Griji, amaruri și nevoi
Ne străbat,
În aste vremuri noi.
Lacrimi ne-neacă sufletul
Afară doar cu teamă mai ieșim,
Speranța este visul sublim.
Măști purtăm acum cu toții
Și ieșim afar’ la soare
Tot mai rar.
Cu hârtia-n buzunare
Și cu oră de culcare,
Mai gândim?
Suspine-amare se aud
De la bunici și părinți,
Căci amarul n-a trecut.
Acest virus ne-a lovit
Unde ne durea mai tare:
Comunicare!
Actual și foarte trist. Comunicare și apropiere.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, din păcate este ceea ce ne lipsește cel mai mult.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Vremuri grele au tot fost. Comunicarea este inca posibila, dar nu prea se mai stie cum. Saptamana frumoasa, Geo! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ana! Da, au mai fost, dar noi nu am învățat nimic din ele din păcate…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
frumoasă poezia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A trecut ceva vreme de cand nu am mai vcitit o poezie de-a ta, felicitarile mele! Imi place mult de tot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, în ultima vreme inspirația vine mai greu. Cred că stresul cu pandemia e de vină. Mersi mult! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană