Amurg

Speranță ce trece,

Dispare.

Amurg ce răsare,

În zare.

Eter

Ce învăluie-n ceață,

Vise

Ce trăiesc o viață.

Advertisements

Lao Zi (579 – 499 î. Hr.)

Filozof antic chinez.

Autorul tratatului clasic al taoismului Tao Te Ching ( Cartea Căii și a Virtuții). Conform tradiției a fostpăstrătorul arhivelor la curtea imperială a dinastiei Zhou.

Savanții contemporani consideră că Lao Zi e un personaj legendar. Conceptul fundamental al tratatului – Tao – este începutul inaccesibil și inexprimabil în cuvinte, în care sunt întruchipate unitatea ființei cu neființa și în care se sting toate contrariile. Scris sub formă de aforisme, tratatul lasă loc la numeroase interpretări. Reprezintă scrierea canonică a taoismului religios.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

@ “Nenorocirea întregii lumi provine din mărunțișuri, la fel cum o lucrare mare se face din cele mici.”

@ “Fiți atenți la gândurile voastre – ele sunt începutul faptelor.”

@ “În lume, totul crește, înflorește și se întoarce la rădăcină.”

@ “Legea celor buni e să facă binele și să nu se certe.”

@ “Dacă aduni mult, mult o să ai de pierdut.”

@ “Înțeleptul se ferește de orice extremă.”

@ “Din demoni nu poți face zei.”

@ “Nu există nenorocire mai mare ca subestimarea adversarului.”

@ “Deși nu există în lume ceva mai slab și mai delicat ca apa, ea poate să distrugă chiar și cel mai dur obiect.”

Prefă-te că mă iubești de Georgiana Sandu

Titlul: Prefă-te că mă iubești

Autoare: Georgiana Sandu

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 625

Georgiana Sandu are 22 de ani și și-a început cariera de scriitor pe o platformă online, unde a reușit să ajungă cel mai citit scriitor al țării. Volumul ei de debut, “Iubire Periculoasă” a fost declarat bestsellerul anului 2016 la editura Tritonic.

“O seară, o cină în familie și câteva zâmbete forțate. Pare un târg rezonabil prin care poate scăpa de cel mai mare dușman al ei. Asta crede Jenn când acceptă să joace rolul de iubită pentru cel mai râvnit burlac al Americii.

Henry e fiul moștenitor al unei averi impresionante, dar încăpățânarea de a-i demonstra tatălui său că nu e doar un muieratic cheltuitor, îl duce la extrema de a-și angaja ~logodnica perfectă~.

Setea pentru bani îi orbește și ajung la un pas de catastrofă. Dintr-un joc de-o seară, se trezesc la un pas de căsătorie, iar pasiunea ce începe să încolțească pe sub furie nu le e deloc de ajutor.”

Cea care m-a tentat în ce privește cărțile acestei autoare și mai ales în ce privește cartea de față este prietena mea Oli. Îți mulțumesc! ❤️

O carte frumoasă, o intensă poveste de dragoste, captivantă și de neuitat. Două personaje curajoase și luptătoare, care la final formează un cuplu superb, sudat și credibil.

M-a uimit stilul acestei tinere autoare. O profundă înțelegere a sentimentelor, o poveste care a reușit să-și captiveze cititorii încă de la prima pagină. În mod sigur, Georgiana Sandu a devenit una dintre autoarele mele preferate!

Dedicația din prologul cărții este superbă și plină de adevăr:

“Celui care va citi această carte și, prin asta, vei contribui la realizarea ei, la fel de mult ca mine.

Eu am creat-o, tu îi vei da aripi.”

“Era ca și regula ei pentru lacrimi. Nu le deschide ușa și nu le lăsa să curgă, pentru că vor da năvală și nu se vor mai opri. Nu te lega de cineva, pentru că ruptura va fi de mii de ori mai dureroasă decât singurătatea.”

