Dacă aș rămâne de Gayle Forman

Titlul original: If I Stay

Editura: Rao

Anul apariției: 2014

Traducerea: Manuela Bulat

Număr de pagini: 215

” Tu ce ai face dacă ar trebui să alegi?”

” E scrisă superb!” – ENTERTAINMENT WEEKLY

” Într-o fracțiune de secundă, lumea Miei este distrusă și ea mai are de luat o singură decizie care îi va hotărâ nu numai viitorul, ci și soarta.

Ce se va întâmpla dacă ar pleca? Dacă ar iubi? Dacă ar rămâne?

Înduioșătoare, romantică și mai ales plină de speranță, aceasta este o poveste minunată despre dragoste și tragedie și despre curajul de a lua decizia corectă, oricât de dureroasă ar fi ea.”

Incitant sinopsis! Și am auzit păreri bune despre carte. Știu că există și film, dar încă nu l-am văzut. După ce citesc cartea, aș vrea să-l văd.

În Oregon ninge! Ceea ce la noi e o fulguială minoră, la ei trei centimetri de zăpadă înseamnă blocaje în trafic, școli închise…în traducere liberă: stat acasă!

Pentru Mia și familia ei, un moment de bucurie. Mama își ia și ea o zi liberă dacă tot restul familiei stă acasă… și hotărăsc să o petreacă împreună– ziua respectivă. Cum? Nimic mai simplu: relaxare și distracție!

Să o cunoaștem puțin pe Mia, o tânără de 17 ani, ce a dat o audiție pentru Juilliard–faimoasă școală de muzică; pasionată de violoncel:

” În clasa a treia, am dat peste violoncel în sala de muzică– mi s-a părut că arată aproape uman. Părea că, de cânți la el, îți va spune secretele sale, așa că am început să cânt. Au trecut aproape zece ani de atunci, dar nu m-am oprit.”

Deci, în acea zi, când iese soarele, hotărăsc să meargă în vizită la prieteni și apoi la cină la bunici. Zis și făcut!

” Ne îngrămădim în mașină, un Buick ruginit, care era deja vechi când bunicul ni l-a făcut cadou, după nașterea lui Teddy.” – fratele ei cel mic.

Și au pornit la drum! … Doar că….

” Nu te-ai aștepta ca radioul să funcționeze după aceea. Dar o face.

Mașina era eviscerată. Impactul cu o camionetă de patru tone, care merge cu o sută de kilometri pe oră și intră direct în laterala dreaptă a mașinii, a avut puterea unei bombe atomice. A smuls ușile, a făcut scaunul pasagerului din față să zboare pe geamul șoferului. A lovit șasiul, proiectându-l în salturi pe partea cealaltă a drumului și a smuls motorul de parcă aceste elemente nu aveau decât fragilitatea unei pânze de păianjen. A spulberat roțile și capacele roților departe în pădure. A aprins stropii împroșcați din rezervorul de benzină, așa încât mici flăcărui sfârâiau pe asfaltul umed.”

Ce șanse ar fi fost să nu fi murit nimeni? Nule, asta e mai mult decât evident…. Tatăl, cu creierii întinși pe asfalt; mama moartă și ea; Mia pornește în căutarea fratelui ei puțin uimită că pe ea nu o doare nimic. Dar, când observă o mână și-și strigă fratele; constată că de fapt este mâna ei…iar ceea ce vede, aproape că este o imagine a unui om mutilat…

O tragedie ce a avut loc în doar câteva fracțiuni de secundă, dar care a distrus o familie…

Cartea ne este povestită de Mia, sau mai bine spus de …sufletul Miei; ceea ce mie mi se pare traumatizant, este ușor impersonal, de parca emoțiile nu ajung la ea…

Dar să revenim. Înainte de a fi transportată la Portland cu elicopterul, Mia aude că părinții ei au murit–ceea ce știa deja; și că fratele ei Ted, urmează să ajungă și el din moment în moment, o ușurare pentru ea să afle că fratele ei este încă în viață.

Pe drum rememorrază diferite amintiri… Cu părinții când a susținut  primul ei concert, amintiri din școală alături de prietena ei Kim și Adam– amintiri cu și despre Adam, prietenul ei care o va aștepta la concert…

” Apoi, Adam va ieși să mă aștepte. La început, se va gândi că întârzii. De unde să știe că, de fapt, am venit mai devreme? Că am ajuns în Portland în această dimineață, în vreme ce zăpada se topea încă.”

Pot să vă spun că această carte este cea mai impresionantă, dureroasă, traumatizantă și frumoasă carte, cu siguranță tristă, pe care am avut plăcerea să o citesc vreodată. Și credeți-mă, nu sunt adepta stilului emo, nici în lecturi, nici oriunde altundeva sau în orice altceva…

Știți ce este impresionant? Să constați că toată cartea are loc în câteva ore, nu în săptămâni sau lui; deși ai impresia ca ai trăit ani citind-o…

Iar amintirile Miei, sunt de neprețuit. Avea doi părinți iubitori, neconvenționali, și un frate care pur și simplu era lumina și bucuria ei. Ne lasă să vedem prin ochii ei, un trecut frumos, un prieten care o făcea să se simtă liberă și o familie ce-i oferea siguranță. De invidiat, nu?

La 12:19 p.m. Intră în operație.

