare dragi mie, dar astăzi m-am gândit să vă prezint locșoarele speciale dedicate cărților pe care le frecventez.

Însă  vreau să vă anunț de la început că nu voi face un top, nu aș putea și nu ăsta e scopul meu – ordinea pentru care am optat este pur alfabetică 🙂 Și încă ceva: am optat pentru blogurile / site-urile care se dedică majoritar cărților, așa ar mai fi multe bloguri care îmi plac și au o rubrică de carte (cum am și eu 🙂 ). Nu am inclus nici revistele online, poate cândva voi face un articol separat.

Să trecem la treabă, deci!

Cărţi ce tind spre infinit – deși spune că mai are de învățat, Cristina scrie niște recenzii geniale (printre…

View original post 600 more words

Visucy de Zanuka Lisandros

img_1169

Titlul: Visucy

Autor: Zanuka Lisandros

Editura: Celestium

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 262

“Aș vrea ca toți să deveniți conștienți de propriul vostru Adevăr. Să nu rătăciți în minciună și ipocrizie iar Sufletul vostru să fie eliberat din robia viselor false.”

Descrierea cărții:

” Într-o lume în care ocultismul era interzis cu desăvârșire, Karina, rămâne singura lucrătoare în lumină. Ea iubește să ajute oamenii să își vindece rănile interioare. Pe urmele ei apar un bărbat misterios (fără nume) și organizațiile secrete ce o vor închide într-un vis. Fără să-și dea seama, Karina își pierde adevărata identitate. Trăiește în vis? Trăiește în realitate? Zi de zi pe buzele ei vine întrebarea: “cine sunt eu cu adevărat?”

Chinul acesta o duce spre descoperirea unor lucruri terifiante despre propria persoană dar și despre cei din jurul ei. Trădarea, drama, dragostea, sunt elemente ce o duc spre Adevăr. Când credea că a descoperit Adevărul alte informații vin în calea ei și îi distrug visele și speranțele. Deși greu de descoperit, Realitatea este ceva la care nici măcar nu se aștepta…

Universul tău nu este cel pe care-l crezi. Este cel pe care nu-l vezi.”

” Romanul ~Visucy~ este un thriller psihologic ce îți va da mari semne de întrebare și bătăi de cap. Vei dori să cunoști mai multe despre viața ta și să te întrebi ~oare trăiesc într-o iluzie a minții sau este realitatea mea?”

Această descriere a fost ceea ce m-a incitat încă de la început. Mi-am dorit încă de atunci să citesc cartea, și datorită celor de la Editura Celestium am reușit!

Un alt punct în favoarea acestei cărți îl dau pentru copertă. Atractivă, oferă o viziune, sau face cititorul să-și pună diverse întrebări în legătură cu subiectul cărții.

Autoarea a început această carte cu.. epilogul. Să fie acesta sfârșitul?

“Gloanțele aveau un drum precis.

Bătăile inimii îmi erau din ce în ce mai mici. Tremuram. Priveam spre fețele lor satisfăcătoare pentru că au mai omorât o vindecătoare. O lumină mare apăru înaintea mea. Încet, urcam spre ea și îmi luam rămas bun de la viață. Eram moartă.”

În momentul în care am citit acest fragment, m-am uitat șocată. Deja mă gândeam la o carte cu final tragic, lacrimi multe, șervețele consumate…că doar este un thriller!

Dar, nu a fost așa!

Am avut parte de o lectură incitantă și alertă. Eram atât de prinsă în încercarea mea de a înțelege ce se întâmplă în poveste, că nici nu realizam cât de repede dau paginile!

Să o luăm cu începutul…

O carte cam … SF, a cărei acțiune se petrece în anul de grație 2050, îmbinată cu ceva elemente de fantasy… Până la un punct este cursivă, acțiunea curge și cumva, povestea se construiește pe măsură ce citim cartea.

Mi-aș fi dorit o mai mare atenție la corectarea cărții înainte de publicare, deoarece dezacordurile și cuvintele folosite greșit sunt deranjante pentru cititor.

“Mă ridic din pat, îmi caut hainele și încep un dans al fericirii. Am supraviețuit unui vis care mă smulgea din viața mea într-un coșmar.

Sunt ani buni de când manipulatorii se joacă așa cu mintea mea. În fiecare seară când adorm există posibilitatea să nu mă mai trezesc. Simt că nu pot să controlez aceste lucruri. Ei sunt mult mai puternici decât mine.”

Și de aici mi s-a stârnit interesul și am simțit că nu mai pot lăsa cartea din mână.

