Afară plânge liniștit

Afară plânge liniștit Și soarele, și cerul. Căci ai plecat, te-ai rătăcit, Și casă-ți e eterul... Te-ai dus spre miile de stele Ce strălucesc în noapte. Ai așezat o flamă-n plus Pe firmament, în noapte. Ai zburat lin spre dor nespus, Ai scăpat de iluzii. Ai cunoscut o lume-n plus, Vieții te-ai supus! De sus, …

Singură, tristă…

Sunt singură și tristă Pe malul mării-acum, Aș vrea să cred în tine Dar nu cred că am cum. Aș vrea să revină timpul La vremea când te-am cunoscut. Totul diferit ar fi Cu tot ceea ce n-a pierit.