Fantoma de pe lac de Monica Ramirez

Titlul: Fantoma de pe lac

Autoare: Monica Ramirez

Editura: Librex

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 317

Ce părere aveți despre o scriitoare de romane de dragoste condimentate cu suspans și mister, a cărei viața este ea însăși plină de mistere și enigme ce se cer rezolvate? Mai ales dacă respectiva autoare are o imaginație înflăcărată?

“Ashley White, scriitoare de romane de dragoste, istorice și contemporane, de spionaj ori cu iz fantasy, se instalează în noua ei cabană din orășelul Spearmint Lake, statul Michigan, cu intenția de-a termina la timp romanul la care lucrează. Dar nopțile îi sunt bântuite de un misterios sunet al apei ce provine dintr-o sursă invizibilă, iar cimitirul din apropiere este bântuit de fantoma lui Frank Stanton, un polițist local ucis în urmă cu douăzeci și cinci de ani. O crimă încă rămasă neelucidată. Misterele se înmulțesc cu rapiditate, la fel și secretele întunecate și prietenii noi care spun adevărul doar pe jumătate. 

Obsedată de o fantomă care cere tot mai insistent să i se facă dreptate și un criminal a cărui mască începe să alunece, Ashley are toate motivele să se teamă că nu va reuși să supraviețuiască până la sfârșitul verii.”

“Timpul nemărginit nu este decât una dintre înfățișările infinitului. Fericiți cei care n-au amețit aplecându-se peste abisul lui.”

— Constantin Tsatsos

Ca de obicei când vine vorba despre scrierile Monicăi Ramirez, mă aștept să am parte de tot ce este mai bun: acțiune alertă, mult suspans și o poveste absolut fascinantă.

“Fantoma de pe lac” așa pare a fi din descriere. Sunt tare curioasă pe unde ne mai poartă imaginația prolifică a autoarei?!

“Lacul, cabana, mirosul aromat de mentă. Spearmint Lake, cel mai fermecător orășel din Michigan. 

Doar eu și Neda. Liniște și inspirație. Cu puțin noroc și un program foarte strict, puteam reuși să termin romanul la care lucram înaintea termenului limită impus de editorul meu.”

Dar, cum bine se știe, planurile de acasă – de fapt, din mașină, pe timp de furtună – nu se potrivesc cu cele din târg, oare ce întorsătură va lua situația? Mai bine spus, ce o așteaptă pe Ashley?

“Un început nu foarte promițător al vacanței în care-mi propusesem să regăsesc măcar o mică parte din fericirea pierdută. Nu-l puteam readuce la viață pe tatăl meu și nici nu mai puteam vindeca o dragoste cu aripile frânte, dar speram ca viitorul să-mi aducă și lucruri bune.”

Nu știu cum este să-ți pierzi un părinte, sper nici să nu aflu prea curând; dar este clar că starea emoțională a lui Ashley nu este una foarte pozitivă…

O carte plină de mistere care țin cititorul cu inima-n gât, mereu la pândă, încercând să deslușească enigmele. Iar rezolvările enigmelor vin cu picătura, cititorul nu poate realiza încotro merge povestea decât citind pagina după pagină.

După ce ajunge la cabana din Spearmint Lake, pe care autoarea ne-o descrie atât de bine încât ne-o putem cu ușurință imagina, Ashley își dorește o plimbare pe malul lacului Michigan. O plimbare care s-o remonteze după timpul în care a condus până aici.

“… cel mai grav era faptul că mă încerca o neliniște majoră exact atunci când mă așteptam mai puțin. La supermarket, în duș, în timp ce scriam. Era o senzație extrem de ciudată, pe care o vizualizam ca pe o umbră întunecată ce se infiltra ușor, ușor în viața mea, așteptând momentul potrivit pentru a mă pune la pământ. Simțeam că urma să mi se întâmple ceva foarte rău și asta într-un viitor cât mai apropiat.”

Să fie oare o premoniție? Un avertisment? Sau întâmplările din ultima vreme au copleșit-o? Nu ne rămâne decât să savurăm povestea și sunt convinsă că vom afla.

Aude diferite zgomote, mai ales apă picurând în diferite colțuri ale casei, fără ca apa să curgă cu adevărat…

“Apa nu picura nicăieri, dar sunetul acela continua să se audă undeva în casă.”

Eroina noastră are parte de o vacanță cu adevărat stranie dacă ne gândim la apa pe care o aude picurând, la furtunile la care asistă și la norii negri care se dezlănțuie furioși, ori la căldura toridă care urmează ploile, provocând valuri de aburi și ceață care creează o atmosferă de-a dreptul stranie… și asta nu e tot!

Imaginea de ansamblu a acestei povești ne este dezvăluită treptat, piesă cu piesă, frântură de frântură, pentru a putea ansambla acest puzzle gotic. Autoarea se joacă cu mintea și emoțiile noastre, suspansul este la cote maxime, iar cititorul în mod sigur este curios și speriat oarecum de ceea ce citește. Atât doar, că nu știe cum să facă să ajungă mai repede la final pentru a afla rezolvarea enigmei, decât citind.

Și de această dată, Monica Ramirez a reușit să mă uimească! O carte care m-a scos din zona mea de confort, dar pe care nu am avut puterea să o las din mână. O carte pe care o recomand!

Întâmplările stranii continuă să aibă loc la tot pasul, fapte și apariții ce stârnesc confuzia… Mai întâi, o femeie găsită în cimitir împușcată în braț, apoi legenda polițistului ucis cu atât de mulți ani în urmă și al cărui ucigaș nu a fost găsit niciodată… Nu ai cum să nu vezi pericole la tot pasul!