Facem cunoștință cu Karina, o tânără normală, dacă facem abstracție de visele ei ciudate…

Acțiunea cărții are loc în România, ceea ce mă bucură. Se pare că am spirit de patriotism 🙂! De ceva timp nu am mai citit o carte a cărei acțiune să se desfășoare pe meleagurile noastre…

“Am început să tremur. Cineva este pe urmele mele. Am văzut asta în flashul pe care l-am avut. Bărbatul din camera mea era o viziune.”

Hmmm, din ce în ce mai mult mă intrigă cartea. Karina este o clarvăzătoare sau o vindecătoare? Oricum, ceea ce ne prezintă drept fapte reale în lumea ei, România anului 2050, nu sună foarte promițător. Este chiar sumbru… Guvernanți care controlează poporul, monitorizați prin intermediul unui card… Parcă seamănă și cu actualitatea noastră… Un card prin care ți se monitorizează fiecare acțiune, chiar și atunci când dormi.

Apoi acțiunea se mută în 2048, Karina având un cabinet de clarvăzătoare. Aici vine un bătrân ce-i spune că a avut un accident în urma căruia și-a văzut corpul de sus, Ba chiar a fost într-un loc în care a auzit cântecul îngerilor! Și se întreabă dacă este nebun…

Dacă eram intrigată de această carte până acum, din acest moment pot spune că are un subiect aparte. Autoarea mi-a stârnit interesul!

“Astăzi, doctorii se ocupă de moartea pacienților și ei ascultă orbește de acești criminali care nu știu ce este sufletul, mintea și trupul. Ci doar ce sunt medicamentele. Și cum se pot utiliza astfel încât pacienții să trăiască mai puțin decât este necesar.”

O carte care are la bază niște idei foarte interesante. Dar…nu prea a reușit autoarea să le transforme într-o poveste foarte credibilă. Da, pe alocuri povestea are scăpări, tot am avut impresia că sunt două povești îmbinate, dar nici una dezvoltată suficient.

Ni se prezintă o realitate paralelă, un univers în care oamenii și-au pierdut liberul arbitru în favoarea științei și controlului.

“Nu există teamă cu adevărat. Există doar ce creem cu inima și mintea.”

Teama și fericirea, siguranța și incertitudinile, toate acestea au făcut din Karina un personaj aparte. Și în sens bun, și în sens rău. Mi-a dat impresia că nici ea nu știe ce simte…

Un fir epic nu foarte sinuos, cu acțiuni ce se desfășoară în mai multe planuri paralele, ce ne sunt prezentate atât de repede încât îți ia un moment să realizezi ce se întâmplă.

Cu toate aceste minusuri, nu pot totuși să o las din mână. Este ca atunci când te uiți la un film în care scenele au loc în mai multe părți în același timp, iar personajele sunt parcă în mai multe locuri odată.

Cu multe dintre opiniile scoase în evidență de această carte, nu sunt de acord. Dar îmi place modul în care sunt dezbătute unele probleme, scoțând în evidență și ceea ce este benefic, dar și ceea ce se poate întâmpla cel mai rău.

Este o carte cu posibilități. Cu potențial. Unele idei pe care le avansează sunt pertinente. Pot spune că are un strop de realitate mai mult decât posibilă.

Cartea îmbină povestea vindecătoarei Karina cu cea a măicuței Alide. Două povești diferite, două puncte de vedere distincte asupra aceluiași subiect: fericirea. Fericire simțită de fiecare dintre cele două femei, dar care nici uneia nu îi oferă mulțumirea sufletească după care tânjeau.

Tot acum aud pentru prima dată de Visucy… Ce este? Se pare că este o organizație care șterge amintirile oamenilor. O idee genială și inedită! Nu am mai citit nimic de genul acesta până acum.

Pe de altă parte, realizez că maica Alide și vindecătoarea Karina sunt una și aceeași persoană, în vieți diferite. Sufletul lor este același!!!

De aici, povestea pur și simplu explodează. Cele două vieți ne sunt dezvăluite treptat și alternativ, făcând cititorul să aștepte cu sufletul la gură deznodământul.

Călătorii în timp, mai exact în viețile trecute, un legământ care trebuie dezlegat și un ghid care încearcă să ajute. Totul condimentat cu diferite idei abstracte, posibile și uneori, chiar incredibile.

“– Dacă el va fi spânzurat, tu nu vei mai putea să rupi legământul făcut. Și acest lucru va continua să facă Biserica ceea ce este.”

Reușește Karina să rupă acel legământ?

Asta rămâne să descoperiți voi.

Mulțumesc Editurii Celestium pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 8,8.