” O grămadă de lucruri sunt în neregulă cu mine.

Se pare că am un plămân colabat. Splina ruptă. Hemoragie internă, din sursă necunoscută. Și, cel mai grav, contuzii ale creierului. Mai am și câteva coaste rupte. Răni la picioare, care necesită grefe de piele. La fel și pe față, impunându-se o operație estetică. Dar, după cum comentau doctorii, numai dacă am noroc.”

Mă doare sufletul pentru ea. Numai când mă gândesc prin câte va avea de trecut în caz că supraviețuiește…dar, îmi doresc să o facă! E sufletul unei mame cel care gândește așa. Care vrea ca această copilă să-și dorească din tot sufletul să trăiască….deoarece are tot viitorul în față!

Aflăm de prietenia ei cu Kim, care a pornit de la o bătaie între fete terminată în hohote … de râs!

Una din asistente, de câte ori pleacă îi spune:

” – Mă întorc mâine și vreau să te găsesc aici, scumpo, a zis ea.

La început, m-am gândit că era ciudat. N-ar fi vrut să mă aflu acasă sau transferată în altă secție a spitalului? Dar apoi am realizat că sensul era că vrea să mă vadă aici, nu moartă.”

Situația i se îmbunătățește ușor, plămânii încep să funcționeze, primește dreptul la vizită. Așa că, bunicii sunt cei care o vor vedea primii.

Sfatul unei asistente pentru bunici a fost simplu dar stârnit emoțiile:

” Ea este vedeta. Poate că așteaptă să vadă ce se întâmplă. Așa că vorbiți-i. Spuneți-i să-și ia orice răgaz dorește, dar să se întoarcă. Voi o așteptați.”

Apoi ne întoarcem în amintirile Miei despre părinții ei neconvenționali pe care ajungem să-i îndrăgim.

Dar, printre fărâme de trecut, Mia se întreabă unde este Adam? Pe el ar vrea să-l vadă. Pe el și pe Teddy- frățiorul ei. Dar se pare că momentan nu-i poate vedea pe nici unul din ei…

Și totuși, vine Adam! Adus de prietena ei Kim și se pare că formația nu va mai susține concertul din seara aceea…ceea ce Mia consideră că e păcat, deoarece chiar este o formație bună și ar fi meritat această șansă.

Din păcate, acesta nu este lăsat să intre la terapie intensivă, sub pretextul că doar rudele apropiate au voie. Adam vrea totuși să-i arate Miei că nu este singură, că cineva o așteaptă ….că are pentru cine să se întoarcă…

Sunt momente de neuitat cele la care se gândește Mia, cum ar fi clipa când a vrut să renunțe la violoncel, dar Kim nu a lăsat-o, ba chiar a venit și cu sugestia taberei de muzică. Numai un prieten care te iubește face așa ceva!

Adam și Kim reușesc să intre la Mia, dar sunt scoși cu forța de paznici…apare însă Willow care-i salvează, iar lui Adam îi spune că va face tot posibilul să-l ducă la ea.

Mia în schimb, se întreabă cum de Willow e aici și nu este la spital să aibă grijă de Teddy? Și realizează că și Teddy a murit, și apoi…

” Cum ar fi dacă aș rămâne? Cum m-aș simți dacă m-aș trezi fiind orfană? Să nu mai simt niciodată mirosul pipei tatei? Să nu mai stau niciodată lângă mama, vorbind încet în vreme ce ne ocupăm de vase? Să nu-i mai citesc niciodată lui Teddy un capitol din ~ Harry Potter~ ? Să stau fără ei?

Nu sunt sigură că aceasta este o lume căreia îi mai aparțin. Nu sunt sigură că vreau să mă trezesc.”

Și parcă, ca o completare la gândurile ei, la vizita bunicilor, bunicul o Sărută pe frunte și-i spune la ureche:

” – Este în regulă, îmi spune. Dacă vrei să pleci. Toată lumea dorește să rămâi. Eu vreau să rămâi mai mult decât mi-am dorit vreodată ceva în viață. Vocea i se frânge de emoție. Se oprește, își drege glasul și continuă: Dar asta este ce vreau eu și îmi dau seama de ce s-ar putea să nu fie ce îți dorești tu. Deci, voiam doar să îți zic că înțeleg dacă pleci. Este în regulă dacă trebuie să ne părăsești. Este în regulă dacă nu mai vrei să lupți.”

În acest moment sunt pur și simplu răvășită. Mă doare sufletul pentru Mia; apreciez cuvintele bunicului, dar înțeleg și dorința celorlalți– ca ea să rămână alături de ei.

” Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?” – întrebarea de pe prima copertă a cărții capătă noi dimensiuni și valențe. Sincer, nu am un răspuns la această întrebare, dar nici nu mi-aș dori să mă văd vreodată pusă în situația de a alege…

Și Adam! Adam care o roagă să nu plece, să rămână … doar pentru ca după nici 10 minute de stat cu ea, să plece el…

Oare ce se întâmplă? De ce pleacă Adam? Se mai întoarce?

Și cea mai importantă întrebare: ce decide Mia? Rămâne sau pleacă?

Vă pot spune doar atât: să citiți cartea!

Dar, trebuie să vă avertizez: aveți nevoie de șervețele, de o inimă puternică și multă speranță!

Nota mea pentru carte este 10!