Tag Archive | Balanța puterii; Marius; Alina; Alex; Identități secrete; Asasin la feminin; seria Alina Marinescu; Monica Ramirez; Librex

Abis de Monica Ramirez

Titlul original: Abyss

Autoare: Monica Ramirez

Seria: Alina Marinescu

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Traducerea: Monica Ramirez

Număr de pagini: 351

“Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât … nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”

Cam ciudate gândurile, ca să nu spun sinistre…

“Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.”

Adevărat, dar este oare posibil în cazul de față?

După un tur de forță cu Asasin la feminin,Identități secrete; Balanța puterii și Bariere de fum, sunt convinsă că mai urmează șocuri, întâmplări și acțiuni la care nu m-aș fi gândit sub nici o formă. Adică, cine s-ar fi gândit că Alex moare și apoi învie? Sau că Alina îl cunoaște pe Marius? Eu cu siguranță nu m-aș fi gândit la așa ceva! Ca să nu mai spun nimic de dispariția Alinei…

Dacă autoarea a reușit să mă convingă de ceva, acesta a fost că imposibilul în această serie nu există. Tot ce poate fi mai rău se întâmplă. Măiestria cu care își scoate personajele la liman este ceea ce captivează, înlănțuie efectiv cititorul, chiar dacă nu ești de acord cu direcția în care pornește povestea… Așa că, nu am putut să las să treacă prea mult timp între volumul 4 și 5.

Să continuăm aventura!

“Când privești în abis, abisul privește prin tine.”– Friedrich Nietzsche

E și normal! Având în vedere câte au văzut și făcut de-a lungul misiunilor lor. Sper doar că Alina se va întoarce la Alex, iar povestea lor să fie una credibilă.

Cred că perechea Alex – Alina este mult mai credibilă din punctul meu de vedere decât Alina – Marius. Pur și simplu Marius nu mi se pare suficient de puternic pentru a fi un partener pe măsura Alinei.

Dar să lăsăm asta momentan și să revenim la misiunile din Abis, și anume, la cea din Afganistan, ce are loc chiar în prologul cărții.

” Frica face parte din noi toți, spuse o voce, rostind cuvintele cu o ritmicitate aproape hipnotică. Adevărata valoare a unui bărbat constă în determinarea cu care-și învinge frica.”

Bine spus, dar este valabilă și pentru femei, nu doar pentru bărbați.

Asistăm la o crimă odioasă. Cum poate cineva să se sinucidă și să ia cu el și alte vieți omenești? Nu înțeleg și niciodată nu voi putea concepe așa ceva. Este o monstruozitate.

De aici, acțiunea se mută la Dubai, în Emiratele Arabe Unite… unde descoperim o Alina apatică, care se mulțumește să trăiască fără amintiri; și realizăm că acțiunea romanului de față se petrece cam la un an după anteriorul. Alina este complet vrăjită de Bataine alias Bashir, sau ar fi mai bine să spun că este sub controlul acestuia?

Descoperiți voi citind cartea. Ceea ce este important este faptul că au reușit să o controleze. Dar…

“O recuperaseră pe Alina și asta era cel mai important. Ceea ce-l îngrijora însă, era faptul că habar n-aveau cât din Alina rezistase lungului proces de îndoctrinare și spălare pe creier.  …  Spera doar că procesul nu era ireversibil.”

Reveniți la Milano, Marius și Roger – șeful CIA al Brigăzii Antitero, o duc pe Alina într-o casă victoriană și nu la cartierul general Elite… Mă întreb de ce Marius este nevoit să-și ascundă emoțiile odată cu readucerea Alinei? Ce se întâmplă de fapt?

Oare cum este să te uiți la oameni pe care îi cunoști de-o viață și să nu-ți aduci aminte nici măcar numele lor? Să crezi că sunt dușmani pe care trebuie să îi elimini? Oare cum va fi Alina la finalul acestei săptămâni cu Roger și Marius? Va mai exista Alina? Sau va fi redusă la tăcere pentru totdeauna?

