Schițe de iubire — antologie de povestiri romance

Titlul: Schițe de iubire

Antologatori: Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 327

”Ce noutate și ce definiție nemaiîntâlnită ar aduce o antologie cu povestiri de dragoste? Poate niciuna. Va aduce, cu siguranță, un oftat de nostalgie, unul de bucurie, un altul de speranță, de revoltă sau încântare. Va isca un zâmbet sau o pereche de lacrimi.

Zece autori au acceptat provocarea de a scrie povești de iubire. Unii au mizat pe romantism, alții pe durerea despărțirii într-o relație imposibilă. Există scene fierbinți, dar și clipele de tandrețe ale primei întâlniri. Unele povești sunt menite celor ce vor acțiune cu sufletul la gură, altele celor ce doresc o poveste frumoasă, de citit în seri liniștite. Nu putem decât să sperăm că fiecare amator de romance va găsi între paginile acestui volum cel puțin o poveste pe gustul său.” — Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan, antologatori. 

Pentru că se apropie cu pași repezi perioada cadourilor, o lună a bucuriei și a iubirii, este momentul ideal să ne delectăm cu o astfel de carte.

Schițe de iubire este o carte cu o copertă frumoasă, ce-ți aduce un zâmbet atunci când o vezi. Perfectă pentru luna Decembrie! Este o antologie ce cuprinde zece povești frumoase, scrise de zece autori talentați, având ca subiect comun iubirea: iubirea de început, cea pierdută, destrămată sau iubirea eternă.

Dănuț Ungureanu este unul dintre autorii cu ale cărui povești încă nu am făcut cunoștință, deși o prietenă mi-a recomandat Luna în Orașul blestemat. 

Povestirea pe care ne-o oferă în cadrul Schițelor este una emoționantă și sensibilă, prezentând totuși, realitatea dură a zilelor noastre. O iubire de pe strada noastră este o iubire care te face mai bun, dar în același timp, este o iubire distrusă de răutatea celorlalți… O poveste realistă, cu un limbaj de mahala, dar captivantă și alertă.

Cel mai frumos citat al acestei scurte povestiri a fost acesta:

“— Băi Aurică, să moară mă-ta, zicea îngerașul Mărioara, zi, mă, și mie ce vezi acolo sus, când rămâi cu ochii beliți, ca drăguța lu’ Tom Cruise din filmul ăla unde-o cere de nevastă…

Iar el, de colo:

— Îți zic, da’ te juri pe ce-ai tu mai scump că nu te râzi de mine?

— Mă jur, mă.

— Pe ce?

— Pe devla ta plină de cucuie, prostule?

— Hehe… oftă Aurică topit, acolo eu văd tot ce vreau, fă… Tot ce-mi doresc și nu pot să am, tot ce visez noaptea și dimineața se duce-n… Tot ce nu e-n mahalaua noastră, bogății și stele și alte lumi, câte și mai câte…”

O poveste bine ancorată în realitatea anilor ‘90, tristă, dar cu un final plin de posibilități.

Teodora Matei m-a uimit cu Reflexie, o poveste ce se citește ușor, o discuție între două prietene la un pahar de vin. O dare de seamă, o relatare a unei iubiri apărute brusc, la o vârstă la care mulți presupun că nu se mai pot îndrăgosti….

Anamaria Ionescu cu Haștag m-a surprins. O poveste plină de suspans și foarte alertă, care mi-a făcut cunoștință cu stilul acestei autoare. Mi-a plăcut foarte mult povestea! Efectiv am citit-o pe nerăsuflate.

”Totul începuse iîn urmă cu un an. Cu ordonanțele 13 și 14 date la miez de noapte. Cu demonstrațiile unor oameni care au simțit în pornirile dictatoriale ale partidului la putere fantoma comunismului ieșind din cartea de istorie și defilând liberă prin societate.”

O poveste plasată în istoria relativ recentă a țării noastre, personaje sigure pe ele și luptătoare, o poveste superbă.

Teodora Anghel este o tânără autoare talentată, care a reușit să mă convingă încă de la primele pagini ale poveștii Drumul către necunoscut. 

“Tuturor li se face milă când au în față un copil orfan. Nu de asta avem nevoie… noi căutăm iubire.”

Deosebită! Tristă, frumoasă!

Adam și Sea sunt doi tineri sinceri și deschiși care se întâlnesc în timpul unei călătorii cu trenul pe plaiul mioritic.

O călătorie ce avea să le schimbe viața în mai multe feluri decât te-ai putea aștepta!

Stilul autoarei Georgiana Sandu îmi era deja cunoscut din Prefă-te că mă iubești și Cheia Iadului. Spânzurătoarea m-a încântat și mi-aș fi dorit foarte mult ca această povestire incitantă să fie ceva mai lungă… Este povestea unei petreceri. O petrecere a unor adolescenți rebeli, care se joacă cu moartea…

Alexis — o tânără cu un trecut ce a lăsat urme în sufletul ei, și Asher — noul elev sosit în liceu; plus un joc simplu dar teribil. Spânzurătoarea sau provocările … nu tocmai ortodoxe, ca să zic așa. Tu ce ai alege?

Care vor fi consecințele acestei petreceri și ce se va întâmpla până la finalul petrecerii vă las pe voi să descoperiți.

Cu mulți dintre autorii care au contribuit la Schițe de iubire abia acum am făcut cunoștință. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin, dar trebuie să recunosc un lucru: sunt talentați, știu să scrie și să atragă cititorii.

Bogdan Hrib în Pe neve reușește să mă convingă că povestea domniei sale este deosebită. Poate nu tocmai conformă cu viziunea mea, dar frumoasă, bine scrisă, la obiect. O poveste cu crime, blind -date- uri și mult suspans, răsturnări de situație și iubire… în diferitele ei forme.

Karina este povestea tinerei autoare Rebeca Cojocaru. O poveste ușor incomodă, care scoate cititorul din zona sa de confort. O poveste care stârnește o groază de fiori și sentimente în sufletul oricărui cititor. Scrisă cu naturalețe și lejeritate, povestea aceasta te marchează!

Lucian Dragoș Bogdan și a lui povestire Clar de lună captează interesul. O poveste de viață care impresionează. Despre fatalitate. Despre destinul care ți-a fost trasat încă de la naștere și căruia nu i te poți opune oricât ai încerca. Despre aprecierea a ceea ce ai, atunci când ești aproape să pierzi totul.

Dragoste și sacrificiu este povestea ușoară, plină de dragoste și emoție a Mirelei Oprea. O povestire care m-a prins de la prima pagină, m-a captivat până la finalul șocant care a venit mult prea repede.

Ziua în care mi-am amintit a lui Daniel Timariu este o povestire drăguță.

Fiecare dintre aceste povestiri reprezintă o schiță a unui tip de iubire, o lecție de viață, un imbold. Povestiri romantice numai bune de citit iarna, când afară șuieră vântul.

Mulțumesc, Mirela Oprea, pentru acest regal de povestiri!