Posibil sau poate nu…

Povestea debutează cu o căzătură a lui Jennifer cu fața în nisip…

“Mormăi o înjurătură și se săltă pe coate, scuipând nisipul ce îi intrase în gură și încercând să calmeze câinii înainte să o târască pe burtă de-a lungul întregii plaje.”

O tânără inteligentă care este nevoită să muncească pentru a se întreține în facultate, Jennifer nefiind o tânără dintr-o familie bogată.

Cel care o lovise cu mingea în fund era nimeni altul decât Henry Steward, coșmarul vieții ei.

O scenă amuzantă și o ceartă între Henry și Jennifer ce stârnește hohote de râs din partea celor care-i priveau.

Cartea m-a prins de la primele pagini, cu stilul nepretențios și direct, cu scenele amuzante și cu personajele interesante. Autoarea dă dovadă de talent și interes în dezvoltarea romanului, dăruire în ceea ce face. A reușit să impresioneze cititorii și sunt sigură că ne va mai rezerva câteva surprize pe parcursul acestei povești interesante.

“Jenn și Henry nu se suportau din prima clipă în care s-au cunoscut, în primul an de facultate. Ea l-a etichetat imediat: un nesimțit fără scrupule, iar el pe ea… ei bine, nu i-a atribuit vreun adjectiv direct, dar a descoperit că nimic nu e mai amuzant decât să o enerveze.”

Și de atunci sunt precum binecunoscutele personaje de desene animate: Tom și Jerry!

Mica lor dispută se încheie cu declarația fetei, foarte concisă:

“– Argh, îți spun, dacă vreodată o să ajung după gratii pentru crimă, o să fie cauza ăstuia. Jenn răsuflă furioasă și arătă cu degetul spre spatele lui Henry Steward ca spre o monstruozitate ce ar trebui interzisă pe pământ.”

Cum se știe că de la dragoste nu este decât un pas, mare, ce-i drept, avem parte de multe scene amuzante și unele chiar intense. Bag seamă că Henry o place foarte mult pe Jennifer, dar reacționează în preajma ei asemeni băieților de grădiniță care trăgeau fetele de codițe atunci când erau interesați de ele.

Bineînțeles că povestea se complică, doar nu ne așteptam să fie altfel!

“– Uau! În asta ai căzut cu nasul? Ar trebui să îi mulțumești lui Steward. Drace, e rubin!Exclamă și Sam, luându-i lui Jenn inelul ca să îl studieze mai bine. Bruneta cu buba pe nas râde, dar cu mulțumirea nu era de acord, deși dăduse peste o comoară pe care ea nu ar fi putut să și-o permită niciodată. Era un inel de toată frumusețea, din argint sau aur alb, cu o piatră destul de mare, de un roșu închis, pe care Sam o catalogase ca fiind rubin, iar Jenn nu putea s-o contrazică pentru că blonda se pricepea. Erau mai multe pietricele mici, albe și strălucitoare în jurul fastuoasei pietre sângerii, șlefuită într-o formă ovală cu multe fațete ce deveneau parcă lichide în lumina soarelui, de parcă inelul era făcut dintr-o peliculă de sânge închegat.”

Și de aici pornește totul! Inelul acesta se va dovedi a fi unul dintre punctele cheie ale cărții!

Henry provine dintr-o familie înstărită din Manhattan, dar este oaia neagră a acesteia, un rebel căruia nu-i mai pasă de iubirea tatălui care întotdeauna l-a preferat pe fratele său Ryan; cu care l-a comparat întreaga viață, iar Henry era tot timpul în dezavantaj.

După cum se va dovedi, asta nu i-a apropiat mai mult pe cei doi frați, din contră: cei doi sunt mai mult dușmani, după cum se va dovedi.

Când Ryan anunță că vine la cină cu iubita sa, Henry este hotărât să vină și el cu cineva doar pentru a nu se lăsa mai prejos. Dar…oare cine va fi aleasa lui???