“Singurătatea putea fi o binecuvântare ori un blestem.”

Sunt total de acord cu Ashley! Mai ales când ești o scriitoare cu o imaginație debordantă, așa cum este ea!

Locotenentul Michael Kenneth, un polițist ce-i tot apare în cale și care o tot avertizează de pericole, mă intrigă. Ca de altfel toate personajele acestei cărți, care ascund câteva secrete și care spun adevăruri doar pe jumătate, care avertizează fără a spune clar cu privire la ce… De ce oare? Ce ascund?

“Acel ceva întunecat care mă pândea din umbre mă ratase. Deocamdată. Dar oare aveam să fiu la fel de norocoasă și data viitoare?”

Un personaj aparte este Jeff Henson, cel care cunoaște pe toată lumea din Spearmint Lake, care ajunge să cumpere bufetul din cabană… care bufet, se va dovedi că aparține mamei acestuia. Acest personaj simpatic îi oferă lui Ashley o mulțime de informații despre locuitorii acestui orășel, dar și o poveste despre legenda locală: fantoma unui polițist care bântuie cimitirul și plaja de lângă lac…

“… locotenentul Frank Stanton. Fantoma lui bântuie pădurea în care a fost împușcat, probabil căutându-și asasinul. Îngerul la umbra căruia stăteai e al lui.”

Misterele în această carte abundă. Atunci când crezi că în sfârșit găsești o logică în tot ceea ce se întâmplă, constați că mai departe nici că puteai să te găsești cu presupunerile… Pur și simplu suspansul face casă bună cu elementele de thriller, cu aspecte gotice, care efectiv îți dau fiori.

Nu știu când am terminat de citit cartea, dar vă pot spune că v-o recomand!

Pentru iubitorii acestui gen literar, cartea este foarte bună! Pentru mine, a fost un eveniment! Bine, autoarea a reușit să mă surprindă cu fiecare carte a ei pe care am citit-o! Este talentată și are tehnică. Acest lucru se observă!

Iar punctul forte, după părerea mea, îl reprezintă eroina însăși, sau mai bine zis, curiozitatea acesteia!

Nu credeam să ajung vreodată să spun asta, dar o fac: povestea de dragoste, sau izul ei, putea la fel de bine să nu existe. Nu schimbă cu nimic povestea.

O crimă neelucidată, o scriitoare de romane de dragoste care se joacă de-a detectivul, mult suspans și mister, asta ne oferă autoarea în această carte captivantă! O lectură incitantă care ne dă palpitații!

Mulțumesc Monica Ramirez pentru cartea oferită spre recenzie!

Nota mea pentru carte este 10!

 

Advertisements

Doamna umbrelor de Mihaela Strenc

Titlul: Doamna umbrelor

Autoarea: Mihaela Strenc

Seria: Orașul îngerilor, vol. 3

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 201

“După douăzeci de ani de la evenimentele din volumul doi, povestea s-a limpezit. Dar o amenințare pândește din umbră, căci Diana nu a renunțat la planurile de răzbunare, iar ținta este acum Ema, iubita băiatului lui Iustin. Tânărul trebuie s-o oprească să obțină ceea ce și-a dorit dintotdeauna – un trup omenesc.

Făcând asta, el rescrie însă povestea tatălui său. Va reuși să îi creeze un alt final, sau va avea soarta întunecată a lui Iustin?”

Sună foarte interesant această descriere. Chiar eram curioasă ce se mai întâmplă în această serie.

“Mihaela Strenc pune bazele unei povești cu strigoi ce se hrănesc cu propriile noastre frici și temeri. Lașitatea și neîncrederea în noi și în cei din jur sunt cheile ce deschid porțile răului. O inimă mâhnită nu va putea niciodată să părăsească trecutul și să privească spre viitor.”

— goodread.ro

De data aceasta vom afla povestea băiatului lui Iustin și pericolele care-l pândesc… greșelile pe care le face putându-i fi fatale.

În prologul acestui volum o întâlnim pe micuța Ema, de numai opt ani:

“Spre miezul nopții, senzația că mai era cineva cu ea o deșteptă. Terifiată, își deschise larg ochii. În prima secundă nu văzu decât conturul dulapului, dar, după ce se dezmetici, observă clar silueta unei femei.

— Cine… Cine ești? îngăimă ea, fără glas.

Umbra ieși din cotlonul în care stătuse până atunci, apropiindu-se de copila îngrozită. Și când ajunse la un pas de ea, Ema îi văzu fața albă și ochii fioroși, de nălucă.”

Un început incitant, asemănător filmelor de acțiune, cu ceva elemente de thriller. O apariție necunoscută în camera unei fetițe… Cine să fie oare?

După primele două volume care mi-au stârnit la maxim imaginația și pe care le-am devorat efectiv; acum a venit vremea să descopăr și acest volum de la care am așteptări mari…

Primul capitol al cărții ne poartă în familia lui Iustin, acum în vârstă.

“– Dacă tu ești bătrână, glumise el, eu, la cei șaizeci de ani ai mei, ce-ar trebui să mai fac? Să mă îngrop direct? Poate că ar trebui să-mi caut loc de veci.

— Nu glumi cu astfel de lucruri, nu e amuzant.”

