Fericirea începe azi de Jamie McGuire

Titlul original: Beautiful disaster

Autoare: Jamie McGuire

Seria: Maddox brothers

Editura: Trei

Anul apariției: 2013

Număr de pagini: 434

Traducerea: Shauki Al – Gareeb

Un început de pomină… fix pe ringul de bătaie!

Aici merge Abby – eroina noastră, cu prietena ei America. Și tot aici îl cunoaștem pe Travis “MAD DOG” Maddox…

Oare tot așa va continua? Cu bătăi?

Se pare că nu… Se reîntâlnesc în sala de mese, unde Abby constată că Travis îi cunoaște pe America și Shep. Ajunge să meargă cu prietena ei în apartamentul lui Shepley, care este vărul lui Travis, îmbrăcată precum un cerșetor, iar de aici ies împreună la o pizza: Abby și Travis pe o motocicletă care îi cam dă fiori reci fetei…

Un început mai mult decât promițător, acțiune  intensă, închegată. Autoarea nu lasă cititorul să se plictisească, ceea ce este un bonus. Personaje bine conturate și reale, care îți dau senzația că sunt oameni reali.

Datorită unui concurs de împrejurări – în căminul fetelor nu curge apă caldă, Abby și America ajung să doarmă cu Shep și Travis… De aici, Abby ajunge să doarmă în același pat cu Travis!

Doar un pas mai este până se trezește că merge la petrecerea Frăției ca parteneră a acestuia. Cei doi, ne referim la Abby și Travis, evident; trec de la a se înțelege ca frații la a se purta ca șoarecele cu pisica din minut în minut.

Între timp, deși stă o lună la Travis, dormind în continuare împreună, Abby iese la o întâlnire cu Parker.

Este momentul în care Travis dă semne de gelozie…

O carte alertă, se citește ușor și te ține cu sufletul la gură până la final.

Într-una din seri, cei doi au parte de un moment de preludiu, dar cu un Travis amețit și o Abby virgină, se încheie cu… un Travis adormit!

Primește de la Parker o brățară cu diamante cadou de ziua ei.

Vine și ziua petrecerii… unde ceva mă nemulțumește: Parker este o apariție atipică – stă câtva timp și apoi pleacă… așa ceva nu prea se face…

La această petrecere, Abby bea 15 shot-uri de tequila și reușește să-i deposedeze pe băieții echipei de fotbal de 600 $! Asta da realizare!

Travis îi face cadou un cățel, asta după ce avusese grijă de ea cu o noapte în urmă când îi fusese rău.

Deși ambele personaje sunt nehotărâte în diferite momente ale acțiunii, nu ai totuși cum să nu le înțelegi.

Urmează noaptea în care se mută de la Travis, aceasta fiind și noaptea când își pierde cu el virginitatea… Acum urmează momentul când iese cu Parker deși nu simte absolut nimic pentru acesta, din cauza temerilor ei interioare și preconcepțiilor.

Până la urmă se împacă cu Travis. De data aceasta, cel care mi-a dat dureri de cap a fost Travis, care împarte pumni tuturor băieților care se uită la Abby, și care în același timp, te înduioșează cu nevoia lui de a se ști iubit, de dependența lui de Abby și frica de a nu fi părăsit.

Îi cunoaștem alături de Abby, tatăl și frații, într-o seară de pocker. Abby este invitată să joace, îi avertizează că probabil nu ar trebui, dar… cine să asculte? Bărbații în nici un caz!

Iar la finalul serii, după ce i-a lăsat lefteri pe toți, cade și bomba: Abby este fiica unui faimos jucător de pocker: Mick Abbernathy. Fata se simte rușinată, dar tatăl și frații lui Travis – și el însuși, sunt în extaz la aflarea acestei vești.

Dragostea înflorește între cei doi tineri, cu hopuri pe care trebuie să învețe să le depășească.

Travis își tatuează numele ei pe încheietura mâinii! Apoi merg la Petrecerea Cuplurilor… care se termină șocant: cu tatăl lui Abby venit să-i spună că îi datorează 25 de miare unui interlop din Las Vegas pe nume Benny…. Așa că, pornim spre Vegas! Abby vrea să facă rost de bani și constată că tatăl a trecut datoria în contul ei… Ce fel de tată face așa ceva? Clar, l-aș bate!

Travis luptă în ring pentru interlop ca să o scape de datorii pe Abby, și urmează o altă veste șocantă: dacă acceptă să lupte pentru Benny un meci pe lună, va câștiga o sumă cu șase cifre?!?!?! Acceptă?

Cu un Travis hotărât să lupte pentru Benny, o Abby îngrozită se desparte de el, încercând să rămână fermă chiar și atunci când Travis îi spune că a renunțat și că o imploră – și o face tocindu-și genunchii, oameni buni – să se întoarcă la el! De Ziua Recunoștinței merge cu el acasă, le pregătește un curcan tatălui și fraților lui… Și totuși… rămân despărțiți pentru luni bune, deși fiecare este conștient că-l iubește pe celălalt.