A avut dreptate autoarea când m-a sfătuit să am grijă la micile bombițe care s-au dovedit a fi bombe în toată regula. La așa ceva chiar nu m-aș fi așteptat… Ce imaginație! Îmi este și teamă să mă gândesc ce alte situații mă mai așteaptă pe parcursul acestui volum.

“Trebuia s-o ajute să-și învingă demonii, nevoia primară de droguri, confuzia și scârba față de propria persoană. Problema era că nu mai aveau decât o singură zi până când agentul Alina trebuia să funcționeze perfect. Dacă nu se întâmpla asta, Brett avea s-o condamne la moarte.”

O misiune foarte grea pentru Marius…. va reuși sau va eșua?

Alertă și plină de suspans, cartea ne ține cu respirația tăiată, cu inima-n gât, încă de la început. Avem tot timpul imaginea unei clepsidre deasupra capului, a cărei nisip odată scurs poate aduce viața sau moartea, salvarea sau tenebrele.

De data aceasta asistăm la răzbunarea Alinei contra lui Bashir… pe care este hotărâtă să-L caute și să-l execute indiferent în ce ungher întunecat s-a ascuns. Ford, Marius și Roman sunt alături de ea.

Marele absent, pe care nu ai cum să nu îl detectezi, este Alex. Unde este și mai ales, de ce nu a fost implicat în această misiune?

De aici, cartea continuă în același ritm alert, cu misiuni peste misiuni, dar Alina este precum un robot. Un soldat universal care nu mai arată nici cea mai mică emoție. Execută tot ce i se spune, nu-i pasă deloc de pierderile colaterale atâta timp cât acestea sunt în limitele admise. E ca și cum nu mai are suflet…

Nu îmi mai place Alina, reacționează ciudat. Îl ține la distanță pe Marius, la Alex nu se gândește absolut deloc, a devenit o palidă umbră a ceea ce a fost. Iar gândurile lui Marius ilustrează perfect acest sentiment al meu:

“Femeia pe care o iubea mai mult decât propria-i viață înțelegea adevărata valoare a sufletului uman. Luptase din răsputeri să și-l păstreze pe al ei, dar îl pierduse fără drept de apel datorită unei conjuncturi nefericite rezultate din eroarea lui de judecată.”

Alina se retrage în ea, nu mai comunică și nici nu mai face glume cu prietenii, are o atitudine fatalistă. Bineînțeles că prietenii ei sunt îngrijorați și fiecare încearcă să o scoată din această gaură neagră unde s-a ascuns… Dar, un an de zile de spălare pe creier alături de Al-Quaeda își spune cuvântul, fără a mai pomeni nimic de faptul că ea este cea care l-a împușcat pe Vallis fără ca măcar să realizeze că era un prieten apropiat. Oare cum se descurcă cu toate aceste remușcări, cu aceste consecințe grave ale propriilor sale acțiuni?

Jason este cel care reușește cât de cât să o facă să reacționeze. Dar să nu vă gândiți că este vechea Alina care mereu avea ceva de spus…aceea a dispărut precum fumul în bătaia vântului.

O misiune care altădată ar fi stârnit o grămadă de întrebări și revoltă din partea Alinei, care acum acceptă totul fără nici o emoție, îl îngrijorează până și pe Brett care realizează că Alina nu mai este aceeași – sufletul ei este sfărâmat.

Nu știu de ce nu acceptă să consulte un psiholog, deoarece trauma prin care a trecut și tortura la care a fost supusă nu a fost o joacă de copii. De ce nu ia Brett măsuri? Ce se urmărește de fapt?

Marius este cel admirat în cazul acestui volum. Luptă cu adevărat, face chiar și imposibilul pentru a o salva.

“Acum nu mai era îngrijorat doar pentru starea ei psihică, ci și pentru sufletul ei. N-o văzuse niciodată atât de supusă și dornică să-și îndeplinească ordinele, indiferent de natura lor. Nu mai putea privi de pe margine, trebuia să conceapă un plan pentru a-i salva sufletul. Dacă n-o făcea, era clar că Alina avea să se distrugă pe vecie. Și dacă se întâmpla asta, nimic altceva nu mai conta.”

