First date book tag

Mulțumesc pentru tag Andreea de la Bookysme și Audrey de la The Sagittarius!

1.Întâlnirea ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea scânteie pentru tine.

O carte al cărei sfârșit m-a făcut să cred că ceva a rămas nespus…

2. Întâlnirea ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai așteptat.

Prea multe așteptări…

3. Întâlnirea bine-pregătită – mai bună decât te-ai așteptat.

În mod sigur a fost cartea care mi-a rămas în suflet dintre toate cele citite de la Musso!

4. Fierbinte dar proastă – o carte drăguță, dar nu așa mișto la interior.

Nu am întâlnit încă acea carte.

5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără a ști nimic despre ea.

Și am avut o surpriză mai mult decât plăcută!

6. Întâlnirea pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede.

Aceasta a fost cu siguranță!

7. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book hangover și acesta a ruinat cartea pentru tine.

Încă nu am pățit așa ceva… sau nu-mi aduc aminte să mi se fi întâmplat.

8. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încerca prea mult.

9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine.

10.Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut/te rușinezi dacă ești văzut în public citind-o pentru cine știe ce motiv.

Nu trec nici o carte în această categorie. Îmi asum ceea ce citesc și nu mă interesează ce cred alții despre lecturile mele.

Mulțumesc fetelor pentru acest tag.

 

Advertisements

Jurământ de sânge de Richelle Mead

Titlul original: Blood promise

Autoare: Richelle Mead

Seria: Academia vampirilor, volumul 4

Editura: Leda

Anul apariției: 2010

Traducerea: Adrian Deliu

Număr de pagini: 542

Cel de-al patrulea volum al acestei serii deosebite ne poartă într-o aventură uimitoare alături de personajele noastre favorite.

A omorât în luptă o mulțime de strigoi ajutată de Christian, deși au avut o mulțime de pierderi.

Merg în peșteri să recupereze prizonierii care mai sunt în viață… și acest pas are consecințe asupra lui Rose: iubirea vieții ei este mușcat de un strigoi chiar în fața ei. Dar când merg ceilalți gardieni să-i aducă trupul, nu-l mai găsesc…

Concluzia, cade ca o bombă pe capul ei — Dimitri a devenit strigoi!!! Rose renunță la școală și…

“Și am pornit la drum să-l omor pe bărbatul iubit.”

În acest punct tragic s-a încheiat cel de-al treilea volum al seriei, așa că vă dați seama cât sunt de nerăbdătoare să aflu ce se mai întâmplă în “Jurământ de sânge”…

Va trebui să meargă până la capătul pământului ca să-l găsească pe Dimitri și să-și respecte jurământul pe care i l-a făcut, rugată de el. Dar întrebarea este, atunci cànd va sosi momentul, va mai dori el să fie izbăvit? Iar Rose, va găsi ea tăria de a-l ucide?

Facem cunoștință cu noi tipuri de personaje, cum ar fi Sidney — alchimistul zonal — se ocupă cu curățarea orașului sau zonei de cadavrele strigoilor care nu au fost încă distruse.

Și aventura continuă… Cu Rose încercând să afle unde este orașul familiei lui Dimitri. Tot ce știe despre Dimitri după ce a devenit strigoi, este că se află undeva în Siberia. A fost tot ce i-a putut spune Mason înainte de a pleca de la Academie.

Împreună cu Sidney pleacă spre Omsk – localitatea unde locuiau rudele lui Dimitri și unde Rose speră să dea de el.

Singurele legături cu academia pe care le mai avea, erau incursiunile ei în mintea Lissei și apariția lui Adrian în visele ei cam o dată pe săptămână.

Pe parcursul călătoriei reușește să se împrietenească oarecum cu Sidney, și mai află câteva lucruri despre Alchimiști – persoane care țin la distanță secretul dhampirilor, moroilor și al strigoilor de oameni.

Prin intermediul Lissei află că la Academie au loc unele schimbări: Kirova nu mai este directoare, vine un nou director însoțit de fiica sa Avery, fiul Reed și de gardianul fetei. Lissa este rugată de regină s-o ajute pe fată să se acomodeze.

O carte la fel de alertă și antrenantă ca și volumele precedente. Cu o acțiune intensă și personaje pe care nu ai cum să nu le îndrăgești.

La un moment dat, am constatat cu surprindere că și fantomele pe care Rose le vede, pot fi folositoare în distragerea atenției, în timp ce aceasta omoară doi strigoi. Apoi leșină!

Partea faină este că, în timp ce se recuperează, își aduce aminte de toată grija cu care o înconjura Dimitri, iar acest lucru pare a o ajuta. Când se trezește este deja în Baia, în casa rudelor lui Dimitri, îngrijită de mama acestuia: Olena.