Trec lunile, vine petrecerea Frăției de Sf. Valentin, unde avem parte de o nouă boacănă marca Travis: închină un toast în cinstea fetei care i-a frânt inima și a prietenei care n-ar fi trebuit să îi devină iubită!

Pentru ca boacăna să fie completă, peste ceva timp iese cu Abby pe umăr și o duce la el în apartament!

Vorbesc? Lămuresc situația? Se împacă sau nu? Asta vă las pe voi să descoperiți, eu nu vă spun decât că, participă ca suport moral la o luptă a lui Travis care se soldează cu un incendiu… Am tras o spaimă alături de personajele noastre când s-a crezut că unul dintre frații lui Travis este mort…

A fost o carte pe care am cumpărat-o dintr-un impuls, și nu îmi pare rău că am făcut-o. M-a captivat. De atunci tot urmăresc cărțile autoarei! Mi-a plăcut povestea, acțiunea complexă cu multe răsturnări de situație și dragostea care indiferent de piedici, triumfă!

Nota mea pentru carte este 9,9!

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Am primit acest tag de la Anca de la Anca și cărțile. Este interesant, mi s-a părut ca un plan pe mai departe și o dare de seamă despre prima jumătate a anului, așa că am decis să accept și eu provocarea.

*** Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Este o alegere foarte dificilă… dar, cea mai bună carte pe care am citit-o până acum în acest an, a fost Regina umbrelor de Sarah J. Maas, volumul 4 al seriei Tronul de cleștar. Superbă!

*** Cea mai bună continuare a unei cărți citită în 2017.

Aici alegerea este destul de simplă: Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez, volumul final al seriei Alina Marinescu, care m-a captivat efectiv!

*** O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Știu despre ce carte este vorba: Blestemul moștenirii de Mirela Oprea! ❤️❤️❤️ Am citit câteva capitole din această carte și acum îmi doresc să citesc cartea!

*** Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Aici am două autoare de nominalizat… Corina Cîndea cu volumul al doilea din seria Salem și O. G. Arion cu volumul 5 al seriei Nemuritor. Sunt foarte curioasă în privința acestor cărți!

*** Cea mai mare dezamăgire.

Nu știu dacă am găsit o asemenea carte până acum, dar prefer Happy end-uri, așa că finalurile triste și gratuite sunt dezamăgitoare.

*** Cea mai mare surpriză.

Pentru mine a constituit-o apariția cărții Dacă de-aș găsi de Gayle Forman. O carte care nu speram că va mai fi tradusă la noi.

*** Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine.)

Nu știu… Ar fi doua autoare: Alina Șerban cu Ziua în care am învățat să zbor și Andreea Blându cu Sclipind la ultimul vagon. Două autoare care m-au impresionat! Le voi urmări cu interes aparițiile viitoare.

*** Cel mai nou personaj preferat!

Alex Therein din seria Alina Marinescu a Monicăi Ramirez. Un personaj puternic, curajos, capabil de multe sacrificii pentru persoanele la care ține; corect și integru; dar care face și greșeli… acestea făcându-l cu atât mai uman. 😍❤️❤️❤️

*** O carte care te-a făcut să plângi.

Fiecare dintre cărțile lui Nicholas Sparks m-a făcut să consum o mulțime de șervețele. Tocmai datorită emoțiilor pe care le transmiteau, a finalurilor triste dar care aveau un scop pe care mintea mea putea să-l accepte, era un sacrificiu pentru un bine mai mare.

*** O carte care te-a făcut fericită!

Seria Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard. O serie care m-a trecut prin Iad, Purgatoriu și Rai!

*** Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul acesta.

Nici una momentan, dar până la finalul anului mai este timp…

*** Recenzia preferată scrisă până acum.

Este greu de ales doar una, deoarece fiecare dintre ele o consider preferată. Dacă mi-a plăcut cartea, cu siguranță am citit cu plăcere cartea!

*** Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o, sau ai primit-o, anul acesta.

O carte pe care am primit-o și care m-a impresionat, căreia îi aștept cu nerăbdare continuarea, este Suflet rebel de Nieves F. Joy!

*** Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Ce trebuie? Toate care mă tentează! Nu am o listă de cărți obligatorii, decât dacă eu decid că mă tentează foarte tare și vreau să le citesc cu prioritate…

Mulțumesc Anca pentru nominalizare!

Acest Tag poate fi preluat de oricare dintre voi dacă vă face plăcere.

Atingerea umbrei de Richelle Mead

Titlul original: Shadow kiss

Autoare: Richelle Mead

Seria: Academia vampirilor, volumul 3

Editura: Leda

Anul apariției: 2010

Traducerea: Adrian Deliu

Număr de pagini: 540

După ce reușește cu măiestrie să ne facă dependenți de această serie, chiar mă întreb ce alte aventuri le-a mai pregătit autoarea eroilor săi?

Ei bine… Rose reușește să-i omoare pe cei doi vampiri, chiar dacă nu a reușit să-l salveze și pe Mason – cel mai bun prieten al ei, de moartea căruia se simte vinovată…

Partea cu adevărat uimitoare, cel puțin așa o văd eu, este că a reușit să-i decapiteze pe cei doi vampiri!