“Le spusese că are și el o iubită (dar nu îi place să se laude cu ea), o relație serioasă și o fată așa cum nici nu își imaginează ei, și avea să le-o aducă la cină să o cunoască și să le demonstreze că e și el în stare să cucerească o fată frumoasă, sexy, serioasă și deșteaptă. Ideea perfectă pentru a le închide gura tatălui său și lui Ryan, dar o singură problemă: FATA NU EXISTĂ.”

Și acum, sub nici o formă nu poate da înapoi… Soluția salvatoare vine din partea lui Andy – prietenul lui Henry: Jennifer Rey!

Deși la început pare o idee proastă, totuși Henry încearcă… și după ceva muncă asiduă de convingere, Jennifer acceptă această mascaradă. Se anunță o cină interesantă, asta-i clar!

“– Cât despre bani, ne-am oprit la 1500 de dolari?

Ea își dădu ochii peste cap, frustrată, și se întoarse spre mașina lui.

— Păstrează-ți banii afurisiți. Mi-e de ajuns ce fac, nu e-n firea mea să mint într-un asemenea fel și încă nu sunt sigură de ce o fac, dar cu siguranță n-o să accept și bani pentru asta.

Henry privi mut în urma ei. Drace, fata asta e uimitoare.

(…..) Jennifer Rey nu e o femeie pe care să o ademenești cu câteva bancnote, oricât de multă nevoie ar avea de ele. Principiile ei nu sunt doborâte de situația materială, iar Henry era fascinat și mâhnit de asta în egală măsură.”

Vine, în sfârșit, momentul cine-i în familie, clipa în care Jenn îi spune că este orfană și a crescut într-un orfelinat, neștiind cine îi sunt părinții, descoperă că amândurora le place șahul… deși cel preferat de Henry este cu mult diferit de jocul original!!

Pentru Jenn, proprietatea familiei Steward este uimitor de întinsă, superbă și de neimaginat!

O mamă caldă și binevoitoare ce o întâmpină cu zâmbetul pe buze pe Jenn, așa mi s-a părut Adèle Steward.

“Era calmă și zâmbitoare la suprafață, dar în interiorul ei era panică ca într-un mușuroi de furnici după ce le torni apă prin gura de la intrare.”

Pe cât de mult i-a plăcut Adele, pe atât de mult l-a displăcut pe tatăl lui Henry care își jignește fiul fără nici o urmă de părere de rău, îl denigrează în fața tuturor… Sunt total de acord cu ea, nici mie nu mi-a plăcut deloc.

Pe de altă parte, bunicul lui Henry m-a impresionat! Deși în vârstă și foarte bolnav, acesta este un om aparte! Iar fratele lui Henry, hmmm… seamănă foarte mult cu tatăl: mi-a displăcut total. Este un oportunist fără scrupule! Nu-mi vine să cred că sunt frați.

O luptă între două personalități puternice, o înfruntare a temperamentelor vulcanice: aceasta este relația dintre Jenn și Henry. Dar, pe parcursul cărții, aceste temperamente au început să se mai tempereze, fiecare găsind în persoana celuilalt ceva care să merite mai multă atenție. Toate acestea, pe lângă atracția clocotitoare dintre cei doi care aproape că dă foc paginilor cărții.

Un rebel și o fată serioasă. Două personaje încântătoare, care împreună, sunt delicioși. Dialogurile spumoase dintre cei doi, combinate cu momentele de tandrețe și o mică doză de suspans, ne încântă sufletele!

Acum, să nu vă închipuiți că cina a decurs fără nici un impediment! Mai ales după ce bunicul a declarat că-și va lăsa herghelia unuia dintre nepoți dacă acesta își cere iubita de soție cât el mai este încă în viață…

“– Atunci, ce-ai zice dacă ți-aș spune că iubita mea a fost deja cerută de soție și a acceptat? Luă o pauză în care toată lumea rămase fără aer, mai ales iubita necerută de soție ce nu era nici măcar iubită. Jenn simți că leșină când Henry scoase din buzunar inelul pe care îl găsise ea pe plajă.

— Eu și Jennifer suntem logodiți.”

De aici, lucrurile devin din ce în ce mai încurcate, o minciună atrăgând după sine alte minciuni, și uite așa se trezesc cei doi într-o problemă cu mult mai mare decât au prevăzut inițial… Ce se va întâmpla până la urmă? Rămâne să descoperiți.

Un lucru este clar! Amândoi au înnebunit. Din motive diferite, cei doi se hotărăsc să meargă până la capăt cu farsa aceasta, deși nu se știe cum se va termina totul.

O carte care mă uimește tocmai prin originalitatea ei. Prin întorsăturile de situație care până și pe mine mă fac să nu îmi pot da seama încotro se va ajunge… Sper doar că nici unul dintre ei nu va avea de suferit de pe urma acestei decizii cu privire la viitorul lor.

Aș putea spune că această carte este o comedie de situații, o boacănă după alta, fără pic de liniște. Avem parte de adrenalină și comedie de situații în același timp.

Motivați de scopuri nobile, atât cât pot fi… cei doi continuă cu această logodnă.

În tot acest timp, se cunosc din ce în ce mai bine unul pe celălalt, se acomodează unul cu altul și fără să își dea seama, relația lor devine din ce în ce mai serioasă.

“– … a meritat așteptarea. Pentru că acum nu a trebuit să te mai prefaci că mă iubești.

Henry zâmbi la fel de nostalgic ca ea, se gândi la asta, apoi clătină din cap. O trase spre el și șopti peste buzele ei, înainte să le sărute:

— Nu m-am prefăcut niciodată că te iubesc.”

O carte care m-a învățat că deciziile de moment nu sunt întotdeauna greșite. Că într-o lume magică și ideală, doi încăpățânați care se ceartă mereu, pot avea parte de un final fericit cu puțin ajutor din partea destinului. O fată cuminte și un băiat rău pot forma un cuplu de aur: stabil, credibil, fericit!

O carte de nota 10, căreia îi dau 9,5 datorită multelor greșeli scăpate la corectare…

Mă întreb din nou…

Ce mă mai întreb de data asta?

Poate vă voi uimi, dar este o întrebare pe care mi-o tot pun in ultima vreme: oare când voi ajunge să citesc toate cărțile pe care le am?!

Cred că mulți dintre noi ne-am pus această întrebare la un moment dat… Ei bine, sunt conștientă că nu prea am timp, deci, aș avea o soluție mai stranie.

Ar fi frumos dacă editurile de la noi și-ar lua vreo 2 ani sabatici pentru a-mi da și mie șansa să recuperez, dar cum asta nu prea văd eu să se întâmple curând, aș propune ca, pentru un timp să nu mai apară cărți tentante…care să mă tenteze pe mine- clar! 🙂

O soluție ar mai fi să se lungească ziua, undeva la 48 de ore ar fi perfect!

Voi cum vă descurcați cu cărțile necitite încă?

Dorințe interzise de Lisa Kleypas

Titlul original: Only With Your Love

Autoare: Lisa Kleypas

Editura: Miron

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 367

“Celia Vallerand se teme pentru viața ei în timp ce privește în ochii adânci, senzaționali, ai bărbatului fermecător care a cumpărat-o de la pirații care o răpiseră. Foarte curând însă, va fi evident că nu viața, ci virtutea îi era în pericol. 

Sălbaticul și puternicul renegat, cunoscut sub numele de Griffin trezește în Celia dorințe care sunt nu numai periculoase, dar și interzise. Deși știe că trebuie să-i reziste, ea se teme că nu va reuși acest lucru.

Dar aventurierul superb ascunde secrete șocante. Acestea i-ar putea alunga dragostea frumoasei doamne captive, care i-a subjugat inima imprudentă.”

Celia, proaspăt căsătorită cu Philippe Vallerand, merge împreună cu acesta la New Orléans cu vaporul. Pe drum sunt atacați de pirați, iar ea este luată prizonieră… o soartă crudă pe care nu credea că o va trăi vreodată.

“Închisă în burta goeletei, alături de prada luată de pe Golden Star, Celia se trezi încet. Mâinile și picioarele îi erau legate. Gemu slab, se ridică și încercă să distingă ceva prin întuneric. Nu vedea nimic. Explorând atentă cu piciorul, pricepu că fusese aruncată printre lăzi și butoaie. Goeleta piraților înainta constant.”

O acțiune alertă încă de la primele pagini! Te prinde în mreje și nu mai poți lăsa cartea din mână.

Îl cunoaștem pe Griffin:

“Asemeni monstrului mitologic cu aripi de vultur și corp de leu, era rapid, șiret și mortal.

………………………….

Singura regulă a lui Griffin era să lase neatinse toate navele americane. Orice altceva era pradă cinstită.”

Când Griffin află cine este Celia, este dispus să lupte pentru ea și să mai și plătească o grămadă de bani pentru aceasta!

“Înfățișarea lui Griffin o amenința pe Celia într-un mod care ar fi înspăimântat orice femeie. Era ca o fiară sălbatică, iar părul îi trecea de umeri. O barbă deasă ascundea un maxilar puternic. Cămașa neagră, descheiată, dezvăluia o piele bronzată pe un piept păros, musculos. Avea nasul lung și drept, pomeții proeminenți și o privire îndrăzneață. Ochii lui erau de un albastru atât de glacial și de pătrunzător încât Celia se cutremură. Nu întâlnise în viața ei pe nimeni cu ochi de o asemenea culoare, cu excepția…”

Cine oare era excepția? Asta vă rămâne vouă să descoperiți…

Deși Griffin câștigă lupta, fata va fi a lui abia de a doua zi… Și ce chinuri o așteaptă pe fată alături de fratele răpitorului ei!!!

Acestuia îi place să-și tortureze femeile, care nu prea reușesc să supraviețuiască în preajma lui. Dar destinul are alte planuri pentru ea! Griffin își face apariția și o salvează omorându-l pe André, mai exact: îi taie gâtul.

Atracția dintre cei doi este explozivă, simți fără urmă de îndoială că iau foc paginile cărții, că pur și simplu crește temperatura globală în preajma celor doi!

“Cum se putuse comporta astfel? Simțămintele  aprinse în interiorul ei erau necunoscute și extrem de tulburătoare.”

Mustrările de conștiință ale Celiei sunt mari, dar… nu-i poate rezista lui Griffin. Care sunt oare scopurile acestuia? De ce a salvat-o pe Celia?

“Celia îngheță de spaimă. Voia să scape de șoaptele care îi trimiseseră fiori pe șira spinării. Voia să scape din brațele lui și să fugă de privirea aceea care hipnotiza, de atingerea acelor brațe care puteau fi atât de blânde și letale. Dar era captivă cu el pe pirogă. Fără el nu ar avea nici o șansă să ajungă la New Orléans.”

O poveste foarte romantică, cu două personaje puternice, credibile, cu caractere puternice. Conversațiile celor doi sunt sarea și piperul cărții, dar în același timp, sunt pline de înțelepciune și emoție. Celia este o eroină imprevizibilă, nu-i poți prevedea mișcările dar te aștepți la tot felul de reacții din partea ei. Griffin este stânca, personajul puternic, de neînvins dar totuși uman, care este capabil de sacrificiu pentru binele celor dragi, loialitatea fiind caracteristica de bază.

O călătorie plină de peripeții, cu Celia și Griffin care încearcă să se opună din toate puterile atracției ce clocotește între ei asemeni unui vulcan ce stă să erupă.

“Îl tulburau propriile lui reacții față de ea, de aceea era bucuros că a doua zi de dimineață va scăpa de ea. Femeile erau pentru el doar niște complezențe de moment, ceva de care se debarasa imediat ce dorințele îi erau satisfăcute.”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

“Nu-i plăcea cum se simțise când îi văzuse acea privire rănită. Nu-i plăcea mai ales acea nevoie blestemată de a o liniști, lucru care i se întâmpla din ce în ce mai des. Sentimentalismul era ceva ce nu-și putea permite vreodată.”

Celia descoperă cu uimire că Griffin seamănă enorm de mult cu fostul ei soț…

“–Te ajut cu riscul vieții mele. Dacă faci vreo scenă sau încerci să alertezi pe cineva de acum și până ajungem la plantație, va trebui să te ucid pentru a-mi proteja familia și propria viață. Ai înțeles?”

Fata nu are nici o urmă de îndoială că este capabil de așa ceva, doar l-a văzut cu proprii ei ochi ucigând pe cineva, chiar dacă a făcut-o pentru a o salva pe ea! Are parte de șocul vieții ei atunci când ajunge la plantația familiei Vallerand și află marele secret al lui Griffin: este nimeni altul decât fratele geamăn al soțului ei decedat…

Mă întreb cum de a ajuns Justin – acesta este numele real al lui Griffin- să devină un pirat notoriu?

Alături de familia Vallerand, Celia își găsește liniștea, își face propriile tabieturi și își pune ordine în sentimente. Dar toate acestea se schimbă când Jack Risk îl aduce pe Justin grav rănit acasă…

“– Pericolul vine de la infecție. Dacă vom fi în stare să-l ajutăm să treacă de infecție și febră…”

Este unica lui șansă de supraviețuire. Celia și Lysette depun toate eforturile….

Ca o întorsătură a sorții, Justin trebuie să ia locul lui Philippe în fața celorlalți, pentru a nu fi executat pentru piraterie… Va accepta? Dar Celia?

O carte frumoasă, care-ți încălzește serile reci de toamnă; o poveste ce-ți atinge sufletul, scrisă în stilul inconfundabil al Lisei Kleypas! O poveste care depășește barierele, oricare ar fi ele!

Celia și Justin vor rămâne în mintea noastră pentru multă vreme, iar povestea lor sunt sigură că este memorabilă. O pereche convingătoare, credibilă, încăpățânată; care cucerește orice suflet romantic!

Nota mea pentru carte este 10!

Homo in fabula de Mircea Rotaru

Titlul: Homo in fabula

Autor: Mircea Rotaru

Editura: Emia

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 128

Vă place teatrul? Mie da!

Când am primit această carte pentru recenzie, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost că nu am mai văzut o piesă de teatru de pe vremea facultății… Chiar îmi este dor să merg să văd una!

Este vorba despre emoțiile și surescitarea pe care le simți înainte de ridicarea cortinei, de așteptările pe care le ai de la piesa pe care urmează să o vezi, despre speranța pe care ți-ai pus-o în jocul actorilor care au dificilă misiune de a intra în pielea personajului și de a-l purta, pe cel care vede piesa, în tărâmul plin de culoare al imaginației. Asta înseamnă teatrul!

 

” Dragă cititorule, ți-l prezint pe Mircea: El este conductorul către sala de teatru a minții tale! El îți va arăta calea!” – Alexandra Mita

Patru piese de teatru adunate în această carte, fiecare cu un titlu incitant, care-ți stârnește imaginația și efectiv simți cum îți trec prin minte diferite întrebări.

Stâlpul inocenței, Și Dumnezeu greșește, Un pahar de vin, Ultimul mareșal. Acestea sunt cele patru piese de teatru care vă vor captiva,  vor stârni întrebări și vă vor face să le citiți pe nerăsuflate. La final, după un moment de reculegere, timp în care încerci să îți aduni ideile și să le așezi într-o oarecare ordine, nu poți decât să spui că mai vrei!

Sunt piese de teatru care te destind, care te fac să râzi în hohote, te emoționează și te întristează, pentru ca, la final, să nu poți simți decât că ești mai bogat.

Asta am simțit eu citind această carte!

Acum, să discutăm puțin despre aceste piese de teatru…

În “Stâlpul inocenței” avem povestea lui Mihai, îndrăgostit de Diana… o femeie înșelătoare…

Părerea mea, lui Mihai îi cam place să sufere din iubire, rolul de martir îi vine perfect!

Dialoguri spumoase, pline de vervă, acide uneori, care îți stârnesc imaginația. Autorul ne poartă efectiv, prin intermediul rândurilor sale, în viața lui Mihai, făcându-ne cunoștință cu acest tânăr scriitor. Diana, în opinia mea, reprezintă idealul feminin de neatins, utopia unei relații… Alex, prietenul lui Mihai, pot spune că joacă rolul conștiinței acestuia, Ba uneori fiind chiar avocatul diavolului:

“Te rog frumos să mă ierți că ți-am dat azi un sfat! Aceasta este cea mai mare greșeală pe care o poate face un om. Tu și numai tu, ești răspunzător de deciziile pe care le iei și de faptele pe care le faci.”

Mare dreptate are!

Îmi place stilul simplu, lipsit de somptuozitate al autorului, vorbind pe limba oamenilor simpli, tratând subiecte des întâlnite în viața de zi cu zi.

Pur și simplu, citind aceste piese de teatru te relaxezi! O așa-zisă parodie ce stârnește hohote de râs, cuplul Mihai – Diana fiind tonic, plin de viață, în același timp potriviți și nepotriviți. Dacă cei doi vor rămâne sau nu împreună, rămâne să descoperiți voi…

Piesa “Un pahar de vin” are un motto care nu este: a se servi înainte sau după masă… : “Trădarea are gust de vin.”

O piesă ce stârnește hazul și aduce veselia în sufletul cititorului pe măsură ce acesta urmărește evoluția unor personaje aparte, ce reprezintă diferite tipologii umane adesea întâlnite.

Flavius și Violeta sunt două dintre personajele care mi-au captat atenția datorită dialogului lor plin de săgeți ironice care zboară de la unul la celălalt, făcând cititorul curios în privința acestei piese:

“Flavius: Nu este neapărat important să muncești mult dacă muncești inteligent.

Violeta: Mari vorbe de la un om care stă acasă.

Flavius: Lenea este mama tuturor obiceiurilor proaste, dar este o mamă și trebuie să o respectăm.

Violeta: Și probabil o să îmi spui că ce poți face astăzi să nu las pe mâine. Să las pe poimâine că poate se rezolvă de la sine.”

Citind aceste piese de teatru am avut parte de o porție de viață, de un teatru de comedie, de o clipă în care efectiv aveam nevoie de hohote de râs în viața mea.

Această carte se adresează în primul rând celor care au nevoie de o porție bună de energie și culoare în viața lor, de pozitivitate; abia apoi iubitorilor de teatru, regizorilor de teatru ce caută un scenariu bun sau altora din acest domeniu…

În speranța că veți citi această carte, vă doresc lectură plăcută!

Mulțumesc autorului Mircea Rotaru pentru exemplarul oferit spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 10!

Heraclit din Efes

Filozof antic grec, unul dintre cei mai de seamă ai școlii filozofice ioniene. Alături de Pitagora și Parmenide, a pus bazele filozofiei antice.

Potrivit lui Heraclit, a fi înseamnă a deveni în permanență, a trece dintr-o formă în alta.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

@ “Tuturor oamenilor le este proprie autocunoașterea și gândirea.”

