Omul focului de Joe Hill

Titlul original: The fireman

Autor: Joe Hill

Editura: Herg Benet

Traducerea: Alexandru Voicescu

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 800

”Original și captivant.” — George R. R. Martin

”O epidemie globală determină combustie spontană la cei infectați, orașele cad pradă flăcărilor unul câte unul, iar nimeni nu știe de ce, cum și de unde a pornit. Doctorii o denumesc “Draco incendia trychophyton”, însă toți ceilalți îi spun Solzu’ Dragonului, rezultatul unui spor extrem de contagios ce marchează trupul gazdelor în cruste de un negru- auriu splendid — totul înainte de izbucnirea în flăcări. Milioane sunt infectați. Nu există antidot. Nimeni nu e în siguranță.

Harper Grayson, o soră medicală dedicată și plină de compasiune, dar și pragmatică precum Mary Poppins, a tratat sute de pacienți înainte ca spitalul ei să ardă din temelii. După care a descoperit urmele crustei aurii chiar pe propria piele. Când epidemia a pornit, ea și cu soțul ei, Jakob, au făcut un pact: dacă se vor îmbolnăvi, își vor lua soarta în propriile mâini. Nu a fost însă pregătită pentru situația în care ar fi însărcinată. Acum, știind că au fost cazuri de mame care au născut copii sănătoși, ea trebuie să supraviețuiască cu orice preț.

Convins că soția sa l-a contaminat și pe el, Jakob ajunge la limita disperării și, în cele din urmă, o părăsește pe măsură ce comunitatea lor e cuprinsă de teroare. Din haosul creat se ridică nemiloasele Comandouri de Incinerare — auto-proclamate, înarmate și patrulând străzile și pădurile pentru a extermina pe cei care cred ei că poartă sporul. Și totuși Harper nu este pe atât de singură pe cât se temea: un străin misterios pe care l-a cunoscut în treacăt la spital, un bărbat purtând un costum galben și uzat de pompier, având tot timpul cu el o rangă, străbate ruinele din New Hampshire. Infectat cu Solzu’ Dragonului, bărbatul e capabil să își controleze focul dinăuntrul său, folosindu-l ca scut pentru a proteja pe cei vânați … și ca armă de răzbunare a celor nedreptățiți.

În lunile care urmează, în timp ce totul arde scăpat de sub control, Harper trebuie să afle secretele Pompierului înainte ca viața sa — și a copilului nenăscut — să se destrame în fum.”

Când am cumpărat romanul, nu știam despre relația de rudenie a autorului cu Stephen King.

Omul focului este cartea unei versiuni credibile a apocalipsei. O carte pe care o citești cu plăcere, o savurezi și te minunezi de imaginația autorului și de acțiunea intensă care-ți crește tensiunea.

Harper Grayson este asistentă medicală voluntară atunci când Solzu’ Dragonului ia amploare și afectează din ce în ce mai multe persoane.

“… Nimeni nu vrea să moară singur.

— Mda, asta așa-i. De ce să mori singur când poți să ai companie? Nimic nu spune “Te iubesc” mai mult decât să dai celor mai apropiați și dragi ție o f… de infecție fatală. Dacă aș avea-o — zise el în timp ce se îndrepta spre ea cu un pahar de vin auriu, ca o cană de raze de soare distilate —, mai degrabă aș muri, decât să ți-o dau și ție. Decât să te pun în pericol. Cred că mai degrabă ar fi mai ușor să îmi curm propria viață știind că o fac pentru a păstra în siguranță pe alții. Nu îmi imaginez ceva mai iresponsabil decât să te plimbi de colo, colo purtând așa ceva cu tine.”

O carte intensă și cutremurătoare, care te forțează să-ți pui o mulțime de întrebări și să te întrebi tu ce ai face în locul personajelor?

Draco incendia trychophyton sau Solzu’ Dragonului este un virus ce marchează oamenii infectați în cruste negru- auriu, chiar înainte ca aceștia să aibă o combustie spontană.

În mod deosebit mi-a plăcut Harper, o eroină curajoasă, o eroină curajoasă, luptătoare, căreia îi pasă de cei din jur.

Joe Hill m-a uimit cu acest roman al său pe care l-am savurat pagină cu pagină. Un stil de scriere alert, lejer și fotografic; ce prinde cititorul în mreje și nu-i permite să mai lase cartea din mână.

“Erau dovezi ample asupra faptului că simplul stres provocat de vederea unei alte persoane care ia foc era suficient cât să determine pe alții să ia și ei foc. Reacțiile în lanț erau un fapt comun la Spitalul Portsmouth.”

În fiecare zi era o adevărată agonie să vezi oameni arzând, clădiri prăbușite în flăcări și nimeni neputând face nimic. Era 11 Septembrie în fiecare zi, vorba lui Harper!

“— Întreaga lume poate să ardă în jurul nostru, îi spuse el. Eu o să îmi țin brațele în jurul tău până în ultima clipă. Nu e cale de scăpare de mine.”

Soțul ei, Jakob, rămâne unicul ei sprijin.

Cu bucurii și tristeți, plutind prin cenușă și vieți sfărâmate, Jakob și Harper își trăiesc viața prețuind fiecare clipă petrecută împreună. Ba chiar Harper rămâne însărcinată! Dar, soarta este decisă să le dea lumea peste cap: fata constată că are Solzu’ Dragonului… Deși îi vine să plângă, se bucură că soțul ei nu este contaminat, deși acesta crede că nu va scăpa. Brusc, Jakob devine rece și dur, de nerecunoscut.