Își primește însemnele chiar dacă nu a depus încă jurământul de gardian… Și, o bucurie mai mare îi face să-l audă pe Dimitri recunoscând că are sentimente față de ea! Ei da, asta da veste bună!!

Descrierea acestui volum este ea însăși incitantă:

“O premoniție întunecată încolțește în mintea lui Rose și umbre fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se apropie tot mai mult de porțile de fier ale Academiei.

Strigoii strâng cercul și cer răzbunare pentru viețile luate de Rose.

Într-o luptă mai aprigă decât cel mai înfricoșător coșmar, Rose va trebui să aleagă între viață, dragoste și cele două ființe care contează cel mai mult pentru ea… dar oare alegerea ei înseamnă că doar unul dintre ei va supraviețui?”

Cartea are un debut neașteptat. În timp ce Lissa și Christian au o întâlnire fierbinte, Rose este atrasă în timpul somnului în mintea acesteia. Îi ia ceva timp să se dezmeticească, să înțeleagă că nu-l visează pe Dimitri, ci pur și simplu a fost absorbită în mintea Lissei.

Iese la aer ca să-și revină și este descoperită de Dimitri și pe când se întorceau în cămin apare Alberta – șefa gardienilor și vorbește cu el, iar Rose află că în curând urmează procesul lui Victor, unde ea și Lissa nu sunt solicitate… Dă semne de nervozitate și chiar de gelozie când se gândește că Lissa poate iubi pe cine vrea, pe când ea, pentru că-l iubește pe Dimitri, este nevoită să se ascundă…

Chiar înainte de a intra în internat, i se pare că vede ceva și când se întoarce are un șoc: îl vede pe Mason – fantoma lui, cel puțin.

Inevitabil, am gândit că poate, doar poate, Rose dă cumva semne de stres psihic și are vedenii, deoarece fantomele nu există. Dar tot eu m-am corectat, dându-mi seama, că în această carte totul este posibil…

“Forma îi era lipsită de substanță – aproape transparentă – și se estompa și se clarifica într-una în câmpul meu vizual.”

Își încep cele șase săptămâni de practică de teren: să stea pe lângă un moroi. Rose abia așteaptă să aibă timp de petrecut în compania Lissei. Această practică este menită să le testeze reflexele și atenția, gardienii testându-i înscenând atacuri ale strigoilor, în urma cărora dhampirii novici vor primi calificative. Aceste note vor rămâne la dosarul fiecărui novice și contează foarte mult la alegerea lor de către familiile regale sau de cele mai puțin importante.

Dar, de data asta, nu are noroc. Eddie este cel desemnat ca gardă de corp pentru Lissa. Rose îl are în grijă pe Christian. Deși nu-i convine, Dimitri o asigură până la urmă că e benefic pentru ea să poată fii gardian pentru cineva cu care nu are o legătură.

Rose, ca și gardian al lui Christian, are în sfârșit prima confruntare, pe care o ratează cu brio, dar eu o înțeleg… Nu este ușor să nu rămâi blocată când lângă gardianul care se dădea drept strigoi apare fantoma lui Mason – cel mai bun prieten al ei, ucis de curând de strigoi.

Și atunci, gardianul Stan o ceartă pentru neatenție și o anunță că, dacă ar fi fost strigoi, Christian ar fi fost mort.

Pentru această greșeală este chemată la consiliul gardienilor, dar scapă cu o pedeapsă și o notă proastă, datorită intervenției lui Dimitri…

Pe mine însă, mă nedumerește refuzul ei de a-i spune că vede fantoma prietenului ei, Lissei, care este cea mai bună prietenă și confidentă a lui Rose. Nu cred că aceasta ar fi considerat-o pe Rose nebună.

O surpriză plăcută mi-a făcut Christian, care îi spune lui Rose că o crede că greșeala ei nu a fost făcută intenționat.

Îl mai vede o dată pe Mason – cel puțin fantoma lui- și i se pare că încearcă să-i transmită ceva, doar că ea nu își poate da seama despre ce ar putea fi vorba. Ciudat, din ce în ce mai ciudat; și mi se întărește concluzia că în această serie fantasy orice este posibil. Și când spun orice, chiar asta înțeleg.

Datorită lui Adrian, merg la Curtea Regală pentru a depune ea, Christian și Lissa mărturie în procesul lui Victor referitor la răpirea Lissei. Pe timpul călătoriei cu avionul, Rose are o durere de cap atroce, i se pare că vede umbre și cranii și lilieci, dar adoarme iar la aterizare nu mai are absolut nimic.

În mod sigur această carte cucerește cititorul iubitor de fantasy, prin acțiunea complexă, prin personajele puternice și curajoase pe care ni le aduce în prim plan!

Ajunsă la curte, Lissa este convocată la o întâlnire cu regina, dar înainte o roagă pe Rose să pătrundă în mintea ei, așa S-ar simți mai bine și nu atât de singură.

Ajunsă în camera unde se vede cu regina, Lissa e surprinsă să-l găsească acolo pe Adrian – instalat comod și simțindu-se ca acasă… La această întâlnire Lissa și regina discută și despre folosirea moroilor în luptă — cel puțin a acelora care-și doresc să lupte contra strigoilor alături de dhampiri.

