Zilele noastre

Griji, amaruri și nevoi

Ne străbat, 

În aste vremuri noi. 

Lacrimi ne-neacă sufletul

Afară doar cu teamă mai ieșim, 

Speranța este visul sublim. 

Măști purtăm acum cu toții 

Și ieșim afar’ la soare 

Tot mai rar. 

Cu hârtia-n buzunare

Și cu oră de culcare, 

Mai gândim? 

Suspine-amare se aud

De la bunici și părinți, 

Căci amarul n-a trecut. 

Acest virus ne-a lovit

Unde ne durea mai tare: 

Comunicare! 

8 gânduri despre &8222;Zilele noastre&8221;

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.