Le spune până la urmă despre lupta la care a participat cu Dimitri, despre operațiunea de salvare și până la urmă, se vede nevoită să le spună că acum s-a transformat în strigoi…

După ce asistă la slujba de înmormântare în memoria lui Dimitri, odihnindu-se, Rose se trezește față în față cu un personaj care mă intrigă. Mai exact mă nedumerește faptul că o urmărește… vrea oare să o aducă înapoi la Academie?

Din ceea ce spune Alchimistul… se numește Abe Mazur și este direct interesat de persoana ei. Până și pe Rose o intrigă acest moroi ce nu-i de neam regal, dar are totuși doi gardieni.

Le povestește celor din comunitatea unde locuia familia lui Dimitri unele fapte de vitejie de-ale lui. Spre final, toată lumea esteconvinsă că între cei doi a fost și o poveste de dragoste.

Avery, va descoperi Rose într-una din incursiunile sale în mintea Lissei, câștigă din ce în ce mai mult teren, și Lissa chiar începe să bea – nu cât să devină alcoolică sau mai știu eu ce, dar oricum…

Prin intermediul Evei – bunica lui Dimitri, facem cunoștință cu Oksana și Mark — soț și soție, ea moroi- el dhampir. Și mai uimitor a fost să descopăr că cei doi aveau o legătură, și că Oksana era o utilizatoare a magiei spiritului.

Aflăm lucruri noi, cum ar fi că Oksana poate citi în mintea oamenilor și că poate vindeca întunericul care provine din partenerul de legătură. Acest lucru ne face să realizăm că Lissa ar putea să o vindece pe Rose după ce-i absoarbe întunericul din aură.

Atâtea și atâtea posibilități…

Discutând din nou cu Mark, Rose este bucuroasă să afle că nu este unica care poate vedea fantome. Și ce mă îngrijorează pe mine este că Mark îi spune că niciodată să nu se mai lase să intre în panică și să ceară ajutorul fantomelor, deoarece și așa cei atinși de umbră merg pe marginea întunericului, intrând în panică pot înnebuni.

Este clar că această serie, de la volum la volum, devine din ce în ce mai bună! Acțiunea se complică cu fiecare întorsătură de situație.

Are o mică discuție cu Abe Mazur, care o sfătuiește să plece înapoi în state. Ba chiar încearcă să o intimideze și îi spune că cineva l-a rugat să o urmărească. Interesant, nu?

Într-un vis – o vizită de-a lui Adrian pentru a vedea ce mai face, Rose se ceartă cu el, iar visul se încheie cu Adrian spunându-i că n-o va mai căuta…

Pe mine una, m-a nedumerit acest vis. Deși sunt prima care recunoaște că Rose a fost destul de răutăcioasă. Dar și sentimentele ei pot fi înțelese: durere și gelozie că atât Lissa cât și Adrian par să se înțeleagă atât de bine cu Avery și să o uite așa de ușor pe Rose…

Până la urmă pleacă de la familia Belikov și se îndreaptă spre un oraș unde sunt șanse să dea peste Dimitri, împreună cu alți dhampiri care omoară strigoi.

Și astfel începem o altă etapă a călătoriei…

Începe să prindă strigoi și îi ia la întrebări în legătură cu Dimitri. În sfârșit găsește unul care-l știe și îi trimite un mesaj:

“Rose Hathaway îl caută.”

Oare va veni Dimitri după ea? Și dacă da… ce se va întâmpla? O va omorâ el? Sau ea va câștiga?

Când în sfârșit se întâlnesc, Rose are un moment de ezitare când îl vede… Iar el îi spune:

“Roza.

Ai uitat prima mea lecție.

Să nu șovăi.”

Apoi îi dă un pumn care-o lasă lată. Și astfel este Rose capturată și începe prizonieratul… Cine oare îi este temnicerul? Cred că v-ați dat seama că este vorba despre nimeni altul decât Dimitri. Care încearcă să o convingă să se transforme în strigoi… Iar Rose nu reușește să se convingă pe deplin că Dimitri nu mai este dhampir, ci o ființă rea și malefică. Mai mult, atunci când acesta o sărută, cu atât mai puțin! Trupul preia controlul. Dimitri o și mușcă în timpul captivității, ba întru-câtva îmi dau seama că Rose ajunge dependentă de acele mușcături…

Dar, cam o săptămână mai târziu, ies la plimbare. Bineînțeles că pe timpul nopții!

O cunoaște pe Galina – fosta instructoare a lui Dimitri, și ea strigoi. Aceasta îi spune să decidă mai repede ce face cu Rose: ori strigoi, ori o omoară.

Grea alegere… Dar observ că Rose este din ce în ce mai aproape de o alegere… Și îmi dau seama că este aproape de a fi convinsă că vrea să devină strigoi sau cel puțin, mult nu-i mai lipsește.

Va fi de acord? Greu de spus, grea alegere, la cât de mult îl iubește pe Dimitri. Acesta îi spune că mai are doar două zile răgaz de gândire, după care, el va fi cel care va lua hotărârea.

De aici, totul devine din ce în ce mai ciudat. În timp ce se afla în mintea Lissei, Rose este pur și simplu scoasă cu forța. Senzația i se pare ciudată și totuși, cunoscută. Mie îmi aduce aminte de Oksana, cealaltă utilizatoare a spiritului…

Toate acestea dau de gândit: reacțiile Lissei nu tocmai tipice ei, cearta cu Christian, bețiile… Ciudat…

Pe lângă toate acestea Rose află prin intermediul legăturii cu Lissa că Christian s-a despărțit de ea. Și asta e scuzabil, părerea mea, ținând cont că în ultimul timp comportamentul Lissei a fost de-a dreptul nechibzuit.

Rose realizează în sfârșit că nu Lissa e cea care o blochează, ci Avery este cea care o scoate din mintea Lissei. Deci, Avery este o altă utilizatoare a spiritului, exact ca Oksana!

Ce este de făcut? Mai exact, ce poate face Rose, de la o așa mare depărtare, și mai ales fiind prizoniera lui Dimitri?

Și face! Reușește să distrugă unul dintre scaune, face rost de o armă improvizată… Chiar dacă este o tentativă riscantă, trebuie să încerce să se elibereze și să ajungă la Lissa.

Reușește să imobilizeze servitoarea dar apare Dimitri care îi spune că trebuie să aleagă. Și alege:

“… mi-am avântat brațul, împlântându-i țepușa în piept. Și în timp ce-o înfigeam, simțeam că-mi străpung și propria inimă, în același timp.”

Reușește să-și recupereze țepușa… Galina o atacă și vrea s-o omoare dar apare Dimitri care îi sare în ajutor. Este totuși surprinzător gestul lui având în vedere ce a încercat Rose să îi facă…

Ce se va întâmpla de aici înainte? După ce o omoară pe Galina, Rose va fi următoarea victimă?

Se pare că, pentru a afla deznodământul, nu trebuie decât să citiți cartea.

Nota mea pentru carte este 10!

 

În noapte

Gânduri efemere și deșarte zboară în noapte de la un capăt al altul al lumii. Bucurie și necaz; lacrimi și zâmbete; fericire și durere… Neîncetat.

Chiar eu mă gândesc în acest moment la planurile pe care nu am reușit să le finalizez, la toate ideile abandonate pe parcursul vieții, la ceea ce am reușit să fac.

Sunt mulțumită până acum? Da!

Aș fi putut face mai mult? Cred că da. Dar, important este ceea ce voi face de acum înainte.

Speranța că tot ce îmi propun voi reuși să duc la bun final nu mă părăsește niciodată.

Pe voi?

Noaptea a fost și încă mai este sfetnicul meu cel mai bun. Poate va fi și aceasta…

 

 

Mangalia, orașul copilăriei…

După 2 ani în care nu am reușit să mai ajung acasă, anul acesta am reușit în sfârșit! Câteva zile, nu mai mult, dar a fost bine! Orașul copilăriei aflat la malul mării, cu priveliștile minunate și cu apusurile și răsăriturile de neuitat, o perlă valoroasă pentru mine!

Ne-am plimbat, amintirile îmi reveneau în forță oriunde îmi aruncam privirea. Cu nostalgie, Mangalia mi s-a părut la fel de frumoasă cum o știam! Nu pot spune că este neschimbată, dar este același orășel forfotitor și plin de viață în care am crescut! Mai ales pe timpul verii când este plin de turiști de nu ai loc unde să pui prosopul pe plajă…

Cu o vreme frumoasă, briza mării care ne răcorea după căldura soarelui, am savurat minivacanța aceasta la maxim! Am mai fi vrut noi câteva zile, dar este bine și atât cât am reușit!

Și mi-am văzut prietena, de care îmi era foarte dor! Vorbitul la telefon nu este niciodată suficient…

 

Fericirea începe azi de Jamie McGuire

Titlul original: Beautiful disaster

Autoare: Jamie McGuire

Seria: Maddox brothers

Editura: Trei

Anul apariției: 2013

Număr de pagini: 434

Traducerea: Shauki Al – Gareeb

Un început de pomină… fix pe ringul de bătaie!

Aici merge Abby – eroina noastră, cu prietena ei America. Și tot aici îl cunoaștem pe Travis “MAD DOG” Maddox…

Oare tot așa va continua? Cu bătăi?

Se pare că nu… Se reîntâlnesc în sala de mese, unde Abby constată că Travis îi cunoaște pe America și Shep. Ajunge să meargă cu prietena ei în apartamentul lui Shepley, care este vărul lui Travis, îmbrăcată precum un cerșetor, iar de aici ies împreună la o pizza: Abby și Travis pe o motocicletă care îi cam dă fiori reci fetei…

Un început mai mult decât promițător, acțiune  intensă, închegată. Autoarea nu lasă cititorul să se plictisească, ceea ce este un bonus. Personaje bine conturate și reale, care îți dau senzația că sunt oameni reali.

Datorită unui concurs de împrejurări – în căminul fetelor nu curge apă caldă, Abby și America ajung să doarmă cu Shep și Travis… De aici, Abby ajunge să doarmă în același pat cu Travis!

Doar un pas mai este până se trezește că merge la petrecerea Frăției ca parteneră a acestuia. Cei doi, ne referim la Abby și Travis, evident; trec de la a se înțelege ca frații la a se purta ca șoarecele cu pisica din minut în minut.

Între timp, deși stă o lună la Travis, dormind în continuare împreună, Abby iese la o întâlnire cu Parker.

Este momentul în care Travis dă semne de gelozie…

O carte alertă, se citește ușor și te ține cu sufletul la gură până la final.

Într-una din seri, cei doi au parte de un moment de preludiu, dar cu un Travis amețit și o Abby virgină, se încheie cu… un Travis adormit!

Primește de la Parker o brățară cu diamante cadou de ziua ei.

Vine și ziua petrecerii… unde ceva mă nemulțumește: Parker este o apariție atipică – stă câtva timp și apoi pleacă… așa ceva nu prea se face…

La această petrecere, Abby bea 15 shot-uri de tequila și reușește să-i deposedeze pe băieții echipei de fotbal de 600 $! Asta da realizare!

Travis îi face cadou un cățel, asta după ce avusese grijă de ea cu o noapte în urmă când îi fusese rău.

Deși ambele personaje sunt nehotărâte în diferite momente ale acțiunii, nu ai totuși cum să nu le înțelegi.

Urmează noaptea în care se mută de la Travis, aceasta fiind și noaptea când își pierde cu el virginitatea… Acum urmează momentul când iese cu Parker deși nu simte absolut nimic pentru acesta, din cauza temerilor ei interioare și preconcepțiilor.

Până la urmă se împacă cu Travis. De data aceasta, cel care mi-a dat dureri de cap a fost Travis, care împarte pumni tuturor băieților care se uită la Abby, și care în același timp, te înduioșează cu nevoia lui de a se ști iubit, de dependența lui de Abby și frica de a nu fi părăsit.

Îi cunoaștem alături de Abby, tatăl și frații, într-o seară de pocker. Abby este invitată să joace, îi avertizează că probabil nu ar trebui, dar… cine să asculte? Bărbații în nici un caz!

Iar la finalul serii, după ce i-a lăsat lefteri pe toți, cade și bomba: Abby este fiica unui faimos jucător de pocker: Mick Abbernathy. Fata se simte rușinată, dar tatăl și frații lui Travis – și el însuși, sunt în extaz la aflarea acestei vești.

Dragostea înflorește între cei doi tineri, cu hopuri pe care trebuie să învețe să le depășească.

Travis își tatuează numele ei pe încheietura mâinii! Apoi merg la Petrecerea Cuplurilor… care se termină șocant: cu tatăl lui Abby venit să-i spună că îi datorează 25 de miare unui interlop din Las Vegas pe nume Benny…. Așa că, pornim spre Vegas! Abby vrea să facă rost de bani și constată că tatăl a trecut datoria în contul ei… Ce fel de tată face așa ceva? Clar, l-aș bate!

Travis luptă în ring pentru interlop ca să o scape de datorii pe Abby, și urmează o altă veste șocantă: dacă acceptă să lupte pentru Benny un meci pe lună, va câștiga o sumă cu șase cifre?!?!?! Acceptă?

Cu un Travis hotărât să lupte pentru Benny, o Abby îngrozită se desparte de el, încercând să rămână fermă chiar și atunci când Travis îi spune că a renunțat și că o imploră – și o face tocindu-și genunchii, oameni buni – să se întoarcă la el! De Ziua Recunoștinței merge cu el acasă, le pregătește un curcan tatălui și fraților lui… Și totuși… rămân despărțiți pentru luni bune, deși fiecare este conștient că-l iubește pe celălalt.

Trec lunile, vine petrecerea Frăției de Sf. Valentin, unde avem parte de o nouă boacănă marca Travis: închină un toast în cinstea fetei care i-a frânt inima și a prietenei care n-ar fi trebuit să îi devină iubită!

Pentru ca boacăna să fie completă, peste ceva timp iese cu Abby pe umăr și o duce la el în apartament!

Vorbesc? Lămuresc situația? Se împacă sau nu? Asta vă las pe voi să descoperiți, eu nu vă spun decât că, participă ca suport moral la o luptă a lui Travis care se soldează cu un incendiu… Am tras o spaimă alături de personajele noastre când s-a crezut că unul dintre frații lui Travis este mort…

A fost o carte pe care am cumpărat-o dintr-un impuls, și nu îmi pare rău că am făcut-o. M-a captivat. De atunci tot urmăresc cărțile autoarei! Mi-a plăcut povestea, acțiunea complexă cu multe răsturnări de situație și dragostea care indiferent de piedici, triumfă!

Nota mea pentru carte este 9,9!

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Am primit acest tag de la Anca de la Anca și cărțile. Este interesant, mi s-a părut ca un plan pe mai departe și o dare de seamă despre prima jumătate a anului, așa că am decis să accept și eu provocarea.

*** Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Este o alegere foarte dificilă… dar, cea mai bună carte pe care am citit-o până acum în acest an, a fost Regina umbrelor de Sarah J. Maas, volumul 4 al seriei Tronul de cleștar. Superbă!

*** Cea mai bună continuare a unei cărți citită în 2017.

Aici alegerea este destul de simplă: Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez, volumul final al seriei Alina Marinescu, care m-a captivat efectiv!

*** O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Știu despre ce carte este vorba: Blestemul moștenirii de Mirela Oprea! ❤️❤️❤️ Am citit câteva capitole din această carte și acum îmi doresc să citesc cartea!

*** Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Aici am două autoare de nominalizat… Corina Cîndea cu volumul al doilea din seria Salem și O. G. Arion cu volumul 5 al seriei Nemuritor. Sunt foarte curioasă în privința acestor cărți!

*** Cea mai mare dezamăgire.

Nu știu dacă am găsit o asemenea carte până acum, dar prefer Happy end-uri, așa că finalurile triste și gratuite sunt dezamăgitoare.

*** Cea mai mare surpriză.

Pentru mine a constituit-o apariția cărții Dacă de-aș găsi de Gayle Forman. O carte care nu speram că va mai fi tradusă la noi.

*** Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine.)

Nu știu… Ar fi doua autoare: Alina Șerban cu Ziua în care am învățat să zbor și Andreea Blându cu Sclipind la ultimul vagon. Două autoare care m-au impresionat! Le voi urmări cu interes aparițiile viitoare.

*** Cel mai nou personaj preferat!

Alex Therein din seria Alina Marinescu a Monicăi Ramirez. Un personaj puternic, curajos, capabil de multe sacrificii pentru persoanele la care ține; corect și integru; dar care face și greșeli… acestea făcându-l cu atât mai uman. 😍❤️❤️❤️

*** O carte care te-a făcut să plângi.

Fiecare dintre cărțile lui Nicholas Sparks m-a făcut să consum o mulțime de șervețele. Tocmai datorită emoțiilor pe care le transmiteau, a finalurilor triste dar care aveau un scop pe care mintea mea putea să-l accepte, era un sacrificiu pentru un bine mai mare.

*** O carte care te-a făcut fericită!

Seria Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard. O serie care m-a trecut prin Iad, Purgatoriu și Rai!

*** Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul acesta.

Nici una momentan, dar până la finalul anului mai este timp…

*** Recenzia preferată scrisă până acum.

Este greu de ales doar una, deoarece fiecare dintre ele o consider preferată. Dacă mi-a plăcut cartea, cu siguranță am citit cu plăcere cartea!

*** Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o, sau ai primit-o, anul acesta.

O carte pe care am primit-o și care m-a impresionat, căreia îi aștept cu nerăbdare continuarea, este Suflet rebel de Nieves F. Joy!

*** Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Ce trebuie? Toate care mă tentează! Nu am o listă de cărți obligatorii, decât dacă eu decid că mă tentează foarte tare și vreau să le citesc cu prioritate…

Mulțumesc Anca pentru nominalizare!

Acest Tag poate fi preluat de oricare dintre voi dacă vă face plăcere.