@ “Ochii sunt martori mai de încredere decât urechile.”

@ “Chiar și când toate dorințele oamenilor se împlinesc, aceștia nu devin mai buni.”

@ “Gândurile omului sunt niște jocuri de copil.”

@ “Cei care, ascultând, nu înțeleg, se aseamănă cu surzii; despre ei se spune: ~Fiind de față, sunt absenți~.”

O petală de vis

O petală de vis, o fărâmă de amintire, un ciob de speranță, e tot ce-a mai rămas…

Un fir de lumină purtat de vânt mi-a șoptit că mă cauți…de când m-ai pierdut.

Privește-mă în sufletul tău! Amintirea e tot ce a mai rămas! Amintirea zâmbetului, șoapta speranței purtată spre cer. Căderea iubirii trăite-n eter…

Tristă și obosită, parfumul iubirii s-a pierdut cu trecerea anilor. Acum, încerci să recreezi magia a două inimi care, pentru o clipă efemeră, o petală de vis în constelația apusurilor târzii, au avut același drum.

O lacrimă pe obraz… un gând răzleț pe drumul amintirii, atât a mai rămas din veșnicia ce-am fost noi…

Parfumul vremurilor de pasiune, ciobul de speranță transformat în nisipul uitării. Fericirea pentru mine este o rază imperceptibilă pe care o ghicesc în depărtări albastre… Va încălzi vreodată un suflet pustiit?

Un vis! Un vis de dor! Ce doare!

O mică speranță care încă nu și-a dat ultima suflare. O amintire a vulcanului clocotitor care ardea în inimile noastre. Un zâmbet pentru ce a fost cândva și o lacrimă pentru neputința de-a păstra…

O petală de vis ce nicicând nu moare!

Eschil ( 525 – 456 î. Hr.)

Dramaturg grec, unul din cei 3 mari tragici atenieni ai sec. V î. Hr. S-a născut la Elefsina, tatăl său era Ephorion, ce aparținea vechii aristocrații ateniene, a eupatrizilor.

S-a luptat cu perșii la Marathon, se presupune că a luat parte la bătălia de la Salamina.

A călătorit de câteva ori în Sicilia.

A murit la Gela, în Sicilia, în 456 î. Hr.

Se consideră că opera lui Eschil reprezintă o etapă foarte importantă în evoluția dramei prin introducerea în acțiune a celui de-al doilea actor.

Printre operele de marcă: “Perșii”; “Prometeu înlănțuit”; “Rugătoarele”; “Șapte contra Tebei”.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

@ “Fericitului îi vine ușor să-l învețe pe cel nenorocit.”

@ “Iubirea e, de poți numi iubire capriciul nebunesc al voii femeiești, mai aprigă ca ciuma, mai rea decât furtuna.”

@ “Necesitatea nu poate fi biruită.”

@ “Odată ce-ai înfăptuit ceva, răspunde pentru faptele tale.”

@ “Un prost norocos e o mare pacoste.”

@ “Chiar dacă-mi este mie greu, nu e un motiv să fac pe cineva să sufere.”

Epimenide ( cca 630 – 572 î. Hr.)

Prezicător și poet semilegendar, unul dintre cei șapte înțelepți antici greci.

S-a născut în Insula Creta. Se spune că, în copilărie a adormit într-o peșteră și a dormit 40 de ani. Când s-a trezit s-a simțit atras de activitatea sacerdotală și creația poetică.

I se atribuie purificarea Atenei de crimele săvârșite la altare pe timpul răscoalei lui Holon din Atena.

Este considerat constructorul corabiei Argos și inițiatorul călătoriei lui Iason și al argonauților.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

@ “Dacă cineva minte și singur afirmă că minte, oare minte el în cazul acesta sau spune adevărul?”

@ “Prezicătorilor nu le este cunoscut decât ce s-a petrecut deja.”