Urmează o întâlnire cu Mia și aceasta îi dă lui Rose un bilet. Era de la V. D. Vă dați seama despre cine este vorba, nu? Maleficul, crudul Victor Dashkov care o amenință să dezvăluie tuturor legătura nu tocmai “mentor – elev” dintre Rose și Dimitri. Discutând până la urmă cu el, află ce înseamnă în mare “atinsă de umbră” – adică a luat contact cu tărâmul morților.

Dimitri este ferm convins că Victor nu va spune nimic despre relația lor. Rose, în schimb, nu este așa de sigură. Victor este condamnat la închisoare pe viață.

Să nu vă închipuiți că acțiunea se termină aici sau că autoarea ne permite să ne relaxăm vreun pic că nu este așa. Totul se complică, acțiunea este din ce în ce mai intensă.

Rose are o întâlnire ciudată cu regina Tatiana, care-o acuză că are o legătură cu Adrian, pe care o somează să o încheie. Apoi îi spune că își dorește o legătură între Lissa și Adrian, ce ar fi benefică din punct de vedere politic. Șocată de această veste am rămas și eu, nu doar Rose…

Înainte de plecarea de la Curte, cele două prietene au timp, pe care-l petrec împreună ca între fete: manichiură, masaj… Ce mai, un adevărat răsfăț! Iar de aici merg să li se citească viitorul! Lissei i se spune că va influența lumea. Lui Rose că va trebui să omoare ceea ce este mort, dar totuși viu; și când apare Dimitri să le aducă la avion și i se dă în cărți, vrăjitoarea îi spune că el va pierde ceea ce prețuiește cel mai mult pe lume… așa că ar trebui să se bucure cât mai poate de acel lucru.

Iar la o aterizare de urgență a avionului la un mic aeroport pentru a putea pune combustibil, Rose are o adevărată criză și vede o mulțime de fantome, se sperie și are o cădere nervoasă. Ajunsă la Academie, la infirmerie le recunoaște doctoriței, șefei gardienilor și lui Dimitri că vede fantome, iar aceștia presupun că este o cădere nervoasă sau o traumă psihică după ceea ce s-a întâmplat la Spokane. Sfatul doctorului este renunțarea la practica de teren. Cu acest sfat Rose nu este de acord sub nici o formă. După ce îi povestește lui Dimitri toată treaba cu fantomele, acesta-i spune ceva care este pur și simplu emoționant:

“– Doar n-o să te las să înduri singură asta, orice-ar fi. Știi bine că n-o să te las niciodată.”

Pe lângă toate acestea, de parcă nu ar fi destule; Adrian îi spune că a observat ceva straniu, și anume, că atunci când aura Lissei se întunecă, aproape imediat acea pată dispare din aura ei și este preluată de cea a lui Rose. De aici și schimbările ei de dispoziție din ultima vreme: mai agresivă, nervoasă…

Îmi place de Rose din ce în ce mai mult. Este loială, o prietenă curajoasă și capabilă de orice sacrificiu pentru prietenii ei, chiar și să-și riște propria viață.

Mergând cu Christian la hrănitori, Rose are o discuție ciudată cu Alice – hrănitoarea lui; care-i spune lui Rose:

“– Dacă ai văzut fantome înseamnă că nu mai suntem în siguranță.”

Îi mai spune că…

“– Poate c-o fi făcut cineva vreo greșeală… Poate cineva a scăpat ceva din vedere. Dispozitivele de pază sunt create prin magie. Magia are viață. Fantomele nu pot pătrunde prin ele din aceleași motive ca și strigoii. Pentru că nu sunt vii. Dac-ai văzut o fantomă, înseamnă că dispozitivele de pază au dat greș.”

În sfârșit, vine momentul când Rose trebuie să facă față unui atac al strigoilor în apărarea Lissei, atac simulat de trei gardieni printre care și Dimitri. Și reușește cu brio, doborându-i pe toți trei!

Merge la sala de mese unde dă peste un conflict pe care Eddie încearcă să-l aplaneze: Adrian și Christian sunt în pragul unei bătăi, cauza fiind Lissa și teoria conspirației reginei de a-i căsători pe cei doi… Christian aflase cumva și e conștient că Rose cu siguranță știe despre povestea asta, ceea ce Rose se vede nevoită să confirme.

Avem parte de o scenă romantică, plină de pasiune, între dhampirii noștri preferați: Rose și Dimitri, care în sfârșit își recunosc că se iubesc. Și este o scenă de dragoste plină de tandrețe și duioșie!

“– Te iubesc, Roza, mi-a zis, sărutându-mă din nou. O să fiu mereu aici pentru tine. N-o să las să ți se-ntâmple nimic.

— Nici eu n-o să las să ți se-ntâmple nimic, i-am promis. Te iubesc.”

Era și timpul să își recunoască sentimentele!

Pe drumul spre cămin, îi apare iar fantoma lui Mason, iar de data aceasta îi transmite:

“Ei… sosesc…”

Astfel își dau seama ea și Dimitri că se anunță un atac masiv din partea strigoilor… Rose fuge să dea alarma rostind “Buria” care este cuvântul rusesc pentru furtună.