După o jumătate de carte în care eram pe punctul de a da cu cartea de toți pereții, de a tortura toate personajele cărții în cele mai inovatoare modalități posibile, de a mă certa cu autoarea cerându-i explicații despre harababura pe care a creat-o aici, în sfârșit ceva începe să se schimbe… Alina zâmbește, ba chiar reușește un mic hohot de râs… Ăsta da pas înainte!

Și-a revenit Alina? Rămâne cu Marius?

Citiți “Abis”și faceți cunoștință cu disperarea unui suflet distrus care încearcă să se recompună. Vă asigur că surprizele se țin lanț, iluziile sunt sfărâmate și imposibilul devine deodată posibil.

“– Te-am iubit mereu, chiar și atunci când n-o știam. Restul n-a fost decât o minciună.”

Mulțumesc Monica Ramirez și Librex pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 9,9.

Balanța puterii de Monica Ramirez

Titlul original: Balance of power

Autoare: Monica Ramirez

Seria: Alina Marinescu

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Traducerea: Monica Ramirez

Număr de pagini: 477

“Ultimii șapte ani au învățat-o să se resemneze în fața realității. A acceptat în cele din urmă că viața în cadrul Organizației Elite nu se măsoară în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu se știe câți asasini controlează Elite, dar ea este diferită. Cu toții sunt instruiți în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu șapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-și asume o nouă identitate în fiecare lună. Pe atunci Alex Therein era încă în viață… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supraviețui în lumea lor opresivă. Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume întunecată și complicată. Elite reprezintă opusul societății ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenții operativi devin la fel de fantomatici. Odată intrați în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile.”

“Asasin la feminin” și “Identități secrete” au fost pentru mine zahărul și sarea, iubirea și ura, noaptea și ziua… Mi-au plăcut și am urât ceea ce erau obligați să facă.

“Balanța puterii” sper să-mi ofere aceleași senzații, dacă nu ceva în plus. Să mă captiveze, să mă incite, să mă facă să plâng și să fiu furioasă sau fericită în același timp. Dar, mai presus de toate, să văd cum rezistă Alina pierderii lui Alex…

Așa cum ne-a obișnuit, autoarea ne oferă la început de volum un mic citat cu o semnificație aparte:

” Răul triumfă doar atunci când oamenii buni nu iau măsuri decisive împotriva lui.” — Edmund Burke.

Acțiunea romanului de față începe în Sion, Elveția. Aici luăm parte la o conferință alături de Brett Taylor și cei patru membrii ai consiliului:

“… un personaj retras cu trecut militar. Detaliile acelui trecut erau consemnate în dosare inexistente, așa că întreaga sa carieră era un secret absolut. Un bărbat cu o constituție atletică, păr grizonat și ochi albaștri, reci ca adâncul oceanului, Brett urcase în vârful scării ierarhice în mai puțin de cinci ani de la recrutare.”

Aici este tras la răspundere pentru pierderile din ultimii ani în ceea ce privește agenții operativi Elite și primește din partea lor un ultimatum.

Tot cu această ocazie, Brett le aduce la cunoștință celorlalți că are un om infiltrat în Organizația Al- Quaeda… un tip care a fost crezut mort timp de 7 ani, cam la 30 de ani, ochi gri- verzui glaciali… Ei? Pe cine cunoaștem noi cu aceste semnalmente?

La Atena- Grecia, o reîntâlnim pe Alina… o Alina schimbată, mai dură și mai rece, căreia nu îi prea mai pasă de multe, care suferă chiar și după șapte ani…

“Dragostea nu putea supraviețui în lumea lor fantomatică. Îl iubise cu disperare și el îi murise în brațe, lăsând-o singură, nu înainte de-a o transforma în copia lui perfectă: o fantomă căreia moartea i se părea mult prea ușoară, pentru că în viața pe care o ducea acum existau doar două opțiuni. Supraviețuiai sau erai ucis.”

Acum nu mai știe nici unul din vechii prieteni nimic despre ea, și-a schimbat identitatea, iar singurul contact cu Elite îl are prin Brett.