Se pare că noi, femeile, după o anumită vârstă, începem să ne facem griji pentru fiecare rid și fir alb… Este o realitate, un prag psihologic peste care trebuie să învățăm să trecem cu demnitate și curaj. Până la urmă, nu este un capăt de lume! … având în vedere problemele cu care s-au confruntat cei doi până acum, mă refer la Iustin și Ana.

Odată cu trecerea anilor, cuplul lor a devenit din ce în ce mai strâns, mai unit. Iar odată cu apariția lui Valentin, toate au luat amploare. Pe cât de rebel era în tinerețe, pe atât de serios a devenit Iustin acum, respectând codul Veghetorilor cu strictețe. Singura lui slăbiciune era fiul său Valentin, care-i semăna în totalitate, excepție fiind ochii albaștrii, moșteniți de la mamă.

Dar…

“Frumusețea îl făcuse arogant, iar atenția pe care toți i-o acordau îl transformase într-un monstru al narcisismului. Încercase să-i atragă atenția și soțului ei, dar acesta se arătase mai îngăduitor.

— Așa eram și eu la vârsta lui. E doar o fază.”

Dar Ana continuă să fie neliniștită în privința fiului ei, care pare să-i calce pe urme tatălui.

În acest volum îi avem în prim plan pe Valentin și Ema, iar în plan secund pe Gabriela. Cei doi tineri, Valentin și Gabriela, sunt diametral opuși.

“Sperase că avea să se schimbe cu înaintarea în vârstă, însă deocamdată nu dădea niciun semn că ar fi fost dornic să se cumințească. Ba chiar, parcă pe zi ce trecea, devenea tot mai nebun – petrecerile se țineau lanț, la fel și aventurile. Nici măcar nu ținea cont de vârsta femeilor cu care ieșea; dacă arătau bine, erau bune toate.”

Și uimitor este faptul că, tatăl său îl credea un sfânt. Nu se îndoia deloc de ceea ce îi spunea Valentin… Oare cât îi va mai merge băiatului cu această poză de îngeraș pe care le-o prezintă părinților? Când va realiza Iustin că fiul său nu este ceea ce pare?

Pe de altă parte, cei doi tineri sunt foarte buni prieteni, Gabriela de multe ori acoperindu-i toate năzdrăvăniile. Un sfat bun primește aceasta de la el:

“– Gabi, să nu-ți iei un băiat ca mine, îi zise el, lăsând la o parte toate măștile.

……………

— Nu, ascultă-mă! Să-ți cauți un tocilar… Știi tu, băiatul ăla silitor din prima bancă, de care râde toată clasa. Acela n-o să te facă să plângi niciodată.”

Adevărat! Dar se știe că fetelor le plac băieții mai rebeli… deși are dreptate, un băiat cu capul pe umeri nu va face o fată să sufere…de cele mai multe ori.

A doua zi, o vedem pe Ema prin ochii lui Valentin…

“Când o văzuse pentru prima oară, privirea îi fusese atrasă de părul ei neobișnuit de lung, pe care și-l ținea prins într-o coadă împletită. Avea o expresie visătoare, ochii mari, căprui deschis și pielea albă, ca de porțelan. Se îmbrăca demodat, cu rochii până în pământ, negre sau cenușii, iar la gât îi atârna o cruce groasă. Nu era genul de fată cu care s-ar fi întâlnit, însă frumusețea ei îl cucerise.”

Și Ema l-a remarcat pe el. Ba chiar, în lumea ei închisă și ternă, Valentin a apărut drept cavalerul pe cal alb! Încă de la prima întâlnire,  Valentin încearcă să o cucerească, dar o face folosindu-se numai de minciuni, adevăruri spuse pe jumătate și aparența de băiat cuminte. Este clar că nu are în plan o relație serioasă…

“Era lupul în blană de oaie, și nu-l deranja câtuși de puțin lucrul acesta. Ba chiar, se simțea foarte mândru de propria persoană. Cât despre pericolul de a se îndrăgosti… Putea fi simplu înlăturat… N-avea să stea prea mult cu ea, iar latura lui cinică funcționa încă suficient de bine ca să-l apere de sentimentalisme prostești și costisitoare.”

Tind să cred că Valentin este cu mult mai rău decât a fost vreodată Iustin! Sau, crede că totul i se cuvine, neținând cont de cei pe care , prin atitudinea lui, îi poate răni. Cert este că, ar trebui controlat până nu va fi prea târziu…

” Îl admira că se descurca pe cont propriu de la o vârstă atât de fragedă, când alții nu făceau decât să bată discotecile și să agațe fete.”

Dacă ar știi ea, Ema… !!! Prea are încredere în aparențe!

Iar prietena lui Gabriela, îi reproșează și ea anumite lucruri, pline de adevăr, în speranța că îl va face să se schimbe…

“– Mă întreb ce s-a întâmplat cu băiatul ăla care împărțea totul cu ceilalți. De câțiva ani nu mai știu cine ești. Tot sper să-ți revii, dar nu, ești din ce în ce mai rău. Și mă doare, pentru că îmi vreau prietenul înapoi…”

O carte alertă, plină de emoții, pe care o citești cu un real interes, din dorința de a descoperi întreaga poveste; cu toate că nu ești întotdeauna de acord cu acțiunile personajelor. Speri doar să se termine cu bine.