MILA 2.0 ~ Trădarea de Debra Driza

img_0430

Titlul original: MILA 2.0 Renegade

Editura: Nemira

Anul apariției: 2016

Traducerea: Dorina Tătăran

Număr de pagini: 363

“O nemuritoare se luptă pentru supraviețuire.”

Descrierea cărții:

” În cine să mai aibă încredere Mila, în afară de Hunter, un băiat pe care abia îl cunoaște?

Cei doi pornesc în căutarea lui Richard Grady, singurul care poate să deslușească misterul trecutului ei. Însă drumul spre adevăr e pavat cu multe pericole. Generalul Holland și Vita Obscura sunt pe urmele lor. Ca să supraviețuiască, Mila trebuie să-și folosească abilitățile de android. Dar ce se va întâmpla cu umanitatea ei? Care sunt adevăratele intenții ale lui Hunter?”

” Driza surprinde cu o claritate uimitoare lupta dintre om și android (…). Cartea ei este un must-read.”

— DESERT NEWS

Am așteptat cu multă nerăbdare apariția acestui volum, iar de Crăciun l-am primit cadou de la prietena mea Dana. ❤ Mulțumesc, Dana!

Eram curioasă prin ce aventuri va mai trece Mila și dacă generalul Holland o va lăsa sau nu în pace… Se pare că aventurile continuă și în acest volum!

Trădarea” debutează cu o după-amiază la plaja, cu Hunter și Mila, doi adolescenți normali… cel puțin, priviți de cei care nu îi cunosc! Asta, până când Mila este readusă la realitate de apariția a două avioane:

” Nu puteam să trăiesc în trecut, dar nu puteam nici să am un viitor până nu aflam totul despre trecutul meu.

Richard Grady. Acea Sarah. Celelalte Mila.”

Pe Hunter l-am cunoscut în primul volum al seriei, dar nu suficient… sper ca în acest volum, autoarea să ne ofere ceva mai multe informații despre acesta. Cumva, am impresia că încă nu îl cunosc, și aș vrea să o fac.

La momentul adevărului, când Mila ar trebui să-i spună lui Hunter care este problema, fata alege să-l mintă.

” Dar, dacă ar fi știut adevărul, poate că am fi fost amândoi în pericol, iar dacă nu cunoștea situația, eu puteam deține mai bine controlul.

Sentimentul de vină, care creștea în mine, m-a făcut să mă îndoiesc că aș putea continua șarada aceea mai mult de o zi. Trebuia doar să găsesc modalitatea de a-i spune. A doua zi. A doua zi aveam să îi spun.”

Cu toate acestea, se simte atrasă de el, și după cât îmi pot da seamadeocamdată, și Hunter simte la fel.

“– Nu-ți face griji. Îți promit că nu te voi părăsi. Voi fi alături de tine la fiecare pas, dacă mă lași.”

Și pentru moment îl lasă, deși nu îi spune adevărul. Se comportă ca niște adolescenți normali — nu chiar așa normali… Iar Mila este impresionată!

“Un alt motiv pentru care nu eram sigură că puteam să îl las să plece.

M-a făcut să îmi doresc o viață pe care să vreau să mi-o amintesc.”

Revenind la realitatea plină de dușmani și pericole, Mila află cu stupoare că este principalul suspect în decesul mamei sale!!! Și, în mod sigur, generalul Holland și Organizația Vita Obscura sunt pe urmele ei. Totuși, după ce obține anumite informații despre Richard Grady și află că Lucas este bine…hotărăște să pornească spre Knoxville — Tennessee…

Tensiune maximă, alertă în permanență, Mila transmite aceste emoții și cititorului, pe care-l face parte la poveste. De acum, nici să vrei, nu mai reușești să lași cartea din mână!

Povestea se amplifică, sau mai bine zis, privirea de ansamblu oferă o nouă imagine, cel puțin în privința lui Hunter. Ceea ce, într-un oarecare fel, liniștește.

În momentul în care pornesc la drum, Mila constată că nu simte starea de alertă pe care a simțit-o când a plecat la drum împreună cu mama ei, ci se simte relaxată.

După ceva peripeții, ajung la Richard Grady acasă. Mila nu știe sigur dacă își dorește să îl caute și să vorbească cu el sau nu…

Iar ceea ce descoperă o pune și mai tare pe gânduri, adâncește misterul, astfel că nu mai știi cine este exact personajul bun și cine este personajul rău. Ce se va mai întâmpla de acum înainte?

Se pare că au nimerit unde trebuie. Grady îi spune doar că mai are nevoie de timp pentru a-i furniza datele necesare.

Băiatul acela, l-ai verificat, nu?”

