Fugi! de O. G. Arion

Titlul: Fugi!

Autoare: O. G. Arion

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 232

”— Fugi!

— Unde? Nu a mai rămas nimic. Nimic de iubit. Nimic de apărat.  

— Doar fugi. Vei afla.”

”Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi în lumea în care trăiești? Ce-ai face dacă de mâine oamenii pe care îi cunoști ar dispărea? Și dacă, pentru a reuși să supraviețuiești trebuie să uiți cine ai fost. Să nu te oprești. Să nu privești în urmă.

În această luptă nu există eroi, nu există învingători și învinși.

Să renunți este cel mai ușor.

Ei sunt acolo. Pândesc. Așteaptă.

Nu poți decât să fugi!”

O. G. Arion, cunoscută cititorilor datorită seriei Nemuritor — o serie fantasy foarte alertă și plină de răsturnări de situație. De data aceasta, autoarea ne surprinde cu un roman de sine stătător, alert și captivant, despre sfârșitul lumii.

“Fugi!” este romanul pe care nu-l lași din mână de la început și până dai ultima pagină.

Ce ați face dacă mâine ar veni sfârșitul lumii pe care o cunoașteți și oamenii pe care-i știți ar dispărea? Aceasta-i întrebarea pe care ne-o lansează autoarea.

Îi cunoaștem pe Axel și Amira într-o lume în care domnește pericolul…

“Nu putea însă rămâne aici. Se afla în zona neagră, zonă care colcăia de atinși. În orice moment putea năvăli înăuntru o hoardă dezlănțuită, mai ales acum, când lumina zilei de vară pătrundea printre obloanele din lemn și prin găurile cârpelor ce camuflau ferestrele.”

Se pare că situația este mai mult decât tensionată, oamenii au dispărut din propriile case, și fiecare se descurcă și supraviețuiește așa cum poate.

Oare cine sunt atinșii? Sunt tare curioasă să aflu… Deși, în primă fază Axel își dorește să o lase în urmă pe Amira, pericolul care este cât pe ce să o omoare, îl face să se răzgândească.

“Până la urmă asta își dorise, nu? Să rămână împreună. Axel nu trebuia să afle niciodată că ea îi provocase pe atinșii care zăcuseră într-o stare de letargie în ceea ce fusese cândva un post de control pe autostradă. Zâmbi prin întuneric. Încă se pricepea.”

Oare ce se întâmplă de fapt?

Axel a avut un an sabatic după divorț și a trăit în pădure, la o cabană, aflând destul de târziu ce se întâmplă. Amira, în schimb, am impresia că ascunde ceva. Nu știu exact ce, dar sper să aflu.

Suspansul și adrenalina sunt principalele ingrediente ale acestui roman. Acțiunea intensă captivează cititorul, îl ține cu sufletul la gură, dorind să afle ce s-a întâmplat.

Totul a pornit de la un anunț despre apariția unui telefon super-performant și tastarea unui anumit cod. Reclame masive pe rețelele de socializare, iar de aici n-a mai fost decât un pas până la instaurarea dezastrului. Omul modern a fost readus la statutul de animal primitiv. Toată lumea a luat-o razna și de atunci, nimeni nu mai este în siguranță.

După cum reiese pe parcursul aventurilor celor doi prin această lume infestată de atinși, Amira are mai multe crime la activ. Cea care ne dezvăluie toate acestea este Luanne — o bătrână care locuiește singură la o fermă împânzită cu capcane pentru atinși. Și avem dovada că Amira este o criminală atunci când o omoară pe bătrână…

Axel are totuși, unele nelămuriri în privința asta, el fiind plecat să facă rost de anumite produse necesare la fermă.

”Ceva nu se lega. Luanne era o femeie puternică. Ar fi încercat să se salveze. Focul nu putea izbucni cu atâta violență încât să-i taie toate căile de acces.”

Ferindu-se de cei atinși pe timpul zilei, ascunzându-se prin case abandonate sau mașini demult uitate, Axel și Amira călătoresc noaptea, ascunși de întuneric.

Mă intrigă Amira. Este un complex amalgam de naivitate, rebeliune și încă ceva întunecat. Este capabilă de crimă fără să aibe nici cele mai mici remușcări. Sper ca autoarea să ne ofere cât mai multe informații despre ea.

Un thriller care-ți taie răsuflarea. O poveste despre supraviețuire, despre lupta și curajul de a merge mai departe. Dintr-o situație disperată într-alta, Axel și Amira reușesc să supraviețuiască unor situații inimaginabile.

Mi-a plăcut cartea, am citit-o cu inima-n gât, dar mi-ar fi făcut plăcere ca finalul să fie ceva mai dezvoltat. Mi s-a părut prea din scurt. Și mi-a părut rău că tot nu am ajuns să o cunosc mai bine pe Amira. Cred că acest personaj nu a fost suficient exploatat.

Oricum, mi s-a părut extrem de interesant subiectul cărții, cumva asemănător cu alte romane citite de-a lungul anilor. Se pare că tema sfârșitului omenirii este din ce în ce mai explorată de autori, spre satisfacția cititorilor.

Mulțumesc autoarei și editurii Librex Publishing pentru exemplarul oferit spre recenzie.