Misiuni cu risc maxim, sabia morții deasupra capului îi atârnă necruțătoare de fiecare dată când pornește într-o nouă misiune, lipsită de prieteni… cam aceasta este viața Alinei. Dar, cel mai dureros este să constați că nu mai are exuberanța, energia și optimismul pe care le avea atunci când trăia Alex. E clar că dispariția acestuia a lăsat urme adânci…

După șapte ani de abstinență, Alina se simte atrasă de Kosmas- partenerul ei de misiune, ce joacă rolul soțului. Și este speriată de ceea ce simte… Mai ales că se află în Golful Kassandra- Grecia, un loc deosebit de romantic. Stresul își spune cuvântul și Alina se amețește bine într-o seară. Conversația dintre cei doi este mai mult decât incitantă. Alina amețită este o Alina veselă și jucăușă, care flirtează fără rușine cu partenerul ei!

Exact cum mă așteptam! Cartea te ține în priză de la început până la sfârșit. Autoarea reușește să mă surprindă de fiecare dată cu câte ceva nou, deși la momente atât de amuzante nu m-aș fi așteptat. Mă întreb totuși…cum se va termina acest volum? Va reuși Alina să-l uite pe Alex?

De data aceasta, misiunea de distrugere a capilor Al-Quaeda începe cu persoanele mai puțin importante. Astfel, Alina și Kosmas sunt trimiși din misiune în misiune, toate la un loc alcătuind scopul final, punctul central ce permite să vezi imaginea de ansamblu, ca un puzzle rezolvat pe care abia la final îl înțelegi cu adevărat.

“Dacă te încrezi înainte să verifici, s-ar putea să regreți înainte să mori.”

Adevărat, nu-i așa? Fie că sunt de-o parte sau alta a baricadei, trebuie să verifice toate posibilitățile înainte de a lua decizia finală.

Alina este uimitoare prin perfecțiunea cu care se adaptează de la un rol la altul, intrând în pielea personajului cu aceeași ușurință cu care alte femei își pun o rochie sau alta.

La sfârșitul uneia dintre misiuni, Alina are parte de un șoc:

“Își ridică privirea pentru a-și cere scuzele de rigoare, dar îngheță când zări fața lui Alex în lumina difuză a clubului.”

“Alex era viu? Și dacă da, la ce naiba folosea toată farsa aceea? Mintea îi lucra cu repeziciune, compunând scenarii fără întrerupere. Oare totul nu fusese decât un simplu test născocit de mintea diabolică a lui Brett? “

Oricum, misiunea este încheiată cu succes, minime pierderi. Până și eu mă simt ușurată de faptul că Alina a scăpat cu viață.

De aici, acțiunea se mută în Virginia, SUA, unde facem cunoștință cu un personaj nou, în privința căruia eram foarte curioasă:

“Marius Stephano, agent special al Brigadei Antitero din cadrul CIA…”

Un agent care mi-a stârnit interesul. Cum? Prin intermediul unor bloggeri care au citit deja seria “Alina Marinescu” și care își doreau ca acesta să fi rămas partenerul Alinei…așa că, abia aștept să aflu detaliile, pe care le aflați voi dacă citiți cartea.

Cartea este alertă, plină de șocuri și tensiune, îmbinate într-un stil aparte cu momentele de relaxare, cu clipele amuzante și cu o doză de romantism suficient de bine dezvoltat cât să îmi mulțumească sufletul, care țin cititorul pe muchia fină a unui stop cardio-respirator. Pericolul este iminent, dar este foarte interesant de descoperit din ce parte vine.

Marius…

“… se apropia sigur pe sine ca o navă ce străbate neclintită mările înghețate. Părul brunet îi ajungea până la gulerul cămășii, în ciuda regulilor și reglementărilor extrem de stricte privind eticheta și aspectul agenților CIA. Nuanța ușor arămie a pielii și focul mocnit ce-i ardea în priviri erau o moștenire de la strămoșii lui italieni.”

