Zona zero de Lavinia Călina

Editura: Herg Benet

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 236

 

De această tânără autoare am auzit pentru prima dată, citind recenzia la „Copiii întunericului”: volumul 1 din seria „Neamul Corbilor”.

M-a tentat, așa că, la Gaudeamus 2015 am cumpărat cartea aceasta- era la lansare și am luat-o cu autograf 🙂 ! Asta după ce îmi cumpărasem și celelalte cărți ale ei.

Am avut prilejul să o cunosc personal pe Lavinia, chiar daca am stat de vorbă numai câteva minute, ceea ce a fost o bucurie! O autoare tânără care posedă o imaginație foarte bogată!

Ce vă pot spune despre „Zona zero”? Este o carte de sine stătătoare– asta daca nu se hotărăște autoarea să o facă serie….

Descrierea sună cam așa:

” Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă.

Pe cine mai poate salva?

Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente?

Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei?

Care este soluția pentru Zona zero?”

Aceasta fiind descrierea, cum aș fi putut eu să rezist?

După ce am amânat citirea cărții pentru câteva luni, a venit și rândul ei. Am așteptări mari care sper să-mi fie îndeplinite…

Un prolog promițător și în același timp, de coșmar!

Creaturi sinistre care mușcă oamenii și-i transformă din oameni în monștrii! Haos, teroare…asta simte Elena, care se vede obligată să-și omoare soțul după ce acesta a fost mușcat de una din acele creaturi…

Pe de altă parte, apar Vlad și Vanessa– doi frați care trăiesc pe fugă, din ce apucă și pe cât posibil departe de paraziți.  De 5 ani, Vlad este cel care are grijă de sora sa, de când mama lor a murit trăind departe de restul oamenilor neinfestați dar care ajung să se omoare între ei și pentru un pic de mâncare.

Dar sunt găsiți de Elena și oamenii ei și aduși la bază, deși se poate observa că între Vlad și Elena este o animozitate instinctuală.

” Ochii tuturor păreau lipsiți de speranță, iar orice urmă de veselie părea să fi fost eradicată din ADN-ul tuturor. Cei prezenți păreau a se contopi unul cu celălalt. Erau toți la fel. Toți cunoscuseră moartea și suferința. Nimeni nu fusese cruțat.”

Șocul cel mare al lui Vlad și al Vanessei a fost să vadă cum un băiat acuzat de furt de mâncare pentru a treia oară este aruncat pe mâna unui parazit într-o groapă unde era ținut captiv… mi s-a părut o scenă grotească, deși recunosc că era și asta o formă de aplicare și respectare a legilor în vremuri de război.

Dar să facem cunoștință cu Baza condusă de Elena, și care în ultimul timp începe să nu mai meargă atât de bine… Și asta se datorează în parte și lui Sorin – fost șef al acestei baze – care își dorește să își reia funcția, iar pentru asta fiind dispus să recurgă la orice mijloace!

Hmmm, cât de cunoscut îmi sună….

Tot acum, am aflat despre Zona Zero – zona unde paraziții nu au ajuns. Șefii de acolo sunt cei care stabilesc cine și cum conduce baza.

Vlad este din ce în ce mai furios pe Elena, despre care crede că vrea să-l omoare. Și, se aliază cu Sorin, din dorința de a vedea că aceasta nu va mai avea posibilitatea de a primi un card de acces pentru Zona zero.

Îmi place acțiunea cărții, intensă și alertă, redată prin fraze scurte, într-un limbaj mai necizelat uneori.

Veștile venite dinspre Zona Zero sunt critice, puțini au șanse de supraviețuire din lupta cu paraziții, dar întrebarea este:

Cine câștigă acest război? Omenirea sau paraziții?

Ei bine, citind această carte vă veți delecta cu o lectură alertă, plină de intrigi, dorință de putere, sacrificiu…

O carte pe care o recomand celor cu nervii tari.

Lavinia Călina reușește cu siguranță să ne facă pe noi, cititorii, să ne testăm rezistența la șocuri.

Nota mea pentru carte este 9,6.