Marțial (Marcus Valerius Martialis) (cca 40 — 104)

Poet roman.

S-a născut în Bilbilis( Calatayud de azi), în Spania. Se mută în 64 la Roma, unde îi cunoaște pe Seneca și pe Lucanus.

Moartea acestora după complotul împotriva lui Nero reprezintă ruinarea speranțelor lui Marțial. În timpul lui Titus și Domițian situația sa se schimbă. Are chiar poziția de tribun militar.

Poeziile-epigrame ce-i aparțin, peste 1500, sunt create în timp: 36 cu ocazia inaugurării Colosseumului.

Sunt scrise sub formă de distih elegiac, diferite forme de iambi, hexametri și endecasilabi. Începând cu Marțial epigrama s-a constituit ca gen— poezie scurtă, plină de haz și ironie, cu final neașteptat.

~~~~~~~~~~~~•~~~~~~~~~~

@ Fură, apucă, adună, domină — totul urmează să lași în urmă.

@ Adevărata durere e a aceluia care suferă în tăcere.

@ Iubește ca să fii iubit. 

@ Nu te teme de ultima zi, dar nici n-o chema.

@ Nu mai pot trăi cu tine, dar nici fără tine.

@ A ști să te bucuri de viața trăită înseamnă a o trăi de două ori.