Atingerea umbrei de Richelle Mead

Titlul original: Shadow kiss

Autoare: Richelle Mead

Seria: Academia vampirilor, volumul 3

Editura: Leda

Anul apariției: 2010

Traducerea: Adrian Deliu

Număr de pagini: 540

După ce reușește cu măiestrie să ne facă dependenți de această serie, chiar mă întreb ce alte aventuri le-a mai pregătit autoarea eroilor săi?

Ei bine… Rose reușește să-i omoare pe cei doi vampiri, chiar dacă nu a reușit să-l salveze și pe Mason – cel mai bun prieten al ei, de moartea căruia se simte vinovată…

Partea cu adevărat uimitoare, cel puțin așa o văd eu, este că a reușit să-i decapiteze pe cei doi vampiri!

Își primește însemnele chiar dacă nu a depus încă jurământul de gardian… Și, o bucurie mai mare îi face să-l audă pe Dimitri recunoscând că are sentimente față de ea! Ei da, asta da veste bună!!

Descrierea acestui volum este ea însăși incitantă:

“O premoniție întunecată încolțește în mintea lui Rose și umbre fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se apropie tot mai mult de porțile de fier ale Academiei.

Strigoii strâng cercul și cer răzbunare pentru viețile luate de Rose.

Într-o luptă mai aprigă decât cel mai înfricoșător coșmar, Rose va trebui să aleagă între viață, dragoste și cele două ființe care contează cel mai mult pentru ea… dar oare alegerea ei înseamnă că doar unul dintre ei va supraviețui?”

Cartea are un debut neașteptat. În timp ce Lissa și Christian au o întâlnire fierbinte, Rose este atrasă în timpul somnului în mintea acesteia. Îi ia ceva timp să se dezmeticească, să înțeleagă că nu-l visează pe Dimitri, ci pur și simplu a fost absorbită în mintea Lissei.

Iese la aer ca să-și revină și este descoperită de Dimitri și pe când se întorceau în cămin apare Alberta – șefa gardienilor și vorbește cu el, iar Rose află că în curând urmează procesul lui Victor, unde ea și Lissa nu sunt solicitate… Dă semne de nervozitate și chiar de gelozie când se gândește că Lissa poate iubi pe cine vrea, pe când ea, pentru că-l iubește pe Dimitri, este nevoită să se ascundă…

Chiar înainte de a intra în internat, i se pare că vede ceva și când se întoarce are un șoc: îl vede pe Mason – fantoma lui, cel puțin.

Inevitabil, am gândit că poate, doar poate, Rose dă cumva semne de stres psihic și are vedenii, deoarece fantomele nu există. Dar tot eu m-am corectat, dându-mi seama, că în această carte totul este posibil…

“Forma îi era lipsită de substanță – aproape transparentă – și se estompa și se clarifica într-una în câmpul meu vizual.”

Își încep cele șase săptămâni de practică de teren: să stea pe lângă un moroi. Rose abia așteaptă să aibă timp de petrecut în compania Lissei. Această practică este menită să le testeze reflexele și atenția, gardienii testându-i înscenând atacuri ale strigoilor, în urma cărora dhampirii novici vor primi calificative. Aceste note vor rămâne la dosarul fiecărui novice și contează foarte mult la alegerea lor de către familiile regale sau de cele mai puțin importante.

Dar, de data asta, nu are noroc. Eddie este cel desemnat ca gardă de corp pentru Lissa. Rose îl are în grijă pe Christian. Deși nu-i convine, Dimitri o asigură până la urmă că e benefic pentru ea să poată fii gardian pentru cineva cu care nu are o legătură.

Rose, ca și gardian al lui Christian, are în sfârșit prima confruntare, pe care o ratează cu brio, dar eu o înțeleg… Nu este ușor să nu rămâi blocată când lângă gardianul care se dădea drept strigoi apare fantoma lui Mason – cel mai bun prieten al ei, ucis de curând de strigoi.

Și atunci, gardianul Stan o ceartă pentru neatenție și o anunță că, dacă ar fi fost strigoi, Christian ar fi fost mort.

Pentru această greșeală este chemată la consiliul gardienilor, dar scapă cu o pedeapsă și o notă proastă, datorită intervenției lui Dimitri…

Pe mine însă, mă nedumerește refuzul ei de a-i spune că vede fantoma prietenului ei, Lissei, care este cea mai bună prietenă și confidentă a lui Rose. Nu cred că aceasta ar fi considerat-o pe Rose nebună.

O surpriză plăcută mi-a făcut Christian, care îi spune lui Rose că o crede că greșeala ei nu a fost făcută intenționat.

Îl mai vede o dată pe Mason – cel puțin fantoma lui- și i se pare că încearcă să-i transmită ceva, doar că ea nu își poate da seama despre ce ar putea fi vorba. Ciudat, din ce în ce mai ciudat; și mi se întărește concluzia că în această serie fantasy orice este posibil. Și când spun orice, chiar asta înțeleg.

Datorită lui Adrian, merg la Curtea Regală pentru a depune ea, Christian și Lissa mărturie în procesul lui Victor referitor la răpirea Lissei. Pe timpul călătoriei cu avionul, Rose are o durere de cap atroce, i se pare că vede umbre și cranii și lilieci, dar adoarme iar la aterizare nu mai are absolut nimic.

În mod sigur această carte cucerește cititorul iubitor de fantasy, prin acțiunea complexă, prin personajele puternice și curajoase pe care ni le aduce în prim plan!

Ajunsă la curte, Lissa este convocată la o întâlnire cu regina, dar înainte o roagă pe Rose să pătrundă în mintea ei, așa S-ar simți mai bine și nu atât de singură.

Ajunsă în camera unde se vede cu regina, Lissa e surprinsă să-l găsească acolo pe Adrian – instalat comod și simțindu-se ca acasă… La această întâlnire Lissa și regina discută și despre folosirea moroilor în luptă — cel puțin a acelora care-și doresc să lupte contra strigoilor alături de dhampiri.

Urmează o întâlnire cu Mia și aceasta îi dă lui Rose un bilet. Era de la V. D. Vă dați seama despre cine este vorba, nu? Maleficul, crudul Victor Dashkov care o amenință să dezvăluie tuturor legătura nu tocmai “mentor – elev” dintre Rose și Dimitri. Discutând până la urmă cu el, află ce înseamnă în mare “atinsă de umbră” – adică a luat contact cu tărâmul morților.

Dimitri este ferm convins că Victor nu va spune nimic despre relația lor. Rose, în schimb, nu este așa de sigură. Victor este condamnat la închisoare pe viață.

Să nu vă închipuiți că acțiunea se termină aici sau că autoarea ne permite să ne relaxăm vreun pic că nu este așa. Totul se complică, acțiunea este din ce în ce mai intensă.

Rose are o întâlnire ciudată cu regina Tatiana, care-o acuză că are o legătură cu Adrian, pe care o somează să o încheie. Apoi îi spune că își dorește o legătură între Lissa și Adrian, ce ar fi benefică din punct de vedere politic. Șocată de această veste am rămas și eu, nu doar Rose…

Înainte de plecarea de la Curte, cele două prietene au timp, pe care-l petrec împreună ca între fete: manichiură, masaj… Ce mai, un adevărat răsfăț! Iar de aici merg să li se citească viitorul! Lissei i se spune că va influența lumea. Lui Rose că va trebui să omoare ceea ce este mort, dar totuși viu; și când apare Dimitri să le aducă la avion și i se dă în cărți, vrăjitoarea îi spune că el va pierde ceea ce prețuiește cel mai mult pe lume… așa că ar trebui să se bucure cât mai poate de acel lucru.

Iar la o aterizare de urgență a avionului la un mic aeroport pentru a putea pune combustibil, Rose are o adevărată criză și vede o mulțime de fantome, se sperie și are o cădere nervoasă. Ajunsă la Academie, la infirmerie le recunoaște doctoriței, șefei gardienilor și lui Dimitri că vede fantome, iar aceștia presupun că este o cădere nervoasă sau o traumă psihică după ceea ce s-a întâmplat la Spokane. Sfatul doctorului este renunțarea la practica de teren. Cu acest sfat Rose nu este de acord sub nici o formă. După ce îi povestește lui Dimitri toată treaba cu fantomele, acesta-i spune ceva care este pur și simplu emoționant:

“– Doar n-o să te las să înduri singură asta, orice-ar fi. Știi bine că n-o să te las niciodată.”

Pe lângă toate acestea, de parcă nu ar fi destule; Adrian îi spune că a observat ceva straniu, și anume, că atunci când aura Lissei se întunecă, aproape imediat acea pată dispare din aura ei și este preluată de cea a lui Rose. De aici și schimbările ei de dispoziție din ultima vreme: mai agresivă, nervoasă…

Îmi place de Rose din ce în ce mai mult. Este loială, o prietenă curajoasă și capabilă de orice sacrificiu pentru prietenii ei, chiar și să-și riște propria viață.

Mergând cu Christian la hrănitori, Rose are o discuție ciudată cu Alice – hrănitoarea lui; care-i spune lui Rose:

“– Dacă ai văzut fantome înseamnă că nu mai suntem în siguranță.”

