Un bărbat, o fată, o insulă pustie de Uirebit

Titlul: Un bărbat, o fată, o insulă pustie

Autor: Uirebit

🌺🌺🌺🌺🌺

Această carte am primit-o de la autor în urma unei discuții pe Goodreads. M-a tentat descrierea cărții și promisiunea autorului că această carte are mult umor.

O carte cu adevărat amuzantă, a avut dreptate autorul! Am devorat-o efectiv, iar pe măsură ce o citeam eram din ce în ce mai captivată de poveste, de stilul de scriere al autorului și de bărbatul din poveste! Cu ironiile lui, cu vocabularul fără perdea, a reușit să-mi atragă atenția, să-mi aducă zâmbetul pe buze și să mă facă să râd în hohote de cele mai multe ori.

“Am patruzeci și patru de ani și nu am un sfanț.

Dacă m-ar buzunări cineva pe o alee dosnică, ar fi pierdere de timp. Probabil i s-ar face milă și mi-ar da el mie niște bani. Am să încerc să nu ajung niciodată pe alei izolate, ca să nu-mi bat joc de oameni.”

Cu un astfel de început, garantat, această carte este perfectă pentru un sfârșit de săptămână, mai ales o săptămână ploioasă cum a fost cea care tocmai a trecut.

Un tip care n-are un sfanț, fără gaze sau apă curentă în casă, hotărăște să își vândă apartamentul și să plece într-un loc călduros… unde e mereu vară, dacă se poate.

Am apreciat stilul liber și direct de scriere al autorului, relaxat, mi-a plăcut personajul masculin care captează atenția cititorului. Este exact vocabularul unui băiețaș de cartier sau așa-mi închipui eu că ar vorbi unul.

Amuzament și hohote de râs este definiția cărții Un bărbat, o fată, o insulă pustie. Comicul de situație este adus la rang de artă de autor!

Tiberiu, tinerelul nostru de doar 44 de ani, ajunge în Thailanda, în Phuket, pe plaja Aldamar… Face omul nostru ceva calcule și realizează că 379 de zile poate să o ducă ca un prinț… Ce mai contează că după aceea va fi muritor de foame?!

”— Atunci rămâi aici și admiră pișălăul ăsta, zice el arătând Oceanul Indian. Apropos, apa asta din fața noastră nu e chiar așa inofensivă. În decembrie 2004 au murit o grămadă de oameni pe țărmul ăsta.

— În 2004?

— Da. Și era tot decembrie, exact ca acum. Nu-mi spune că n-ai auzit de marele val tsunami din 2004?

— Ba da, îngaim tulburat și deodată mi se face frig. Aici a fost valul? Chiar aici? Pe plaja asta?

— Și pe toate celelalte, da. Era plin de trupuri. După ce s-au retras apele, a început să pută. Cinci mii de morți.”

Printre hohotele de râs stârnite de gândurile lui Tiberiu, aflăm și despre evenimente sau tragedii care s-au întâmplat în realitate, ceea ce este un bonus.

Până acum am descoperit bărbatul — nu-i cine știe ce de capul lui, dar, măcar e amuzant. Acum mă întreb când găsim fata și unde-i insula pustie? 

”Răsuflu adânc și-mi spun încurcat că Dumnezeu nu mă poate pedepsi pentru un jurământ făcut de frica francezului și-a morții. Ăla nu-i un jurământ valabil.

Și, oricum, El nu este răzbunător. El știe bine câtă nevoie am de o gură de băutură. E dimineață și trebuie să mă dreg un pic.

Iartă-mă, Doamne! Tu ești bun! Tu mă-nțelegi! Știi cât de mult Te iubesc!

Numai o gură de băutură și gata. După aia mă las.”

Ce te faci când pleci din Thailanda în Malaezia cu prietenul tău de beție ca pilot? În general, ajungi la destinație. Dar, ce te faci când acesta moare de la o îmbucătură din sandvișul cu care se îneacă? Se prăbușește hidroavionul și scapă doar nemțoaica Eva și Tiberiu.

“Oare chiar e moartă? Dacă da, înseamnă că este al treilea mort pe care îl văd în ultimele câteva ceasuri.

Oamenii au cam început să moară ca muștele în jurul meu. Nu-mi face bine la moral.”

După două zile de stat în apă, Tiberiu și Eva simt deznădejdea, efectele posttraumatice ale accidentului aviatic își spun cuvântul… Nimeni nu vine în ajutorul lor dar apa îi poartă la mal:

“— Vino, șoptește ea. Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că a fost bun cu noi.

Simt că mi se ridică sângele în cap. Să mulțumesc? Pentru ce dracu’ să mulțumesc? Mă uit în jurul meu și nu prea găsesc motive să fiu recunoscător. Suntem… un bărbat, o fată și o insulă pustie.”

O carte frumoasă și bine scrisă. O carte despre supraviețuire, despre lecțiile pe care ți le dă viața și despre ceea ce ar trebui să înveți să apreciezi.

Pe insulița unde au naufragiat nu se găsește mai nimic. Nu tu bananieri sau cocotieri, nu plante comestibile… nimic!

“Ar merge orice. Aș mânca chiar și o pisică pusă la grătar și împănată cu bucățele mici de usturoi.

Vise. Pe insula asta nu există nimic viu. Nici măcar un pui de țânțar.”

Alături de Tiberiu și Eva, pe această insulă pustie, cunoaștem micile bucurii ale vieții. Simplitatea, bucuria de a fi în viață și aprecierea a ceea ce au. Îi vedem cum capătă încredere unul în altul, cum încep să-și facă confidențe, cum muncesc împreună pentru a-și asigura confortul și hrana de zi cu zi. Toate acestea ne arată că omul are puterea de a face față oricăror încercări potrivnice. Se ceartă, se împacă, strigă unul la altul, dar:

“Atunci de ce-mi lipsește? Păi, nu-i clar? Suntem doar noi doi pe insula asta mică și, mai devreme sau mai târziu, era firesc să mă atașez de ea, să-i doresc prezența. Ca persoană, ca suflet, nu ca femeie.”

O carte despre reconsiderarea priorităților în viață, despre apropierea dintre două suflete abandonate în mijlocul oceanului. Antrenantă și amuzantă, cartea este un jurnal al emoțiilor – cu suișuri și coborâșuri, o dare de seamă asupra evenimentelor care-ți schimbă viața pentru totdeauna.

Ce reprezintă Eva pentru Tiberiu? Dar acesta pentru tânăra noastră?

O carte ce poate fi privită ca o confesiune. O confesiune a greșelilor, orgoliului și neștiinței. Dezbate subiecte despre care nu se prea vorbește, interzise chiar. Te face să-ți pui întrebarea… dacă poți cunoaște cu adevărat un om? Indiferent cât de apropiat îți este? Autorul reușește să-mi stârnească curiozitatea în privința multor lucruri pe care le dezbate în această carte.

Prin ce alte peripeții mai trec cei doi și dacă vor fi sau nu salvați rămâne să aflați citind cartea.

Am citit-o cu plăcere, m-a umplut de energie și m-a făcut să rad. Era fix ceea ce aveam nevoie! Acum sunt curioasă când apare continuarea…

Mulțumesc, Uirebit, pentru exemplarul oferit spre recenzie.