Ești prea frumoasă de Julia Quinn

Titlul original: Minx

Editura: Miron

Anul apariției: 2016

Traducerea: Andreea Radu

Număr de pagini: 367

” Ea este o atracție irezistibilă pentru bărbatul care credea că nu se va îndrăgosti niciodată.”

„Un roman irezistibil.” – ROMANTIC TIMES

” … E nevoie de un păcătos ca s-o îmblânzească…”

Descriere:

” E nevoie de o tânără îndrăzneață ca să tenteze un păcătos… Frumoasa și bătăioasa Henrietta Barrett nu a ascultat niciodată de regulile societății. Ea administrează domeniul tutorelui său în vârstă, preferă să se îmbrace în pantaloni, nu în rochii și răspunde la improbabilul nume de Henry. Când tutorele părăsește această lume, preaiubitul ei cămin ajunge pe mâinile unui văr îndepărtat.

… Și e nevoie de un păcătos ca s-o îmblânzească. William Dunford, cel mai dorit burlac din Londra, află cu uimire că a moștenit o proprietate, un titlu și o protejată, care vrea cu tot dinadinsul ca prima lui vizită la moșie să fie și ultima. Henry e hotărâtă să continue să administreze domeniul din Cornwall fără ajutorul chipeșului nou Lord, dar Dunford e la fel de sigur că poate să schimbe lucrurile…începând cu tânăra sa protejată.

Când Henry se transformă într-o Lady, ea devine nu doar centrul afecțiunii întregului oraș, ci și o atracție irezistibilă pentru bărbatul care credea că nu se va îndrăgosti niciodată.”

William Dunford primește o moștenire și un titlu nobiliar de la un văr de gradul opt de a cărui existență nu avea habar… De ce nu primesc și eu asemenea moștenire??? În mod sigur nu m-ar deranja!

Pe de altă parte, o avem pe Henrietta– Henry pentru prieteni– o protejată a vechiului Lord, o tânără obișnuită să se facă toate după voia ei. Și în mod sigur noul Lord Stannage și vizita sa nu sunt pe placul ei…

” În ultimii șase ani nu doar că fusese doamna conacului, dar și Lordul lui, acceptată de toată lumea drept autoritate.”

Se pare că vom avea ceva de furcă cu această tânără obișnuită să conducă… Va fi interesant de urmărit întâlnirea celor doi!

O domnișoară care poartă rochie doar la zilele festive și cu cine știe ce altă ocazie! Care efectiv a cam uitat cum să se poarte ca o fată, deoarece pentru mult timp s-a purtat asemeni unui bărbat.

De la fereastră, Henry îl vede sosind…iar ca primă impresie:

” – Vai de mine, murmură Henry.

Nu era un filfizon moale. Proprietarul piciorului sări afară, iar ea îl văzu cu totul. Și scăpă peria din mână.”

Puternică impresie, nu? Acum sunt curioasă ce va crede el despre ea…?

” – Ești fată, spuse, dându-și seama cât de stupid sunau cuvintele exact când acestea-i părăseau buzele.

– Ultima dată când am verificat, da, spuse ea cu obrăznicie.”

” Dunford nu reușea să se decidă dacă tânăra era atrăgătoare sau numai interesantă sau dacă ar fi putut să fie de-a dreptul frumoasă îmbrăcată în ceva mai puțin înfiorător.”

Încearcă să se cunoască cât mai bine unul pe celălalt, în același timp ce se țin de planurile lor: Henry să-l facă să plece, și Dunford să-și dea seama de ce este fata așa de speriată…

Ce obrăznicătură, Henry a noastră!!! Îl pune pe săracul Lord să învețe numele oilor… asta după ce l-a făcut să promită că va face baie de doua ori pe săptămână – lipsa apei fiind scuza; și să mănânce terci la prânz și carne de oaie seara; toate astea în speranța că va pleca din Cornwall și nu se va mai întoarce…

În acest timp, Dunford mai că moare de foame: ” … avusese obrăznicia să zâmbească și să-i dea să mănânce terci și oaie…”

” Cu siguranță că mai exista ceva în casă ce ar fi putut să mănânce… Un biscuite. O ridiche. Poate doar o lingură de zahăr.”

Cert este că avem parte de zâmbete și hohote de râs asistând la înfruntarea celor doi. Și mă gândesc că Henry face toate astea, speriată fiind că o va alunga, și ea nu va mai avea unde să se ducă. Iar ea nu știe nimic să facă, decât să conducă domeniul.

