Aristotel ( 384 — 322 î. Hr.)

Filozof antic.

Se naște în cetatea Stagira, pe țărmul nord- vestic al Mării Egee. Tatăl său e medic la curtea lui Midas al II-lea, bunicul lui Alexandru Macedon. La 17 ani vine la Atena și frecventează Academia lui Platon. A fost unicul elev care a avut curajul să intre în controversă cu Platon.

Se îndreaptă spre răsărit, unde regele macedonean Filip al II-lea îl invitase să se ocupe de educația fiului său, Alexandru.

Au ajuns la noi cuvintele lui Alexandru despre profesorul său: “Îl consider pe Aristotel egalul tatălui meu, fiindcă, dacă tatălui meu îi datorez viața, lui Aristotel îi datorez tot ce dă vieții un preț.”

În disputele verbale, Aristotel nu avea egal.

Moartea subită a elevului și protectorului lui Aristotel, Alexandru Macedon, a stârnit o revoltă antimacedoneană, iar filozoful învinuit de blasfemie. Fără să aștepte procesul, părăsește Atena. La puțin timp, moare în insula Eubeea.

Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt: Metafizica, Protreptic, Analitica Primă, Analitica Secundă, Topica, Despre interpretare, Respingerile sofistice, Categoriile.

Lui Aristotel îi aparține primul tratat psihologic— Despre suflet.

~~~~~~~~•~~~~~~~~~

@ Învățătura e cel mai bun bagaj pentru bătrânețe. 

@ Orice virtute este mijlocul dintre două extreme opuse.

@ Oricine își iubește creația mai mult decât l-ar iubi aceasta, dacă ar prinde viață.

@ Unui suflet remarcabil nu-i este străină nebunia.

@ Oamenii ambițioși sunt mai invidioși decât oamenii fără ambiție.

@ Nu scopul este obiectul deciziei, ci mijloacele atingerii scopului.

@ Conștiința este judecata dreaptă a omului bun.

@ Cine are mulți prieteni, nu are nici unul.

@ Distrugerea unuia este nașterea altuia.