Ce se întâmplă apoi? Reușesc cei doi îndrăgostiți să supraviețuiască atacului? Dar moroii? Sunt pierderi masive?

Ei bine, citind acest volum din serie, putem afla toate răspunsurile și multe altele pe lângă.

Nota mea pentru carte este 10!

Parga …

O stațiune frumoasa la malul Mării Ionice, plină de viață, agitație și veselie. Cu multe plaje frumoase, mare limpede și curată, în care poți vedea peștii înotând alături de tine.

Peisajele atrăgătoare îți fură ochii oriunde întorci privirea. Să nu mai spunem că cicadele se aud zumzăind toată ziua…

Plaja este la 3-4 minute de mers pe jos de la hotel, iar priveliștea este deosebită. Pe una dintre stâncile din jur se vede un castel vechi sau mai bine spus, o veche cetate venețiană bine întreținută, care este transformat într-un restaurant.

De acolo se vede plaja și marea, cu bărcile și iolele plutind pe întinsul mării.

Din păcate astăzi ne-a prins ploaia pe plajă…

După ce am făcut o baie îmbrăcați și am ajuns într-un final în cameră, am constatat că nici conexiunea la internet nu merge foarte bine…

Plus că afară este destul de rece. Ba chiar, mai rece decât mi-aș fi închipuit… Cu toate aceste, este Grecia, așa că mă bucur oricum că sunt aici!

Am avut ocazia să vedem și niște broscuțe țestoase! Superbe!

Din păcate, ziua de luni a fost lipsită de soare, răcoare, nu s-a putut face plajă. În schimb, am stat pe terasă, ne-am plimbat și am stat relaxați pe terasă. Odihnă, acesta a fost cuvântul zilei!

O viață de rezervă – Jodi Picoult ***Recenzie

Anca și cărțile

20023960_1939886149611424_1339706992198984685_o.jpg

    Am cartea de un an de zile, aproape, dar de o lună mi se învârte constant prin cap ideea de a o citi. Știam că am nevoie de putere. Intuiam că îmi va rupe sufletul în două, că ma sfâșia pe dinăuntru și că greu voi mai găsi după aceea o carte potrivită pentru lectură.

    Un caleidoscop de emoții. Cam așa aș descrie pe scurt acest roman. Este incisiv, dur și de o tristețe aparte, dar cu toate astea ar trebui citit. Ar trebui citit pentru sensibilitatea cu care este abordat acest subiect, pentru realismul care răzbate din fiele cărții, pentru încă o lecție pe care o putem învăța în călătoriile noastre literare.

   Am știut de ieri dimineață că îmi va fi greu să o las din mână o dată începută, am știut că voi avea nevoie de momente de respiro, de momente în care…

View original post 952 more words

Thessalonic

Am ajuns în Grecia pe o ploaie torențială, așa am ținut-o până am ajuns în Thessalonic. Este pentru prima dată de când vin în concediu în Grecia când plouă atât de mult.

Cu toate acestea, afară era cald, iar după ce ne-am cazat, s-a oprit și ploaia.

Dimineață, am fost și am vizitat Catedrala Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir unde se găsesc și Moaștele acestuia. Catedrala este construită pe locul unei foste închisori, unde a fost închis Sfântul pe vremea împăratului Dioclețian.

Faleza orașului este foarte frumoasă și impresionantă, cu Universitatea Alexandru Macedon care tronează în centrul acesteia.

Un oraș agitat și plin de grabă, cu oameni dispuși să te ajute dacă ai vreo nelămurire.  Cu multe relicve istorice, culturale și religioase, Thessalonicul este un oraș cosmopolit, pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea atunci când vizităm Grecia.

Bulgaria de la Ruse la Kulata…

De la ultima călătorie în care am traversat Bulgaria, asta se întâmpla acum trei ani, această țară a reușit să se schimbe surprinzător de mult. În bine!

în primul rând, autostrăzile: toată țara are, nu ca la noi… Plus că drumurile nu au gropile noastre. Și un alt bonus, nu s-au făcut defrișări masive ca la noi. Pentru acest lucru merită apreciați. Pe unde priveam vedeam copaci și verdeața… natura în toată splendoarea ei! Am observat că s-au făcut tuneluri pentru autostradă, tocmai pentru a nu strica natura.

Iar în prag de seară, natura este minunată!

O țară frumoasă, în dezvoltare, care are potențial. Sunt multe lucruri care m-au impresionat la Bulgaria și cu siguranță îmi doresc să o vizitez mai în amănunt!

Am străbătut Bulgaria în aproximativ 6 ore… România nu reușeam, de asta sunt convinsă! Restricțiile de viteză nu sunt așa multe ca la noi, nu treci prin fiecare localitate și sat ieșit în cale- avantajul autostrăzii, clar!

Am avut parte de o experiență deosebită!