” Merse pe vârfuri prin fața camerei lui Henry – nu vroia să trezească micul tiran. Un tiran plăcut și adorabil, dar, fără doar și poate, era mai bine să nu știe despre călătoria lui la bucătărie.”

Se tachinează și își testează unul altuia limitele…până când… Un sărut înfocat schimbat la miezul nopții – de fapt, aproape de zorii zilei; îl face pe Dunford …comandantul lopeții– Stăpâna mizeriei …

Până la urmă fac pace, ajung la un consens. Dunford este din ce în ce mai curios în privința testamentului fostului Lord, în ceea ce o privește pe Henry…dar, n-are noroc! Rufus, iepurele ei de companie l-a mâncat!!

Vă vine să credeți? Încă o trăznaie! Se țin lanț și stârnesc hohote de râs…ceea ce face cititorul să devină și mai curios!

În timp ce așteaptă noua copie a testamentului, între cei doi se vede înflorind prietenia… Ba chiar, merge cu ea și-i cumpără rochii, doar atâtea cât să nu o jignească. Și, se simte cum, devine din ce în ce mai interesat de Henry. Chiar și aceasta se teme, de clipa în care acesta o va părăsi.

Henry colindă împreună cu Dunford întreaga moșie, pentru a-i deveni și lui familiară, dar la fiecare lucru pe care i-l arată, se observă dragostea pe care tânăra o poartă acestui loc.

Ușor ușor, autoarea își lasă cititorul să observe cum prietenia celor doi se transformă, devenind atracție!

” Henry simți cum inima îi e strivită și își dădu seama deodată că ea ar fi vrut să se repete, doar că… doar că voia ca el să o iubească. De asta, probabil, fugise de lângă el.”

Din tonul dur al lui Dunford, cu care-i spune că sărutul nu se va mai repeta, Henry înțelege că…

” Era o ciudată, o ciudată băiețoasă, care vorbea simplu și era respingătoare. Bineînțeles că Dunford era oripilat de ceea ce făcuse.”

Pe de altă parte, momentul în care tânărul Lord află că este tutorele ei, îl face pe acesta să se simtă scârbit de el însuși. Nu a avut grijă de reputația ei, a și sărutat-o chiar! Ce tutore face așa ceva!?

Henry însă, se simte jignită de noua lui atitudine… Asta se datorează lipsei de comunicare între cei doi. Dar un lucru bun tot iese: o convinge să meargă cu el la Londra și să ia parte la sezonul monden. Dacă nu-i place, îi promite că o lasă să revină la Stannage Park!

Pe drum, dau de altă problemă: se văd nevoiți să împartă aceeași cameră la han…ajungând chiar să împartă patul!

Ajunși la Londra, e luată sub aripa lui Belle– Lady Arabela, prietena lui Dunford– și a părinților acesteia. E învățată despre cum se poartă domnișoarele din înalta societate.

Cu toate acestea, Dunford îi interzice complet să flirteze cu Ned– fratele lui Belle, cu cei căsătoriți și cu fustangii!!! Serios? Hmmm…

Asta da noutate! Mai ales că vine de la cel mai mare crai al Londrei!!!

Seara debutului: cu emoții pentru Henry și un real șoc pentru Dunford, care realizează cât de frumoasă este fata!

Are un succes fulminant la debut, iar Dunford devine din ce în ce mai gelos… Și asta, în ciuda faptului că cei doi sunt supărați… Asta, după un sărut plin de pasiune pe care l-au împărtășit pe drumul spre bal.

După bal, Henry îl cunoaște pe Ned. Un tânăr aspirant la statutul de crai!! Dar un Dunford nervos se întâlnește cu ei și-l expediază rapid…

În timpul plimbării cu trăsura alături de draga noastră domnișoară, recunoaște că este gelos pe bărbații din preajma ei și că o dorește. Nu pot să cred!!!

Un crai care cedează în fața unei tinere inocente! Frumos! În mod sigur, noi cititoarele, adorăm să citim despre așa ceva! Mă bucur că ni s-a făcut pe plac.

O carte spumoasă, cu o acțiune antrenantă, nu lasă loc de plictiseală, cu zâmbete și hohote de râs la unele părți…

În mod sigur este o carte numai bună pentru o seară relaxantă, care te face să visezi cu ochii deschiși, dorindu-ți să te afli și tu în locul eroinei!

Nota mea pentru carte este 10!