Dacă vreodată ochii tăi vor plânge de Valy Grădinariu Plugar

Titlul: Dacă vreodată ochii tăi vor plânge

Autor: Valy Grădinariu Plugar

Editura: Self Publishing

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 418

“Închid ochii pentru o clipă și te văd un miraj al vieții, zâmbind, cu cerul prin picături de iubire în inima noastră! O lacrimă cade în sufletul meu, curată ca apa de munte, izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iar lacrimă … tu ești căutată, adulată și așteptată de toți oamenii de pe pământ; tu ești speranța, visele, soarele în tot ce este bun și frumos, iar pentru noi, muritorii de rând, porți numele magic, duios, răcoritor… FERICIRE!

Vino, peste pământul îmbibat în durere … pentru că porțile sufletului, vor fi mereu deschise, pentru tine!”

Cu un asemenea sinopsis vă dați seama că am așteptări foarte mari de la acest volum de versuri. Este prima carte a acestui autor pe care o citesc, deși mai multe mă așteaptă pe raftul bibliotecii.

Un volum de versuri aparte, care-i stârnesc cititorului latura sensibilă, romantică, emoțională. O carte care te îndeamnă să visezi la iubire și fericire sau să te bucuri că aceste două sentimente au apărut în viața ta! Fiecare sentiment este exploatat la maxim prin versuri suave sau mai dure, care au calitatea de a răscoli sufletul, de a aduce un zâmbet sau o lacrimă pe chipul celui care citește.

Cartea de față începe chiar cu poezia care dă titlul volumului: “Dacă vreodată ochii tăi vor plânge.”

“Dacă vreodată ochii tăi vor plânge

Și între noi sunt perdele de fum, 

Oprește-te o clipă, durerea ta m-ajunge

Și crede, nu-i capăt de drum.”

Este o declarație de dragoste, un jurământ că niciodată nu o va răni, că lacrimile ei vor fi cazne grele pentru el. O declarație că va face tot posibilul să nu o rănească.

Iubirea adevărată care nu se pierde în amăgiri, iluzii și probleme:

“De râzi, când lacrimile-ți curg,

Înseamnă că speranța n-a murit. 

Eu și tu, prin anii ce se duc, 

Zilnic vom spune ce mult ne-am iubit!”

Autorul ne prezintă iubirea, fericirea care îți face inima să tresalte și să bată mai repede, idealul spre care tindem cu toții chiar dacă nu întotdeauna îl găsim.

“Vis transformat în realitate, 

În ziua când te-am cunoscut. 

Tu, venită de departe, 

Și așteptată atât de mult!”

Iubirea ca speranță, ca dor și alean, iubirea părintească care iartă, uită, trece peste multe, care este nesfârșită:

“Tu nu uiți, că ai inima,

Ploaie mare, peste jar.”

O carte care îți stârnește un surâs pe față la o pagină, pentru ca la următoarea, să-ți aducă lacrimi. Un volum al extremelor emoționale, ce te surprinde vers de vers. O notă lirică de care, poate, nu știai că îți este dor, că ai nevoie de ea în viața ta…

“Plânge cerul cu lacrimi amare, 

Că azi un înger a pierdut. 

El plânge, lacrima mă doare, 

Și lumina din suflet din nou a dispărut.”

Lecții de viață închise într-un vers, asta primim în dar de la autor. Cărări pe care, poate, le-am străbătut sau nu, opțiuni pe care le avem și de care este posibil să nu fim conștienți.

“Multe cerem de la viață,

Dar uităm s-o prețuim.”

O odă închinată mamei este poezia “Mamă, ești leagănul vieții!” O poezie despre ce înseamnă mama pentru fiecare dintre noi: iubire necondiționată, spirit de sacrificiu, ajutor când copilul ei are nevoie, lacrimi de fericire când acesta își împlinește un ideal și lacrimi de durere când copilul suferă…

“Pe lume ea cât trăiește, 

În iubire te îmbracă. 

E steaua ce strălucește

Și nu moare niciodată!”

Iubirea este cea care ne poartă înainte pe cărările vieții, care ne ghidează pașii spre… acasă. Acasă fiind locul acela special unde inima se simte împlinită, unde sufletul este fericit.

Trecerea timpului, melancolia tinereții ce s-a dus, amintirea clipelor fără griji ale copilăriei ce parcă a zburat, toate ne sunt prezentate în poezia: “Ce n-aș da să mai am 18 ani!”

“Valurile tinereții 

Ce prin viață m-au purtat, 

Îi doresc la bătrânețe, 

Cu dor greu, dar și oftat!”

Gânduri, lumină, deznădejde, speranță, o altă viziune asupra vieții, mici bucurii ce ar trebui să ne facă viața mai frumoasă!

“Prin ochii tăi, fără lumină, 

Văd lumea, cum o vezi doar tu. 

O văd cu soare și senină, 

Uitându-mă în jur cu sufletul!”

Citind aceste rânduri te consideri mai bogat! Mai plin de învățătură. Cu noi orizonturi deschise, cu noi abordări și noi percepții.

“Viața-i raiul luminos, 

Și infern plin de cruzime!

Ia din ea ce e frumos

Și păstrează lângă tine!”

O carte pe care am citit-o cu plăcere, am savurat-o și la final, mi-a părut rău că s-a terminat… exact ca și viața omului:

“Viața este o poveste, 

Scrisă-n ceruri, într-o carte, 

Un suflet care iubește, 

Un suflet fără de moarte!”

Aceste versuri le voi folosi eu ca pe un îndemn să o citiți și voi!

“Anii vieții duși de vânt, 

Au trecut ca pasărea. 

Din ochi lacrimile curg, 

Că nimic nu poți schimba!”

Nota mea pentru carte este 10!

Advertisements

4 thoughts on “Dacă vreodată ochii tăi vor plânge de Valy Grădinariu Plugar

  1. Stiu cat de mult iti plac poeziile, asa ca imi dau seama ca a fost o incantare pentru tine sa citesti acest volum de versuri. Foarte frumoasa recenzia ta!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s