CIA este și ea pornită să-l lichideze pe Bashir Al-Fadhee, la fel ca Elite. Oare vor încerca o colaborare sau fiecare pe cont propriu?

Șeful lui Marius îi arată acestuia o poză cu Alina și Kosmas, iar Marius primește o misiune aparte…nu, nu, nu! Stați calmi! Nu trebuie să o omoare:

” Vreau să-i găsești. Sugestia mea ar fi să abordezi fata. Încearcă s-o cunoști, să vezi de unde vine.

— Cât de bine ar trebui s-o cunosc? întrebă Marius pe un ton amuzat.

— Cât de bine e nevoie, îi răspunse Roger în același fel.”

Cred că acum urmează partea cea mai interesantă. Oare Marius va încerca aceleași metode ca și Alex atunci când a recrutat-o?

Se pare că, în sfârșit, Alina este pregătită să-și ia rămas bun de la Alex – fie că e în viață sau nu, pentru a putea merge mai departe.

Dar cutremurătoare este suferința lui Alex care o urmărește din umbră:

“Închise ochii, forțându-se să doarmă și s-o viseze, pentru că asta era tot ce-i mai rămăsese de la femeia pe care o iubea cu o disperare tăcută.”

Cutremurătoare această scenă. Atât de bine redată de autoare încât am avut o strângere de inimă citind-o.

Prima întâlnire cu Marius este învăluită în mister, plină de o atracție clocotitoare, ce vibrează efectiv.

“Nu se mai simțise în felul acela de… ei bine, de fapt nu se mai simțise niciodată în felul acela. De obicei era calmă și controlată, nimeni nu reușea s-o tulbure. Iar acum, bărbatul acela misterios și frumos cu păr brunet și privire pătrunzătoare îi provoca o furtună de emoții în suflet.”

Oare ceea ce simte pentru Marius să fie dragoste? Ce a simțit pentru Alex ce a fost? Care este scopul lui Marius? Acela de a afla care este implicarea ei în moartea prietenilor lui? Sau este ceva mai profund de atât?

Chiar sunt curioasă cu ce ne mai surprinde Monica de data aceasta, deoarece sunt ferm convinsă că o va face.

Totuși, nu-mi place că Alex și Alina nu au luat contact unul cu celălalt timp de șapte ani… Aș fi vrut ca cei doi să continue să fie perechea care mi-a cucerit inima! Cu toate greutățile și piedicile care le apăreau în cale…

Volumul de față este mai incitant decât celelalte două, are ceva în plus. Acțiunea se complică după câte se pare de la volum la volum, cititorul neputând face altceva decât să spere la fericirea pe care Alina o merită. Eu personal, sper ca acea fericire să o găsească alături de Alex…

Dar, să revenim la Alina și Marius…

Deși sunt o fană declarată a lui Alex, sentimentele sau atracția viscerală dintre Alina și Marius m-au făcut să sper. Nu știu ce am sperat, dar în nici un caz că va fi trădată pentru a doua oară în viața ei. Ce viață grea i-a creat autoarea… O soartă crudă, nemiloasă, lipsită de speranță, care îi taie efectiv aripile. Destinul pur și simplu nu este dispus să o lase să aibă parte de fericirea la care visează.

Capturată, rănită de trădarea lui Marius și interogată — și cu toate acestea are puterea de a-i recunoaște acestuia că îl iubește, de a-i povesti tot trecutul ei, ba chiar de a-i spune totul despre Alex…

De aici, cu viteza luminii, lucrurile se complică, lăsând în urmă un șir de cadavre.. Alina și Marius se trezesc lucrând în echipă.

Pentru a treia oară consecutiv, Monica Ramirez m-a ținut în alertă maximă, cu respirația tăiată și inima-n gât, convingându-mă de un lucru pe care nu l-aș fi crezut posibil până să citesc această serie: îmi plac cărțile de spionaj cu o poveste de dragoste intensă, credibilă și convingătoare.

Cu speranța că Alina va avea parte de fericirea mult visată, vă invit să descoperiți “Balanța puterii”!

Mulțumesc Monica Ramirez și Librex pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 10.

Un Paște fericit tuturor!