…sunt cuvintele pe care i le adresează Grady. Iar Mila, observând la ea anumite reacții ciudate pentru un android, începe să-și pună întrebări și trece la munca de cercetare. Care, fie vorba între noi, nu durează mult… și descoperă că Hunter este cel care o trădează. Găsește un dispozitiv de urmărire atașat mașinii cu care au venit…

” Nu puteam să mă mișc. Nu puteam să respir. Nu puteam să gândesc. Durerea era amețitoare, suficient să mă facă să mă chircesc.”

Hunter era un mincinos…

Acum, tare aș mai vrea să aflu cu ce scop s-a apropiat de Mila? Ce urmărește de fapt? Și mai ales, pentru cine lucrează?

Dar, poliția o caută acasă la Grady, iar Mila și Hunter fug împreună.

” Peisajul nu îmi mai părea atrăgător. Orice urmă de plăcere dispăruse. Datoria era cea care mă făcea să merg înainte. Cu cât rezolvam mai repede acel puzzle, cu atât mai repede puteam să dispar.”

Informațiile vin cu lingurița…atât pentru Mila cât și pentru cititor, suficient cât suspansul să te țină cu inima-n gât până la finalul cărții. Dorind să afli cum decurg lucrurile și ce se va întâmpla cu fata…

Cert, avem parte de surprize! Realizăm că Hunter nu este de fapt un trădător… Partea mai grea este că deja îl acuzase…iar acum, vom vedea dacă acesta este dispus să o ierte. Mai ales când află tot adevărul. Care adevăr, fie vorba între noi, este destul de greu de asimilat, și oarecum neverosimil.

De aici, drumurile celor doi se despart:

“Restul călătoriei trebuia să o fac singură. Poate că așa ar fi trebuit să fac de la început.

…………….

 Trebuia să continui. Nu îmi rămăsese nimic altceva.”

O întâlnire cu ~sora ei~ Mila 3.0, un mesaj de la Holland și apoi o fugă ca-n filme! Misiunea ei este clară, deși este conștientă că de acum înainte nu va mai exista liniște pentru ea: poliția, Vita Obscura și generalul Holland vor fi mereu pe urmele ei.

Aventurile continuă, pericolul este din ce în ce mai aproape de noi, cititorii. Noi nu putem face altceva decât să sperăm că Mila nu va fi capturată…

Și o grijă în plus este Hunter, care se întoarce hotărât să-i fie un prieten adevărat. Problema este că Mila trebuie să îl țină și pe el în siguranță în timp ce se ferește de dușmani… Grea misiune!

Pe măsură ce găsește răspunsurile la întrebările ei, și mai multe întrebări apar. Se pare că problema Milei este una care nu va avea sfârșit.

Oarecum, Mila a avut dreptate, în ceea ce-l privește pe Hunter… nu el era trădătorul, dar mama lui și soțul acesteia da!!!

Încercând să îl salveze pe Hunter, cade în capcană și este luată prizonieră…

Ce se va întâmpla de acum înainte?

Citiți cartea și aflați cum se sfârșește acest volum mai mult decât interesant!

” Inimii mele nu îi păsa cât la sută eram robot sau că fusesem creată într-un laborator. Inima mea tânjea, dorea, simțea. Implora o a doua șansă cu băiatul acela. Insista să se simtă sută la sută umană.”

Nota mea pentru carte este 10!

 

O leapșă literară amuzantă

img_1177

V-ați săturat de Lepșe literare???

Mai faceți una că poate vă trece! 🙂

Porția de citit – adică Cătălina și Prefață de carte – adică Adriana, au creat o leapșă literară tare amuzantă la care m-au tag-uit și pe mine… de fapt blogul meu!!!

❤❤ Preferați să citiți serii sau romane singure/ singuratice/ fără soț? 🙂

Nu am o preferință anume. Citesc atât romane de sine stătătoare cât și serii. Ceea ce contează cu adevărat este povestea, care poate fi minunată indiferent dacă este spusă într-un roman sau în mai multe volume!

❤❤ Miros de carte proaspăt scoasă din tipar sau veche, pierdută prin bibliotecă și redescoperită?

Oricare dintre cele două variante este perfectă pentru mine! Atâta timp cât este o carte în format tipărit (chiar dacă asta nu ajută la salvarea pădurilor 😂) și are o poveste fascinantă. Recitesc adesea cărți mai vechi așa că … ❤

❤❤ O poză inedită cu o carte. Dacă apari și tu în ea, e și mai bine!

image

De la lansarea Măști și secrete și Micuța balerină.