Valentin a primit o bilă albă de la mine în momentul în care i-a spus Emei adevărul. Deși, aș fi vrut să o fi făcut din proprie inițiativă… Descoperiți voi ce s-a întâmplat de fapt. Cu toate acestea, încă mai cred că Iustin ar trebui să-l controleze ceva mai mult. Poate o va face, poate nu… dar să nu fie prea târziu! Iar comportamentul ulterior al lui Valentin este din ce în ce mai rău. Se pare că nu-i mai pasă de nimic…

După cum se știe, minciuna are picioare scurte! Momentul în care Ana și Iustin află adevărul este dureros, dar concluzionat scurt de Iustin:

“– Sunt dezamăgit, spuse bărbatul. Apoi, uitându-se în spate, la tânăr, termină: Și cel mai rău e că nu voi mai avea încredere în tine niciodată.”

Era și timpul!!!! Mi se pare că autoarea putea să pună această scenă, a adevărurilor ieșite la iveală, ceva mai repede. Parcă prea mult spațiu a fost alocat acestui comportament… Cumva, Ana și Iustin au părut niște părinți prea creduli, ușor dezinteresați de copilul lor, o încredere prea oarbă au avut în Valentin.

În ciuda relației proaste pe care o are cu familia, băiatul este sincer în privința emoțiilor pe care le simte față de Ema:

“Încercând să-și potrivească pașii cu pașii ei, băiatul simți ceva ce nu mai simțise până atunci. Era fericit că se afla în preajma fetei, de parcă simpla ei prezență ar fi răspândit un parfum de magie. Îi studia coada lungă, ce îi trecea de coapse, apropiindu-se, deși încerca să mențină distanța.”

Oare va reuși să-i recapete încrederea Emei? Să se fi schimbat Valentin atât de mult?

Întâmplări stranii, strigoi ce apar în viața Emei, ce-i tulbură nopțile; toate acestea, o împing pe fată să-l roage pe Valentin să doarmă cu ea. De acum avem parte de suspans la cote mari, fantasticul își face simțită prezența odată cu apariția unei vechi cunoștințe de-a noastră: Dia…

“Te rog, tată, dacă o ajuți, îți promit că n-o să-ți mai ies din cuvânt. Niciodată.

…………….

— Te implor! Strigoiul care s-a legat de ea e Dia!

— Ce ai spus?”

Iustin promite să o ajute cu condiția ca Valentin să nu o mai vadă. Dar, ceea ce descoperă Iustin și Ana, împreună cu Valentina și Gabriel, este îngrozitor… atât de îngrozitor că cei mai puternici Veghetori nu o pot ajuta. Bineînțeles că Valentin nu acceptă acest verdict, hotărât fiind să o apere el pe Ema și să o scoată de sub dominația strigoiului Dia, cu toate că el nu este Veghetor…

Ce se va întâmpla de acum înainte?

Are loc o cursă contra cronometru pentru salvarea Emei. Multe adevăruri se mai află, curajul și puterea fiecăruia sunt puse la încercare; forța sentimentelor este testată… Totul cu o atât de mare rapiditate că nu mai știi când ai dat ultima pagină, moment în care spui: mai vreau!

“Se despărți de ea, recunoscând în sinea lui că îi era frică. De fapt, era puțin spus… Mai degrabă, era terifiat, mai ales că la tot ce simțea se adăugase și sentimentul că viața i se risipea. Universul lui se dărâma, suflat de o forță necunoscută, și n-avea de ce să se agațe ca să nu o ia el însuși razna.”

Griji, gânduri, întrebări… cu asta se luptă cei doi. Încearcă să facă tot posibilul să scape de Dia, dar se pare că Ema relaționează la un anumit nivel emoțional cu aceasta:

“– Și dacă timpul meu s-a scurs?

Îngrozit, se uită la fată din nou, decriptând în ochii ei un adevăr sinistru.”

Spre final, Dia îl provoacă pe Valentin la luptă… Băiatul acceptă din dorința de a o salva pe fată, deși e conștient că șansele lui sunt ca și inexistente.

“Chiar dacă voi pleca dintre cei vii, așteaptă-mi întoarcerea și teme-te. Când vor crește umbrele și soarele va fi înghițit de lună, atunci mă voi trezi.”

O carte interesantă, foarte bine scrisă, care îți menține atenția la poveste. Cu toate acestea, îmi doresc sincer să avem parte de o continuare cât mai repede. Deși am aflat că Valentin a scăpat cu bine, nu știm exact ce s-a întâmplat cu Ema. Parcă povestea lor a fost abandonată brusc, fără a i se conferi un final cert. Ceva pare că a rămas nespus…

Nota mea pentru carte este 8,5.

 

Peripeții de început de an școlar

Acum câteva articole vă spuneam că vine toamna și cu începerea școlii încep și durerile mele de cap, da?

Hmm, păi, am avut dreptate!

Pe lângă manuale vechi, a căror copertă este dezlipită de restul cărții, mâzgălite și vai mama lor… am și alte noutăți…

O sală de clasă în care copiii sunt înghesuiți ca sardelele în conservă… vor fi obligați să iasă afară în pauze pentru a se putea aerisi clasa – nu cred că cineva poate obliga copilul să iasă forțat din clasă; stați calmi că asta nu este tot!

Nu au voie să vină în echipament sportiv în zilele în care au sportul; trebuie să poarte doar cămăși albe – fraților, albul se murdărește cel mai greu…. nu? Deci o să fie copiii aceia foarte curați la finalul zilei, corect?  Nu mergea mai bine o altă culoare la cămăși???

Dar ceea ce a picat ca o bombă pe capul meu, a fost ultima cerere: nu au voie să vină la clasă în adidași!!! Să înțeleg că șlapii sau sandalele ar fi mai Ok????

Aaaa, domnul ministru spunea că școala este gratuită, nu? Și atunci de ce dirigintele clasei cere elevilor bani de cretă?