“Ea păși spre dulap, plângând. Simțea că nu mai poate suporta lipsa de emoții din vocea lui. Era aproape mai rău decât ideea de a fi contaminată, de a fi otrăvită.”

Jakob o ia razna din momentul în care realizează că ea este bolnavă. Este ferm convins că are și el sporul și e hotărât să se sinucidă împreună cu ea, cu toate că Harper — însărcinată fiind, nu-și dorește să moară… Toată lumea este speriată în fața acestui spor ce riscă să-i contamineze pe toți. Sunt panicați, prăpăstioși și, din păcate, tot ce are omul mai rău iese la suprafață la cei care nu au fost contaminați încă. Devin adevărați criminali fără sentimente, din dorința de a-și salva viețile mărunte.

Omul focului de Joe Hill este romanul care ne testează psihicul, rezistența în fața unei asemenea boli ce decimează populația lumii.

Jakob este panicat, ba chiar devine un psihopat cu valențe de criminal. Apare cu un pistol la soția lui acasă și, neținând cont de dorințele ei, el vrea ca ei doi să moară împreună.

“Revolverul era acolo, împuns de spatele ei. Bluza îi era ridicată și putea simți metalul rece apăsat de coloană.

— Vreau să fie în felul în care am discutat, continuă el. Vreau să facem lucrurile să fie bine. Vreau să o facem ușor și relaxat. Nu vreau să plec din lumea asta disperat și speriat și plângând, și nu o vreau nici pentru tine. Te ador mult prea mult pentru așa ceva.”

O situație riscantă, având în vedere că Jakob este hotărât să moară împreună, iar Harper să-și aducă copilul pe lume. Cum va reuși să iasă din această situație? Cu ajutorul fluierului primit cadou de la copiii mascați ce au vizitat-o zilele trecute. După clipe de groază, reușește să scape, fiind ajutată de Pompierul pe care l-a cunoscut pe când lucra voluntară la spital. Ajunge într-un loc sigur al persoanelor ce suferă de această maladie. Aici, Harper are parte de surprize neașteptate și află că această infecție poate fi controlată astfel încât să nu mai producă acea combustie spontană…

Viața într-o tabără trebuie să fie atent supravegheată, iar cei ce locuiesc aici trebuie să facă sacrificii atât în favoarea celorlalți, cât și pentru a nu fi descoperiți.

Joe Hill ne prezintă această tabără ca și cum oamenii ar trăi într-o tabără militară, principiile fiind cam aceleași. Totul se desfășoară după un program atent stabilit, unde totul se desfășoară în așa fel încât nimeni să nu riște să fie deconspirat. Se ascund, devin păsări de noapte, atenți să nu le lase nici o urmă care să-i conducă pe cei neinfectați către ei.

Omul focului este un thriller psihologic plin de suspans, cu pericole la tot pasul, o variantă fantezistă a apocalipsei, și-n același timp o variantă destul de credibilă și bine ancorată în realitate. În acest roman facem cunoștință cu bunătatea și răutatea ființei umane, care iese la suprafață în momentele de stres, de mare cumpănă. Un roman scris atât de detaliat încât ai impresia că vezi un film de groază, o realitate virtuală ce se poate oricând întâmpla.

Viața în tabără nu e tocmai ușoară iar unii dintre rezidenții acesteia nu sunt tocmai oameni Ok, au secrete pe care încearcă din toate puterile să le protejeze. Și, chiar și atunci când sunt prigoniți și căutați, aceștia încearcă să își impună propria voință, să conducă după propriile reguli…

Harper încearcă să-i ajute așa cum poate, uneori chiar asumându-și diferite riscuri și dând dovadă de foarte mult curaj.

“— Te-ai dus acasă? Singură? De ce nu ai trimis pe cineva?

— Pe cine? Santinelele sunt cu toții copii. Copii înfometați și extenuați. Nu mi-a venit să îl pun pe vreunul dintre ei în primejdie. Nu am avut cum să te trimit pe tine, nu cu coastele în starea în care sunt. Pe lângă asta, știam unde să mă uit după lucrurile de care aveam nevoie. A părut mai logic să mă duc de una singură.”

Autorul Joe Hill reușește să creeze o lume foarte ușor de vizualizat, alertă și plină de suspans, cu toată apocalipsa ce pare să îi ajungă din urmă sub forma Patrulelor de Incendiere care-i urmăresc pe cei infectați cu Solzu’ Dragonului.

John – Pompierul, eroul acestei cărți, are o poveste impresionantă, care se joacă cu emoțiile cititorului și care te cucerește prin altruismul său și prin lupta continuă pe care o poartă pentru salvarea celor infectați.

Romanul reprezintă speranța într-o lume mai bună. Este Phoenix-ul ce renaște din propria cenușă. O carte ce nu se citește ușor, care-ți stârnește imaginația și te cutremură cu fiecare pagină.

Se salvează sau nu omenirea? Sau cei neinfectați îi distrug pe toți cei infectați? Este Solzu’ Dragonului un blestem sau o binecuvântare?

La toate acestea veți afla răspunsul citind această carte din care s-ar face un film deosebit!

Nota mea pentru carte este 10.