Pentru dragul meu Alex,

” Pentru dragul meu Alex,

Sunt vise care ne apar și ne lasă împliniți când ne trezim și sunt vise care fac ca viața să merite trăită. Tu, iubitul meu soț, ești un astfel de vis și mă întristează că trebuie să pun în cuvinte ce simt pentru tine.

Îți scriu acum, cât încă mai pot, și încă nu sunt sigură cum să exprim ce vreau să-ți împărtășesc. Nu sunt scriitoare și cuvintele par așa de nepotrivite acum. Cum să descriu cât de mult te iubesc? E oare posibil să descriu așa o dragoste? Nu știu, dar cum stau aici, cu stiloul în mână, știu că trebuie să încerc.

Știu că ție-ți place să povestești că m-am lăsat greu convinsă, dar când mă gândesc la seara în care ne-am întâlnit, cred că mi-am dat seama chiar de atunci că eram meniți să fim împreună. Îmi amintesc seara aceea clar, la fel ca senzația mâinilor noastre atingându-se și fiecare detaliu din după-amiaza înnorată la plajă, când te-ai lăsat într-un genunchi și m-ai cerut de soție. Până să apari tu, nici nu știam câte-mi lipseau.

Nu știam că o atingere poate să fie atât de plină de înțeles sau o expresie atât de elocventă. Nu știam că un sărut chiar poate să-mi taie respirația. Ești și mereu ai fost tot ce mi-am dorit vreodată de la un soț. Ești bun și puternic și grijuliu și deștept, mă înveselești și ești un tată mai bun decât crezi. Ai un fel aparte de a te purta cu copiii, de a-i face să aibă încredere în tine și nici nu pot să-ți spun ce bucuroasă am fost când te-am văzut cum îi ții când adorm pe umărul tău.

Viața mea este infinit mai bună datorită ție. Și din cauza asta îmi vine atât de greu acum și nu găsesc cuvintele care-mi trebuie. Mă sperie că toate astea se vor termina în curând. Nu mi-e teamă doar pentru mine, ci și pentru tine și copii. Mă doare sufletul când mă gândesc că o să vă pricinuiesc atâta durere, dar nu știu ce pot să fac decât să-ți amintesc de ce m-am îndrăgostit de tine și să-ți spun cât de rău îmi pare că dragostea pe care mi-o porți îți va aduce și atâta suferință.

Dar cred sincer că, deși dragostea poate să doară, tot ea poate să și vindece… și de aceea includ încă o scrisoare.

Te rog să n-o citești.

Nu este pentru tine sau familiile noastre, nici măcar pentru prieteni. Mă îndoiesc că vreunul dintre noi a întâlnit deja femeia căreia îi vei da în cele din urmă scrisoarea aceasta.

Vezi tu, scrisoarea este pentru femeia care te va vindeca, în sfârșit, cea care te va face să te simți din nou întreg.

Știu că acum nici nu-ți imaginezi așa ceva. Poate dura luni, sau chiar ani, dar, în cele din urmă, vei da scrisoarea aceea unei alte femei. Ai încredere în instinctele tale, așa cum am făcut eu în seara când ai venit prima dată spre mine. Vei știi când și unde să faci asta, la fel cum vei știi și ce femeie o merită. Iar când vei face asta, crede-mă când îți spun că undeva, cumva, voi zâmbi de sus la voi.

Cu dragoste,

Carly.”

Nicholas Sparks- „Refugiul”