Și nu este decât a doua zi de clasă…

Ca să nu mai spun că atlasele școlare și manualele pe care a trebuit să le cumpăr deoarece, după cum am spus mai sus, manualele arată deplorabil, costă o grămadă de bani…

Oare ce mai urmează?

 

Lunile anului booktag

Unde-i tagu’? Uite tagu’!

Ce ne mai plac plac tag-urile și să ne dăm cu părerea despre orice! Împreună cu Adriana, de la Prefață de carte, am pus la cale acest tag în care găsiți câte o recomandare pentru fiecare lună a anului.
Oricine poate prelua leapşa, cu rugămintea de a preciza sursa. Dacă puneți şi un link, dăm câte-o cafea! :)))

Și, cum ne-am dat peste cap să facem o imagine potrivită, ne-ar face plăcere dacă am vedea-o și în articolul vostru.

Mulțumesc Cătălina și Porția de citit pentru aceasta taguire!

❤️ Ianuarie

❤️ Februarie

❤️ Martie

❤️ Aprilie

❤️ Mai

❤️ Iunie

❤️ Iulie

❤️ August

❤️ Septembrie

❤️ Octombrie

❤️ Noiembrie

❤️ Decembrie

Cam acestea ar fi opțiunile mele.

Lecturi plăcute vă doresc!

Cine dorește, poate prelua acest tag, cu rugămintea de a preciza sursa de unde l-a preluat.

Leapșa: 6 lucruri pe care nu le-am făcut până acum

Ar fi mult mai multe, dar…

❤️ 1 @ Nu am mers niciodată cu elicopterul, dar dacă aș face așa ceva, l-aș dori ca pilot pe Christian Grey!

❤️ 2 @ Nu am aprofundat niciodată opera lui Dante, dar alături de profesorul Gabriel al lui Sylvain Reynard, sigur m-ar tenta!

❤️ 3 @ Nu am Călătorit niciodată în timp. Dacă îl întâlnesc pe Jamie Frasier, sigur aș face-o!

❤️ 4 @ Nu am fost niciodată pe o corabie, dar cu Warren Anderson al Johannei Lindsey drept căpitan, rapid i-aș lua locul lui Amy!

❤️ 5 @ Nu am mers niciodată cu o trăsură, dar alături de Lordul Caire al autoarei Elizabeth Hoyt, aș dori să încerc!

❤️ 6 @ Nu am fost niciodată la New York deși îmi doresc. Dacă Rodica Mijaiche îmi garantează că am parte de o întâlnire cu Alexander Chase, sigur îmi rezerv bilet de avion! 

Cam acestea ar fi cele 6 lucruri pe care nu le-am făcut…

Mulțumesc Delicatese Literare pentru acest tag. 😍😍

Toamna

Vine toamna. Deja mă ia durerea de cap…

Cum de ce? Păi, în primul rând, se termină vacanța. Care oricum a fost mult prea scurtă. Începe școala pentru pitici… același stres cu cărțile și manualele lipsă… Ba, pardon! Avem manual de sport… acum învățăm cum se face sportul, nu îl mai facem efectiv.

Frigul, ploaia, zilele înnorate… cum să nu mă ia durerea de cap încă de pe acum??

Noroc cu cărțile, că mai uit de restul. Sincer, abia aștept să vină iarna cu zăpadă multă și bucurie în suflet.

Toamna asta îmi doresc multe, dar sper să am parte măcar de jumătate…

Voi, ce planuri aveți pentru toamna asta?

Regatul furtunilor de Leigh Bardugo

Titlul original: Siege And Storm

Autoare: Leigh Bardugo

Seria: Grisha – volumul 2

Editura: Trei

Anul apariției: 2014

Traducerea: Laurențiu Dulman

Număr de pagini: 420

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles și a absolvit Universitatea Yale. În prezent locuiește și scrie la Hollywood.

“Bardugo populează lumea fantastică pe care o creează cu ființe tridimensionale stranii…”.       — BOOKLIST

“Suspans, acțiune, un ritm alert: finalul te va surprinde și te va face să aștepți cu nerăbdare continuarea.” — KIRKUS REVIEWS

Un ținut fabulos: Ravka

O elită magică: Grisha

O eroină cu superputeri: Alina Starkov

“<Întunecatul>, conducătorul Grishei, a supraviețuit bătăliei din Falia Umbrei și reapare cu o putere înzecită și un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în țara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forțele ce amenință Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei crește, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între țara ei, puterea pe care o are și dragostea pentru Mal — altfel riscă să piardă totul în fața asaltului iminent.”

Așa ne este descrisă această carte.

Ca un review al primului volum, ne aducem aminte de doi orfani, prieteni foarte buni: Alina și Mal.

Alina Starkov — Invocatoare a Soarelui, o Grisha foarte puternică, ce-și descoperă destul de târziu puterile.

Mal — cea mai iscusită iscoadă, găsește ceea ce pentru aproape oricine este ascuns privirii.

Cei doi se iubesc unul pe celălalt și sunt dispuși să-și dea chiar și viața unul pentru altul.

Acum, să facem cunoștință cu Întunecatul — personajul cel mai controversat, după părerea mea. Clar negativ, deși asta o aflăm abia la finele primului volum…unde Alina și Mal fug pentru a-și salva viețile.

Întunecatul vrea să pună stăpânire pe întreaga lume, sub pretextul păcii, nemaifiind războaie atâta timp cât toți i se vor supune.