Și mai am:

image

Ce? Credeați că lipsea Dincolo de timp???

Aaaaaa….și mai vine!

image

E suficientă autoarea, da? Știți la ce cărți mă refer!!!

❤❤ Ești zgârcit sau dai și cărți cadou? Hai, știm că dai. 🙂 Care a fost ultima carte dăruită?

Aici trebuie să fac o clarificare..este necesară, părerea mea. Da, îmi place să fac cadouri. Mai ales prietenelor mele, pasionate de lectură ca și mine. Dar…niciodată nu dau o carte și eu să nu o am în bibliotecă. Cumpăr cărți pentru a le oferi cadou.

❤❤ Câte cărți ai în bibliotecă? Nu uita de cutiile din pod, de sub pat, de teancurile de pe noptieră! Știm că numărul este mereu în schimbare, dar așa, aproximativ, să vedem dacă ne ofticăm sau nu… 🙂

Citite sau necitite, fetelor????

am aproape 4000 de cărți în biblioteca personală. Dintre acestea, vreo 750 spre 800 …necitite încă…

Cum sună?? Vă ofticați sau nu???

❤❤ Cât timp îți petreci pe grupurile de lectură? Știm deja că prea mult, dar totuși ne poți povesti…

Foarte mult timp și totuși, parcă niciodată nu este suficient! Îmi place să vorbim despre cărți, și în general de aici discuția o cam ia pe alte cărări… Dar nu aș schimba nimic! Asta este ceea ce contează cel mai mult…

❤❤ În ce moment din zi Reușești să citești cel mai mult? Nu se pun paginile alea furate din mers sau la birou, când nu te vede șeful…

Seara este cel mai bun moment! Chiar dacă peste zi mai citesc puțin, seara, după ce adorm copiii este cel mai bun moment. Oaza mea de relaxare!

❤❤ Ai legat prietenii cu alți oameni pasionați de lectură? Știm, toate personajele alea uimitoare îți sunt prieteni, dar totuși…

Da, cu siguranță am legat prietenii. Unele foarte strânse! Cu toate că au fost și prieteni cu care legătura nu a rezistat probei timpului… Pierderea lor!

Dar să revenim la prieteni! În afară de Ana – cea mai bună prietenă a mea încă de pe vremea liceului, o adevărată soră aș putea spune! Mai sunt romanticele mele dragi ❤ pe care le pup și cu care aproape zilnic vorbesc la telefon. La niște ore… imposibile!

❤❤ Știm, filmele îți iau din timpul de citit… Dar totuși, ce serial e musai musai de văzut???

Depinde de preferințe…

Mie îmi plac telenovelele… te-ai fi așteptat la așa ceva???

Și e musai să vedeți Amor real cu Adela Noriega și Fernando Colunga; sau Luz Maria cu Angie Cepeda și Christian Meier; sau Corazon Salvaje cu Edith Gonzales și regretatul Eduardo Palomo.

Mai vreți? Sau este suficient momentan???

❤❤ Ai un autor preferat? Câte cărți de-ale lui ai în bibliotecă? Hai, că am glumit! Nu te punem să numeri. Totuși … ai multe?

Am mai mulți autori preferați! Dar, ca să revin la întrebare… toate cărțile lui Jules Verne; o parte din cărțile lui Dumas – tatăl; cele de Jane Austen; Nora Roberts și Sandra Brown cele pe care am reușit să le adun în timp; cu Amanda Quick sunt la zi; mulți autori români …de la Librex ❤ ; și să nu uit de Danielle Steel și Nicholas Sparks!

❤❤ Care e ultimul personaj de care te-ai îndrăgostit? Și nu spune că nu te-ai îndrăgostit niciodată de un personaj, că nu te credem. Hai, că rămâne secretul nostru!

Nu știu, mai bine zis nu mă pot limita la 1… Ultimul??? Nu știu. Dar, ca să îți faci o idee, citește Nestatornicie. Sigur vei înțelege ce vreau să zic!

❤❤ Ultima carte romantică citită… Hai, lasă…nu te mai rușina! Scoate-o de sub pernă și zi-ne și nouă!

Ultima, păi îmi zboară gândul la Tentații periculoase de Cara Elliott sau la Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry.

❤❤ Și 13…ca să nu fie 12…

Perfecți sau defecți? Nu voi, personajele preferate! 🙂

Eu știu ca sunt defectă… uuups, perfectă am vrut să spun!

Personajele? Hmmm, le prefer perfecte în defecțiunea lor!!! Important este să fie de neuitat!

Provoc mai departe pe Delicatese Literare, A drop of inspiration și The Sagittarius 🙂