 

Prin Cișmigiu…

Azi, fiind cu copiii prin București, am hotărât să ieșim în parc. Am ales Parcul Cișmigiu deoarece este unul dintre parcurile mele preferate. Pe unde privești vezi alei curate și băncuțe, apă cât cuprinde… chiar dacă nu este foarte curată; plus că am văzut păuni și rațe și lebede! O bucurie de nedescris pentru ei!

Copiii au fost efectiv încântați, așa că mai vor. Câteva ore ne-am plimbat, am admirat vietățile și ne-am relaxat! Mai ales că era umbră și răcoare, iar pe căldura de zilele astea din capitală, era tot ce ne puteam dori! Mai ales savurând o înghețată!

Apoi, am mers pentru prima dată cu metroul… pentru copii a fost prima dată! Le-a plăcut! Atât de mult că ar mai fi vrut. În schimb, după atât de multă plimbare în natură, au obosit și îi dureau picioarele.

În schimb, ajunși acasă, erau așa de încântați încât nu a mai contat mersul prin soare sau oboseala.

Inițierea de Richelle Mead

Titlul original: Frostbite

Autoare: Richelle Mead

Seria: Academia Vampirilor, vol. 2

Editura: Leda

Anul apariției: 2010

Traducerea: Cătălin Pruteanu

Număr de pagini: 380

După ce în primul volum am aflat că Rose o salvează pe Lissa din mâinile lui Victor; că Lissa îl salvează pe Christian de la o moarte aproape sigură; sau asistăm la momentul în care Dimitri recunoaște că ține la a lui Roza; ne întrebăm – cel puțin eu o fac- ce s-ar mai putea întâmpla în acest al doilea volum al seriei?

Ei bine….

“Există o rasă de vampiri pe acest pământ care sunt cu adevărat morți umblători. Se numesc strigoi… Sunt puternici, sunt rapizi și ucid fără milă sau ezitare. Sunt, de asemenea, nemuritori…”

Astfel debutează volumul doi al acestei serii interesante.

Mergând să dea un test preliminar pentru gardieni, pe care colegii ei îl dăduseră cu un an în urmă, descoperă acolo un întreg masacru, 7 moroi și 3 dhampiri morți… Asistă la cercetarea locului crimei. La plecare are un acces de furie puțin cam exagerat.

Întoarsă în interiorul Academiei, merge să o caute pe Lissa care deja aflase despre tragedie și în momentul când află că Rose a fost acolo și a văzut totul, se neliniștește în privința ei.

După masacrul moroilor, se ia hotărârea de către directoarea Academiei, de a merge cu toții la schi ceea ce provoacă bucurie în rândul tinerilor.

O carte cu o acțiune antrenantă, alertă, care te transpune și te face curios la fiecare întorsătură de condei.

Rose se trezește că mama ei, Janine, vine la Academie și resentimentele ies la iveală, are loc o ceartă aprigă între cele două.

Dimitri o duce să o cunoască pe mătușa lui Christian – Tasha, care lucrează ca antrenor de arte marțiale; iar Rose este șocată în sensul de furioasă când află că Tasha nu are nici măcar un gardian, chiar dacă este membră a unei familii regale și ar trebui să aibă cel puțin doi… Toate acestea deoarece părinții lui Christian aleseseră să se transforme de bunăvoie în strigoi.

Printre diferite întâmplări, asistăm la un antrenament cu Rose și Janine, unde Rose reușește să o enerveze atât de tare pe aceasta încât Janine își pierde controlul și pur și simplu, îi dă un pumn în ochi – lovitură nepermisă la antrenamente, unde nu poți lovi mai sus de zona gâtului… Sună rău, dar cred că Rose a meritat-o deoarece și-a jignit mama.

Apoi, trecem prin idila Lissei cu Christian! Și de parcă asta nu este suficient, avem parte de un sărut de pomină între Rose și Dimitri.

Am constatat că această carte îmi place din ce în ce mai mult. Știe autoarea cum să facă să nu-și plictisească cititorul.

Vine Crăciunul, Rose ia masa împreună cu Tasha, Mason, Dimitri, Christian și Lissa, iar în timpul mesei festive vine și mama ei… Se observă că acest lucru o deranjează, ba chiar îmi dau seama că într-o oarecare măsură Rose o urăște deoarece se simte abandonată de aceasta.

Ajunsă înapoi în camera ei, primește un cadou de la Janine – un talisman în formă de ochi, asta după ce primise o rochie de la Tasha și un chotki de la Lissa – acesta fiind o brățară pe care familia Dragomir o oferea gardienilor lor – a fost al bunicii Lissei, avea o cruce care, pe spate avea gravat un dragon. Mi se pare o dovadă de mare încredere și respect acest cadou, iar Rose îl apreciază la adevărata lui valoare!

Și cum, nu toate pot fi perfecte în paradis… cade bomba: prin buzele mamei sale, Rose află că Tasha își dorește un gardian și nu orice gardian, ci pe Dimitri. Dar… nu-l vrea doar ca prieten și gardian, ci și ca iubit și posibil, viitor soț…

Din acest moment și eu am fost șocată, așa că vă închipuiți ce era în sufletul lui Rose: deznădejde, gelozie…

Oare ce se va întâmpla mai departe? Pleacă Dimitri de la Academie? Nu pot decât să citesc în continuare pentru a afla răspunsul.