Dar, se pare că, în “Regatul furtunilor”, aventurile continuă…

Și nici bine nu au fugit de Întunecatul, că Alina și Mal sunt prinși!

Nu-mi vine să cred cu ce viteză se desfășoară acțiunea. De parcă autoarea vrea cu toată puterea să nu putem lăsa cartea din mână… Cel puțin în privința mea, îi reușește din plin!

Întunecatul este din ce în ce mai puternic, iar ceilalți Grisha sunt fie orbiți de el, fie prea îngroziți pentru a o ajuta pe Alina să lupte contra lui.

Nici Alina sau Mal nu pot face prea multe atâta timp cât sunt ținuți sub amenințarea de a-i face rău celuilalt dacă îndrăznesc ceva… O situație de-a dreptul fără ieșire, nu?

Deci, ce se întâmplă?

Cu atâtea noi creaturi în jur și atâta teroare, cartea nu poate decât să devină și mai interesantă… Ceea ce se întâmplă!

Prizonieri ai Întunecatului, pe o balenieră condusă de un corsar — Sturmhond; pornesc în căutarea Biciului mărilor – un dragon de poveste care se dovedește a fi real… Cu ajutorul lui Mal îl găsesc.

Dar are loc o schimbare de situație: Sturmhond și echipajul său îi răpesc pe Alina și pe Mal.

Întrebarea este: în ce încurcătură mai sunt vârâți, fără voia lor, de data aceasta?

Greu de spus, dar Sturmhond îi roagă să stea de vorbă cu clientul lui… și, dacă nu sunt de acord cu ceea ce le oferă acesta, atunci le promite că el însuși, îi va duce acolo unde vor dori.

O promisiune despre care nu știu ce să zic, atâta timp cât vine de la un corsar lipsit de onoare. Dar cel mai interesant este că obține 7 solzi de pe capul Biciului Mărilor — care formează cel de-al doilea amplificator!

Iar într-o carte, numită “Viețile Sfinților”, pe care Alina o primise de la Amplificator — preotul sfătuitor al regelui din Ravka, Alina descoperă poza Sf. Ilya unde apar pe rând Cerbul, Biciul Mărilor și Pasărea de Foc – trei creaturi de legendă, despre care se credea că nu există; dar, cum două dintre ele s-au dovedit a fi reale, oare este posibil ca și aceasta să existe?

Mal este convins de Alina să o găsească – el fiind singura ei speranță, ca să spunem adevărul!

Dar această carte are și părțile ei amuzante.

La întrebarea Alinei adresată lui Sturmhond, să afle de unde este, acesta răspunde liniștit:

“– Mama era o stridie, a spus el, făcând cu ochiul. Iar eu sunt perla.”

Cum să nu îl placi? Și cum să ai încredere în el?

Două întrebări profetice, se pare… Uluitorul nostru corsar se dovedește a fi nimeni altul decât cel de-al doilea fiu al regelui din Ravka…

Se decide întoarcerea la Os Alta – capitala Ravkăi și pregătirea unei lupte cu Întunecatul.

Cum va fi primită Alina? Mal o va însoți în această călătorie?

Ei bine, citind cartea vom afla toate răspunsurile.

Toată lumea o crede o sfântă. Regele îi iartă pe ea și Mal, și Alina devine șeful Armatei Grisha printr-un act nesăbuit – crapă domul aurit din Micul Palat; și atunci, ceilalți Grisha își dau seama de puterea ei. Asta, în condițiile în care puțini știau că poseda două Amplificatoare puternice precum Cerbul lui Morozova și Biciul Mărilor…

Începe să schimbe regulile în cadrul Armatei a doua…

Constat, nu cu foarte mare surprindere, că politica și relațiile în Ravka se fac ca și pe la noi… dar, Alina pune lucrurile în mișcare, deși ascunde de Mal faptul că are vedenii – Întunecatul apare în fața ei, și se poate observa ușor, ușor, o anumită răceală, ba chiar distanțare între cei doi.

Încep pregătirile de război contra Întunecatului, se observă la început anumite disensiuni între cele două armate, dar curând lucrurile se schimbă și încep să colaboreze. Sunt animați de dorința de a scăpa Ravka de puterea distrugătoare a Întunecatului.

Se primesc informații contradictorii despre locul unde se află Întunecatul, ceea ce este bulversant, Grisha continuă antrenamentele, iar Alina și Mal au o ceartă, datorită lipsei comunicării după părerea mea. Deoarece Alina  nu-i spune că l-a văzut pe Întunecatul când Mal a sărutat-o, iar acesta, vă dați seama, crede că Alina nu-l mai iubește…

Reușesc până la urmă să comunice cei doi? Sau cuplul lor se destramă înainte chiar să fi avut ocazia să fie cu adevărat un cuplu? Pornesc războiul contra Întunecatului? Găsesc Pasărea de Foc? Alina utilizează și al treilea amplificator?

La toate aceste întrebări vom afla un răspuns doar citind “Regatul furtunilor”. O carte complexă, cu multe informații și o acțiune alertă!

Nota mea pentru carte este în mod sigur 10!

 

Blestemul moștenirii de Mirela Oprea

Titlul: Blestemul moștenirii

Autoare: Mirela Oprea

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 468

“Lanțurile îmi sapă în încheieturi și simt durerea până-n măduva oaselor. Nu știu dacă plâng din cauza durerii, a fricii sau a ce va urma. Pentru că ăsta pare să fie doar începutul. Am pictat în mine chipul lui. Al celui real pentru mine, nu al celui malefic. Ochii de smarald și buclele sălbatice îmi dansau ca un sevraj în minte și m-am agățat de imaginea lor, încercând să elimin oroarea ce se întâmplă acum cu mine.

