Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry

Titlul original: The air he breathes

Editura: Trei

Colecția: Eroscop

Anul apariției: 2016

Traducerea: Bogdan Coșa

Număr de pagini: 376

Brittainy C. Cherry a fost dintotdeauna îndrăgostită de cuvinte. A absolvit Carroll University cu o diplomă în arta teatrului și în scriere creativă. Adoră să scrie scenarii, să interpreteze diverse roluri și, desigur, să danseze. Crede că toată lumea trebuie să se bucure de trei lucruri: cafea, ceai și vin!

Locuiește în Milwaukee, Wisconsin, cu familia ei. Când nu se ocupă de un milion de treburi sau inventează povești, probabil se joacă împreună cu animăluțele ei adorabile.

Descrierea cărții:

” Stai departe de el, mi s-a spus.

E crud. E lipsit de sentimente.

Are mari probleme.

E ușor să judeci un om după trecutul lui. Să te uiți la Tristan și să vezi un monstru.

Dar eu n-am putut să fac asta. A trebuit să accept că e un om distrus pentru că și eu eram la fel.

Eram amândoi goi pe dinăuntru. Amândoi căutam altceva. Ceva diferit. Amândoi voiam să lipim la loc Bucățile din trecutul nostru sfărâmat. Și apoi aveam poate să învățăm din nou să respirăm.”

” Elizabeth și-a pierdut iubirea vieții ei, dar când îl întâlnește pe Tristan Cole își dă seama că acesta a suferit o pierdere mult mai mare. Între-un accident de mașină, Tristan și-a pierdut atât soția, cât și copilul.

Impresionată și dornică să-l ajute, Elizabeth îl urmărește pe Vecinul ei misterios, încercând din răsputeri să doboare zidul pe care acesta l-a ridicat în jurul său, să afle mai multe despre trecutul și despre sentimentele lui cele mai ascunse.

Tristan se deschide ușor-ușor în fața lui Elizabeth și își dă seama că două suflete rănite se pot lega mai ușor atunci când pierderile suferite sunt atât de asemănătoare.”

Nici nu vreau să mă gândesc cum este să treci prin asemenea tragedie. Groaznic, așa ar fi. Nu știu ce om ar fi capabil să-și revină după așa ceva… clar, unul puternic. Dar în nici un caz nu ar mai fi cel dinainte! O asemenea experiență marchează sufletul pentru totdeauna, îl schimbă.. Durerea continuă nu are cum să nu lase urme!

Dintr-un om împlinit și fericit, peste noapte Tristan se trezește că destinul crud și implacabil i-a furat totul, lăsându-l gol și îndurerat.

” Niciun suflet pereche nu părăsește lumea singur; întotdeauna ia cu el o bucată din cealaltă jumătate a sa.”

Acest citat se potrivește părinților lui Elizabeth– eroina cărții, dar și lui Tristan… Chiar și pentru Elizabeth pare a se potrivi… căci și-a pierdut iubirea, deși are un copil la care să se gândească– micuța și adorabila Emma! Tristan nu mai are nimic…

Emma m-a impresionat prin colecția de poze cu pene intitulată… „Tati și cu mine”, deoarece credea că fiecare pană este un semn de la tatăl ei… bunica maternă îi spusese că îngerii lasă în urma lor pene pentru ca oamenii să știe că sunt în preajmă și veghează!

Acesta a fost un moment foarte emoționant al cărții.

Prima întâlnire dintre Elizabeth și Tristan are loc când aceasta accidentează un câine…

„Ochii săi erau asemănători umbrelor care învăluie cerul, anunțând o furtună cu descărcări electrice.”

Asta este ceea ce gândește Elizabeth când se uită în ochii lui pentru prima dată. O întâlnire plină de emoții și furie… așa se dovedește a fi prima lor întâlnire.

Întoarcerea acasă, în Meadows Creek, se dovedește a fi prima lor întâlnire… dulce-amară, dar Elizabeth nu-și dă voie să clacheze. Trebuie să fie puternică pentru Emma!

Iar sentimentul de vinovăție că a ținut-o pe aceasta departe de bunicii paterni o cam dă peste cap, dar soacra ei îi spune ceva foarte important:

„Când se-ntâmplă așa nenorociri și mai sunt și copii la mijloc, nu mai stai să te gândești, ci acționezi. Faci ce crezi că-i mai bine ca să supraviețuiești. Și nu poți să te învinuiești pentru asta.”

Dar cum să faci față suferinței? Aceasta este adevărata întrebare… Cum să treci peste ea, să nu o mai lași să te macine?

Viața în Meadows Creek este cea obișnuită într-un mic orășel: toată lumea știe ce face toată lumea, există și un trio de bârfitoare acerbe care judecă pe toată lumea, dar și prieteni sinceri care te ajută atunci când ai nevoie! Iar o asemenea prietenie există între Elizabeth și Faye, care este dispusă la orice pentru prietena ei.

” Iar gândul că mă voi simți mai bine mă cam îngrozea. Știam totuși că tocmai să râd era ceea ce-mi trebuia. Atunci când râdeam, nu-mi rămânea timp să plâng, iar de lacrimi eram sătulă.”