Ajunși în stațiunea montană, Rose și Lissa se bucură că vor fi iar colege de cameră. Prima zi o petrec la schi, fetele cu Christian și Mason. Rose și Mason schiază nebunește… la modul că își asumă riscuri imense, iar ultima coborâre o fac pe cea mai periculoasă pârtie, iar Rose, deși conștientă de ceea ce se poate întâmpla dacă nu reușește să ducă la capăt coborârea, își asumă totuși riscul… Reușește! Nu de același noroc se bucură și partenerul ei, acesta trezindu-se cu o entorsă de toată frumusețea.

După predarea echipamentului, la intrarea în hotel e întâmpinată de un glas din umbră care-i spune:

“– Hei, micule dhampir.”

Acest glas îi aparține unui bărbat, un moroi – Adrian Ivashkov.

Și când credeam că totul merge bine și fără evenimente nefaste, apare vestea că un grup de strigoi a atacat un alt grup de moroi – Drozdov- ii au suferit pierderi masive.

La întrunirea de la hotel, făcută cu scopul de a dezbate calamitatea care se abătuse asupra familiei respective, Tasha Ozera propune ca moroii să li se alăture dhampirilor în lupta contra strigoilor, folosindu-și fiecare magia de care dispunea.

Mie una, această idee mi se pare de bun simț, solidară și chiar foarte binevenită. Din păcate, moroii din carte nu au fost de acord cu părerea mea, implicit a Tashei…

Dimitri îi împărtășește lui Rose un secret: s-a descoperit un loc unde se ascund strigoii din Spokane. Alt lucru care i se întâmplă este că Adrian Ivashkov îi trimite o cutie cu parfumuri și când i le înapoiază, o descoperă pe Lissa în camera lui…

Foarte multă acțiune cuprinsă în aceste 380 de pagini. Tineri curajoși și hotărâți, care sunt dispuși să lupte până la moarte pentru idealurile lor.

Din cauza supărării pe Dimitri și Tasha ( care, fie vorba între noi, era gelozie) Rose îi spune lui Mason o informație pe care nu ar fi trebuit să o spună: anume, că deși moroii și dhampirii știau despre Spokane, nu se lua nici o măsură…

Are loc o altă confruntare de toată frumusețea cu mama ei, și, ca meniul să fie complet, când se afla pe terasă apare și Dimitri… Dar de această dată, reușesc să discute matur și rațional, cel puțin asta este impresia mea, chiar dacă la Rose este miraculos acest comportament.

Aflând că Mason, Eddie și Mia au plecat la Spokane, Rose ajutată de Christian, pleacă să-i aducă înapoi. Descoperindu-i, coboară totuși în tunele, unde află o listă cu inițialele numelor celor 12 familii regale de moroi și câte un “x” în dreptul celor ce au fost atacate… Își dă seama că sunt într-un real pericol. Locul chiar era împânzit de strigoi și noaptea se apropie cu pași repezi…

Mă întreb, vor da peste strigoi sau nu?

Ies, mergând spre stația de autobuz dar sunt capturați…

Ce se întâmplă? Cine sunt cei care-i capturează? Reușesc ei să se salveze? Le vine cineva în ajutor?

Citind volumul acesta, nu puteți decât să aflați!

Nota mea pentru carte este 10!

Cerneală și stele de Kiran Millwood Hargrave

Titlul original: The girl of ink and stars

Autoare: Kiran Millwood Hargrave

Editura: Rao

Colecția: Rao pentru copii

Anul apariției: 2017

Traducerea: Cristina – Mihaela Tripon

Număr de pagini: 316

“Sprințarei Isabella i s-a interzis să părăsească insula natală, așa că își petrece timpul visând la meleagurile despre care tatăl ei, un cartograf faimos, i-a povestit de atâtea ori. Atunci când prietena ei cea mai dragă dispare în Tărâmurile Uitate, Isabella se oferă să o caute. Doar știe să citească hărțile, indiferent cât de elaborate ar fi, poate să se ghideze după stele și e mai mult decât dornică să plece într-o aventură. Lumea de dincolo de zidurile orașului însă, e plină de pericole, iar un demon de foc îi dă bătăi de cap așa cum nu își imagina. Curând, Isabella realizează că nu trebuie doar să își găsească prietena, ci și să salveze insula de la pieire.

Oare va face față provocării?”

“O bijuterie de carte, la fel de vie și de reală precum hărțile din interior. Este un clasic în devenire.” — Melinda Salisbury

“Millwood Hargrave este un nume de care vom mai auzi; are idei originale, iar imaginația de care dă dovadă este impresionantă.” — The Times

“Mit, magie, monștrii, ce mi-aș putea dori mai mult?” — Lucy Saxon

Dacă până acum eu eram aceea care îi recomandam fiicei mele cărți, de data aceasta, ea a fost aceea care mi-a recomandat-o mie! Așa că nu am avut cum să nu îi dau ascultare…

Și așa, am descoperit o poveste plină de magie, cu personaje fantastice interesante, o luptă continuă între bine și rău. O poveste captivantă, care se citește ușor, pe care tinerii de 12-14 ani o pot găsi de-a dreptul fascinantă. Mie, ca adult, mi s-a părut destul de ușoară, dar poți învăța multe din ea. Mai ales, să apreciezi prietenia!