Țip pentru că ăsta e singurul lucru pe care-l mai pot face.”

Este cea de a treia carte a autoarei pe care am ocazia să o citesc. Fiecare dintre ele mi-a lăsat o bucurie în suflet. “Dragoste eternă” a fost cartea care mi-a demonstrat că dragostea adevărată și profundă răzbate printre piedicile ce-i apar în cale. “Falsă identitate” este tot o carte de dragoste, dar cu un mesaj special: iubirea vine de unde te aștepți mai puțin și trebuie să știi să o recunoști.

“Blestemul moștenirii” este o carte profundă, plină de acțiune, cu multe răsturnări de situație adesea neașteptate; cu personaje puternice și frumos conturate pe care adesea le poți vizualiza. De data aceasta, dragostea apare la final, după ce crezi că ai avut parte de toată durerea și suferința de care poate avea parte un om. Un punct în plus al acestei cărți îl constituie coperta care efectiv atrage cititorul, chiar dacă nu știe absolut nimic despre poveste.

Un romance captivant, povestea a două surori gemene total diferite una de cealaltă. O poveste care te prinde în ițele sale încurcate încă de la primele pagini.

David Phillip Pierce:

“Cu toate că era un bărbat suficient de chipeș, prezentabil, modest și blând, orgoliul de a fi prețuit pentru ceea ce reprezenta el ca om, dincolo de rang și avere, putea trece uneori drept o slăbiciune, alteori drept un punct forte pentru el.”

Tocmai datorită felului în care era perceput de ceilalți, Phillip decide să-i ascundă lui Lauren — femeia pe care o iubește, adevărul… Momentul în care-i spune acesteia că este Duce, îl face să se simtă rușinat că a mințit-o; plus că Lauren este dezamăgită că nu este un om normal…

“Lauren avea darul deosebit de a scoate tot ce era mai frumos din oameni. Iar pe el, omul serios și calculat, îl făcuse să privească viața prin alți ochi: ochii iubirii.”

Toate bune și frumoase… până când aduce pe lume două fete gemene. Atunci, soacra ei decide să o șantajeze să renunțe la una dintre fete deoarece nu-și dorea ca averea să se împartă. Lauren pleacă cu una din fetițe, iar soacra ei, profitând de un concurs de împrejurări… face în așa fel încât să pară că aceasta a înnebunit după moartea fetiței… Lipsa lui Phillip, plecat cu afaceri, este momentul ideal pentru a pune la cale această acțiune malefică.

O intrigă care se cere elucidată, un început mai mult decât promițător!

“– Ai dreptate, iubire, tocmai ești pe cale să cunoști monstrul din familia mea.”

Nici nu realiza Phillip câtă dreptate conțineau aceste vorbe atunci când a dus-o pe soția sa să-i cunoască mama…

Care mamă, se va face vinovată de toată suferința și durerea ce se vor abate asupra acestei familii. În mintea ei încâlcită, totul are sens:

“Intuia că urmau scene neplăcute și deranjante, dar cel mai mult o nemulțumește durerea și dezamăgirea prin care va trebui să treacă negreșit fiul său, Phillip. Știa că va câștiga bătălia, tot așa cum știa că victoria ei avea să aibă pentru prima dată gustul amar al pelinului.”

Cu toate acestea, bătrâna Ducesă nu dă înapoi. Nu se gândește la consecințele faptelor sale și nici la durerea nurorii și a fiului său.

Pentru Lauren, decizia este una dificilă, dar alege să plece cu cea de a doua fetiță decât să rămână și să o abandoneze în voia sorții și să nu mai știe nimic despre ea.

Un moment de o cruzime deosebită, în care fiecare mamă ar fi făcut exact aceeași alegere.

“– Iartă-mă, micuța mea, murmură ea pentru fetița care rămăsese în urmă. Sunt sigură că vei avea parte de toată iubirea din lume. Tatăl tău te va iubi mai presus de propria-i viață.

Își șterse cu repeziciune lacrimile amare care îi îngreunau vederea, apoi șopti din nou:

— Iartă-mă, scumpul meu, dar n-am avut de ales.”

Nesăbuința bătrânei merge chiar mai departe de atât, dacă așa ceva este posibil: găsește o femeie care-i seamănă lui Lauren, o nebună, și i-o arată fiului său… Când această femeie moare, Phillip este convins că a rămas văduv.

Acțiunea romanului se continuă douăzeci și unu de ani mai târziu, când Alexandra este deja majoră. La petrecerea organizată de ziua ei, este invitat și Anderson – omul de încredere al tatălui ei…

“Bărbatul o privea pe Alexandra plin de curiozitate. Comportamentul tinerei fete lăsa mult de dorit. Felul ei răsfățat și egoist îi stârnea de multe ori îngrijorarea.”

Și din păcate, Anderson are de ce să fie îngrijorat! Tânăra noastră, deși îi seamănă leit mamei din punct de vedere fizic, la caracter este leită Lady Margaret – bunica paternă, Ba chiar mai rea, dacă se poate spune așa. Și cum se știe că în viață totul are un preț, Alexandra îl va plăti până la urmă.

Ceea ce mă uimește pe mine cu adevărat, este faptul că a reușit atât de bine să se prefacă în fața tatălui ei. Poate că totuși, Phillip nu a dorit niciodată să privească cu foarte multă atenție spre acțiunile fiicei sale deoarece îi trezea durerea pierderii soției și a celei de-a doua fetițe…. Cine știe?!