Cu o grămadă de prieteni dispuși să îi ridice moralul, nu are cum să nu se simtă ceva mai bine. Iar constatarea că Vecinul ei este nimeni altul decât misteriosul Tristan, tipul căruia i-a lovit câinele, dar de care se simte intrigată și căruia îi adoră tatuajele, ne pune pe gânduri… Oare ce va mai urma?

Într-o bună dimineață îi tunde iarba! … pentru ca Elizabeth să nu trezească tot cartierul! Apoi, se trezește vorbindu-i despre Steven – soțul ei decedat!

„– Câteodată mi se pare că micile amintiri sunt mai rele decât cele importante.”

Și astfel, află că Tristan și-a pierdut atât soția cât și copilul… Acum îl poate înțelege, de ce a devenit atât de taciturn și nepoliticos, sălbatic chiar… nici ea nu ar fi rezistat fără să clacheze dacă și-ar fi pierdut și copilul, nu doar dragostea vieții ei.

Deși, după ce îi tunde iarba, nu prea mai vorbesc până la târgul săptămânal al localității, când aceasta observă că Tristan îi cumpără unui om al străzii de mâncare… Iar Tristan o acuză că îi face avansuri!!

” Vedeam mai departe de ura din privirea lui. Atunci când se încrunta, nu puteam să nu-i văd durerea. Vedeam suferința care era și suferința mea.”

Și din durere și suferință, datorită dorinței de a-și readuce aminte de cei pe care i-au pierdut, cei doi schimbă un sărut înfocat, care pe Elizabeth o face să conștientizeze că i-a fost dor să împartă această apropiere cu cineva. Se pare totuși, că Tristan nu este pregătit…

Așa evoluează relația dintre cei doi, mai bine zis NON-relația…un pas înainte, doi înapoi…

Dar, acel sărut, îl afectează și pe Tristan… îl face din nou să simtă, ceea ce nu îi face absolut deloc plăcere… Mai ales dacă se gândește la momentul când Elizabeth a alunecat în râpă…

” Plângea inima în mine, îmi zvâcnea în piept la nesfârșit, bulversându-mi mintea și otrăvindu-mi gândurile pe măsură ce amintirile îngropate începeau să iasă din nou la iveală. Ar fi putut să moară. Ar fi fost vina mea. Eu aș fi fost cel responsabil.

Charlie.

Jamie.

Nu.

I-am împins înapoi.”

Și tot așa decurg lucrurile, până când… începe să aibă fantezii erotice cu el, sau mai bine spus…își închipuie cum ar fi stat lucrurile între el și soția lui… Ciudate gânduri!

Intensitatea emoțiilor celor doi protagoniști este redată cu atât de multă claritate că ai impresia că vezi totul pe o peliculă de film! Trăiești și respiri efectiv atât durerea cât și suferința celor doi!

Și, pentru a se simți mai aproape de cei pe care i-au pierdut, Tristan și Elizabeth încep o relație intimă care le aduce în minte Senzațiile pe care le trăiau alături de persoanele iubite…

Nu sunt de acord cu ceea ce fac, cu cred că îi ajută cu ceva, dar sper să nu îi rănească și mai mult la final!

La un anumit nivel conștientizează și Tristan…

” Ar fi trebuit să înțelegem cât de dăunătoare putea fi pentru noi ideea de a ne folosi reciproc pentru a ni-i aminti pe Steven și Jamie. Eram propriile noastre bombe cu ceas, iar numărătoarea inversă începuse.”

Pentru o perioadă, acest aranjament al lor pare că dă rezultate. Dar, sosește clipa când se hotărăsc să înceteze. Și atunci, Tristan o roagă pe Elizabeth să fie prieteni:

” Iar Tristan, mă gândeam eu, merita asta mai mult decât marea majoritate a oamenilor. În ochii săi se putea citi atâta tristețe, atâta durere, încât voiam doar să-l iau în brațe și să-i spun că era suficient de bun așa cum era.”

Din acest moment, relația lor se transformă. Prietenia se consolidează, au din ce în ce mai multă încredere unul în altul, se tachinează reciproc… M-au uimit cu această schimbare! Dorită, dar la care nu prea mai speram…

Iar de la prietenie până la o relație, știm cu toții că nu mai este decât un pas… pe care, cei doi se decid să îl facă! Recunosc că au sentimente puternice unul pentru celălalt:

” – Arată-mi partea aceea din tine pe care încerci să o ții îngropată. Arată-mi ce te doare cel mai tare. Vreau să-ți văd sufletul.”

Și de aici, lucrurile iau o altă turnură… Bună? Rea? Asta rămâne să descoperiți voi… Vă pot spune că avem parte de gelozie, răpire, tentativă de crimă…și obsesia unui om care îi poate costa fericirea…

O carte care te învață că meriți o a doua șansă. Că după durere, mai vine și fericirea. Intensitatea cu care sunt redate stările emoționale ale personajelor, atât suferința cât și fericirea; te face să te întrebi ce va mai urma de acum înainte??

Eu personal, sunt curioasă cum va continua autoarea această serie…

” Știi locul ăla dintre coșmaruri și vise? Locul în care ziua de mâine nu mai vine niciodată, iar ziua de ieri nu te mai doare? Locul în care inima ta la unison cu a mea? Locul ăla în care timpul nu există, unde se poate expira cu ușurință?

Acolo vreau să locuim împreună.TC”

Nota mea pentru carte este 10!