Îi mai spune că…

“– Poate c-o fi făcut cineva vreo greșeală… Poate cineva a scăpat ceva din vedere. Dispozitivele de pază sunt create prin magie. Magia are viață. Fantomele nu pot pătrunde prin ele din aceleași motive ca și strigoii. Pentru că nu sunt vii. Dac-ai văzut o fantomă, înseamnă că dispozitivele de pază au dat greș.”

În sfârșit, vine momentul când Rose trebuie să facă față unui atac al strigoilor în apărarea Lissei, atac simulat de trei gardieni printre care și Dimitri. Și reușește cu brio, doborându-i pe toți trei!

Merge la sala de mese unde dă peste un conflict pe care Eddie încearcă să-l aplaneze: Adrian și Christian sunt în pragul unei bătăi, cauza fiind Lissa și teoria conspirației reginei de a-i căsători pe cei doi… Christian aflase cumva și e conștient că Rose cu siguranță știe despre povestea asta, ceea ce Rose se vede nevoită să confirme.

Avem parte de o scenă romantică, plină de pasiune, între dhampirii noștri preferați: Rose și Dimitri, care în sfârșit își recunosc că se iubesc. Și este o scenă de dragoste plină de tandrețe și duioșie!

“– Te iubesc, Roza, mi-a zis, sărutându-mă din nou. O să fiu mereu aici pentru tine. N-o să las să ți se-ntâmple nimic.

— Nici eu n-o să las să ți se-ntâmple nimic, i-am promis. Te iubesc.”

Era și timpul să își recunoască sentimentele!

Pe drumul spre cămin, îi apare iar fantoma lui Mason, iar de data aceasta îi transmite:

“Ei… sosesc…”

Astfel își dau seama ea și Dimitri că se anunță un atac masiv din partea strigoilor… Rose fuge să dea alarma rostind “Buria” care este cuvântul rusesc pentru furtună.

Ce se întâmplă apoi? Reușesc cei doi îndrăgostiți să supraviețuiască atacului? Dar moroii? Sunt pierderi masive?

Ei bine, citind acest volum din serie, putem afla toate răspunsurile și multe altele pe lângă.

Nota mea pentru carte este 10!

Parga …

O stațiune frumoasa la malul Mării Ionice, plină de viață, agitație și veselie. Cu multe plaje frumoase, mare limpede și curată, în care poți vedea peștii înotând alături de tine.

Peisajele atrăgătoare îți fură ochii oriunde întorci privirea. Să nu mai spunem că cicadele se aud zumzăind toată ziua…

Plaja este la 3-4 minute de mers pe jos de la hotel, iar priveliștea este deosebită. Pe una dintre stâncile din jur se vede un castel vechi sau mai bine spus, o veche cetate venețiană bine întreținută, care este transformat într-un restaurant.

De acolo se vede plaja și marea, cu bărcile și iolele plutind pe întinsul mării.

Din păcate astăzi ne-a prins ploaia pe plajă…

După ce am făcut o baie îmbrăcați și am ajuns într-un final în cameră, am constatat că nici conexiunea la internet nu merge foarte bine…

Plus că afară este destul de rece. Ba chiar, mai rece decât mi-aș fi închipuit… Cu toate aceste, este Grecia, așa că mă bucur oricum că sunt aici!

Am avut ocazia să vedem și niște broscuțe țestoase! Superbe!

Din păcate, ziua de luni a fost lipsită de soare, răcoare, nu s-a putut face plajă. În schimb, am stat pe terasă, ne-am plimbat și am stat relaxați pe terasă. Odihnă, acesta a fost cuvântul zilei!

O viață de rezervă – Jodi Picoult ***Recenzie

Anca și cărțile

20023960_1939886149611424_1339706992198984685_o.jpg

    Am cartea de un an de zile, aproape, dar de o lună mi se învârte constant prin cap ideea de a o citi. Știam că am nevoie de putere. Intuiam că îmi va rupe sufletul în două, că ma sfâșia pe dinăuntru și că greu voi mai găsi după aceea o carte potrivită pentru lectură.

    Un caleidoscop de emoții. Cam așa aș descrie pe scurt acest roman. Este incisiv, dur și de o tristețe aparte, dar cu toate astea ar trebui citit. Ar trebui citit pentru sensibilitatea cu care este abordat acest subiect, pentru realismul care răzbate din fiele cărții, pentru încă o lecție pe care o putem învăța în călătoriile noastre literare.

   Am știut de ieri dimineață că îmi va fi greu să o las din mână o dată începută, am știut că voi avea nevoie de momente de respiro, de momente în care…

View original post 952 more words