Aceasta este doar introducerea în acțiunea romanului. Povestea abia de acum se complică. Și totul, datorită deciziei bunicii lui Phillip de a împărți averea între toate rudele existente…

În acest moment, egoismul și setea de avere și putere a Alexandrei ies la suprafață, demonstrând încă o dată, că este dispusă să calce pe cadavre pentru a fi unica moștenitoare. La propriu!

Cum destinul are căile sale proprii de a face dreptate, totul se schimbă când adevărul iese la iveală… Șoc! Groază! Și o speranță … Acestea sunt sentimentele care își fac loc în sufletul cititorului.

Am rămas uimită de imaginația autoarei, dar și de talentul de a reda toată această poveste care te trece prin multe stări emoționale, care te face să suferi și să cunoști fericirea alături de personajele cărții.

Totuși, Alexandra este cea care provoacă tot ceea ce poate fi mai rău chiar și după moartea sa… cu consecințe ce se pot dovedi fatale.

Personaje foarte puternice, hotărâte, atât de bine conturate încât cititorul le poate vizualiza. Acțiune alertă, cu multe întorsături de situație. Acest roman este o îmbinare reușită de romance, acțiune și suspans; care cucerește de la primele rânduri și te poartă printr-o frumoasă poveste de dragoste, până la final.

Aflarea adevărului despre Lauren și cealaltă fetiță a sa, îl bulversează pe Phillip. Și nu este unica consecință! Alexandra face o criză de nervi, se urcă supărată la volanul mașinii și are un accident grav. Iese cu bine din operație, dar șansele ei de supraviețuire sunt minime… Nu supraviețuiește nici măcar cât să apuce să-și vadă sora geamănă. Aceasta ajunge în Anglia după înmormântarea Alexandrei…

Nu sunt de acord cu ceea ce Phillip i-a cerut Alionei: să joace rolul surorii sale. Sub nici o formă!

Și nici nu vă închipuiți câte va avea tânăra de îndurat din această cauză…

O crimă îi este pusă în cârcă, are de luptat cu setea de răzbunare a unui bărbat… răzbunare pentru acțiunile Alexandrei, al cărei rol îl joacă Aliona… Diferiți bărbați care-i spun că au avut aventuri cu ea și cărora fata trebuie să le facă față.

O carte foarte bine scrisă, cu multe elemente de suspans care efectiv ne dau palpitații. Dar, până la urmă, vom avea oare parte de dezvăluirea adevărului? Nu ne rămâne decât să descoperim!

Aliona este copia identică a surorii sale, doar că este de o bunătate aparte.

“Dintr-odată brațele lui puternice și doritoare o cuprinseră într-o îmbrățișare plină de dragoste și vinovăție.”

“Fericirea de a-și ține fiica în brațe după douăzeci și unu de ani îi făcu inima să tresalte. Bucuria intensă îi readuse lacrimile în ochi. Erau lacrimi limpezi de fericire pură.”

O legătură instantă are loc în clipa în care tatăl își îmbrățișează fiica… O legătură dincolo de orice, la granița cu imposibilul. Iubirea instanță, dorința de a proteja, toate aceste sentimente transpar din paginile cărții în acest moment special!

Pe de altă parte, în America, Dylan află că o rudă îndepărtată din Anglia a ordonat uciderea sa doar pentru a nu împărți averea… și asta s-a soldat cu uciderea prietenului său Andrew, căruia îi împrumutase sacoul lui…

“– Plec în Anglia. O să mă ocup eu însumi de acest caz. Jur că puiul de cățea va plăti cu vârf și îndesat. Iar când am să termin cu ea – își va fi dorit să nu se fi născut.”

Ceea ce nu știe Dylan este că răzbunarea lui se va îndrepta asupra Alionei care se dă drept Alexandra, pentru a-i salva acesteia reputația.

Și de aici avem parte de o mulțime de surprize!  Unele mai plăcute, altele mai puțin… Dar toate acestea, toate erorile și greșelile comise de Alexandra cauzează o mulțime de probleme pe care Aliona trebuie să le rezolve.

Avem parte de iubire! Da, iubire! Asta după ce avem parte de ură, răzbunare, acuzații și multe altele care vă rămân de descoperit.

Cert este că Dylan și Aliona vor trece prin multe până când vor deveni o pereche unită, plină de încredere unul în celălalt și indestructibilă, a căror dragoste este palpabilă!

Mulțumesc Mirela Oprea pentru această poveste deosebită și pentru exemplarul oferit spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 10!

The season tag

Pentru că e vară, e concediu și e timp pentru lectură…

Mulțumesc Delicatese Literare! ❤️

@ O carte cu personaje înfloritoare ca o zi de primăvară.

Cu certitudine această carte ocupă această poziție! Te umple efectiv de energie! Georgiana Sandu m-a cucerit cu această carte. Henry și Jenn vor rămâne în sufletul meu.

@ O carte cu o poveste atât de steamy și de fierbinte precum o săptămână caniculară de vară.

Este atât de plină de acțiune și atât de intensă că te trec nădușelile! 😁 Rose și Dimitri sunt un cuplu fierbinte.

@ O carte cu un final atât de schimbător și neașteptat precum trei luni de toamnă.

@ O carte cu un personaj cu un suflet rece ca prima ninsoare din iarnă.

Naum… schimbător, închis în el, nimic nu lasă să se vadă… și totuși!!!