“Se spune că în ziua în care a venit guvernatorul au venit și corbii. Toate păsările mai mici și-au luat zborul spre larg, de aceea nu mai există păsări cântătoare în Joya. Doar corbi uriași și zdrențăroși.”

O atmosferă cam tenebroasă, pesimistă, dar care în mod sigur te intrigă suficient cât să continui lectura cărții pentru a descoperi această poveste.

Povestea este scrisă la persoana întâi, din punctul de vedere al Isabellei, o puștoaică curioasă și plină de energie.

Situația din Joya este simplă, descrisă direct de Isabella:

“… pe insula noastră a venit guvernatorul Adori. Acesta a închis porturile și a transformat în barieră pădurea care se întindea de la o coastă la cealaltă, între satul nostru, Gromera, și restul insulei, izgonindu-i pe toți cei care se împotriveau regimului său.”

O carte interesantă, despre prietenie, bunătate și curaj. Despre eterna luptă dintre bine și rău. Se citește ușor, are un limbaj simplu, pe înțelesul micilor cititori. Plus o copertă foarte atractivă și desene prin carte.

Un sat sărac, cu case triste, oameni năpădiți de griji… aceasta este realitatea Isabellei. Dar există și frumusețe:

“De acolo, de sus, Gromera semăna cu o roată sau cu o supernovă, cu piața în centru și străzile asemenea unor spițe orientate spre exterior, unele ducând până în portul mare și liniștit, care pătrundea ca o pâlnie în marea plină de pești. În nopțile senine, stelele se oglindeau în luciul său asemenea unor nuferi.”

Cu toate că guvernatorul nu este prea iubit de comunitate, Isabella s-a împrietenit cu fiica acestuia, care la început mi-a părut cam superficială…

“Numai Lupe putea prefera o brățară simplă, împletită din resturi de ață, în defavoarea unui medalion din aur pur. Acesta era un alt lucru care îmi plăcea la ea.”

O legendă despre un demon de foc — Yote și despre protectoarea insulei Joya — Arinta; această legendă este bucuria și speranța locuitorilor insulei, care-și doresc să scape de sub tirania acestui guvernator.

Nici nu realizezi când te lași prins de poveste, fiind atât de captivat de acțiune încât paginile zboară și noi suntem din ce în ce mai atrași. Este povestea unei insule magice, care trebuie scoasă de sub dominația răului. Dar, cine va fi suficient de puternic cât să îi țină piept unui tiran?

Cata, o colegă de clasă de-a Isabellei este găsită moartă în livada guvernatorului, cu urme adânci care-i brăzdau corpul… Cu toate că este declarată stare de alertă, locuitorii insulei fac cercetări pentru a afla ce s-a întâmplat de fapt…

“Mi s-a părut întotdeauna ciudat să preferi monștrii în defavoarea cunoașterii –, însă acum înțelegeam. Criminalul era în libertate, fără chip și fără nume. Acest lucru era mai neliniștitor decât dacă s-ar fi aflat că ucigașul avea patru capete și dinți lungi ca niște cuțite.”

Dar, toate frustrările Isabellei ies la iveală când se întâlnește cu Lupe, căreia îi reproșează că tatăl ei nu e preocupat de binele celor de pe insulă…

Ce se întâmplă de acum înainte? Totul capătă amploare, misterul se adâncește, la fel cum crește și dorința noastră de a-l dezlega.

Răzbunare, oameni luați prizonieri, fiica guvernatorului pornește într-o vânătoare de vrăjitoare pentru găsirea criminalului…

Cert este că avem parte de o lume fantastică, imaginația ne este pusă la încercare de atâtea creaturi fantastice neînchipuite, de întâmplări ciudate, de dispariții misterioase; toate acestea purtându-ne pe aripile imaginației spre o lume plină de pericole, de situații pe muchie de cuțit și de personaje curajoase, ce nu se dau în lături de la a-și dovedi vitejia și curajul.

O expediție în căutarea lui Lupe, condusă de însuși guvernatorul insulei, avându-l ca ghid pe Gabo – care de fapt era Isabella… O călătorie spre cunoaștere și maturizare, o călătorie care poate avea sorți de izbândă sau se poate termina într-o tragedie… asta vă las pe voi să descoperiți.

Meu nu pot decât să spun că fiica mea a avut dreptate: această carte are ceva special.

După părerea mea, este un roman inițiatic, în care tinerii învață să-și deschidă aripile, să învețe zborul spre noi zări, să cunoască lumea și să aibă curajul să înfrunte viitorul cu tot ce are acesta de oferit.

O lectură surprinzător de antrenantă, care te tine treaz până la final, conectat la tot ce se întâmplă în carte; iar la final ne oferă și un răspuns. Care este acesta?

Lecturați cartea și descoperiți!

Nota mea pentru carte este 8,5!