Triunghiul de foc de Nicoleta Tudor

Titlul: Triunghiul de foc

Autoare: Nicoleta Tudor

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 298

”O familie de vrăjitori din România descoperă că, fără să știe și fără să vrea, se află în mijlocul acțiunii de căutare și ascundere a celor douăsprezece discuri solare și a pumnalului de lumină, lăsate de Zamolxe poporului dac. Secretele familiei ies la lumină unul după altul, devoalând crimele care au încărcat conștiința a câtorva generații.

O poveste fascinantă, alertă, plină de suspans, condimentată cu intrigi și seducție, cu iubire și trădare, cu ritualuri, vrăji și multă fantezie!”

”Încă o dată, autoarea Nicoleta Tudor reușește să ajungă la sufletul cititorilor, purtându-i într-o lume fantastică a magiei, a vrăjilor și a ritualurilor. Vei întâlni personaje extraordinare care te vor purta printr-o poveste fascinantă, o poveste care te va face să treci prin toate stările posibile, astfel încât atunci când o vei termina vei fi tentat să o iei de la capăt.” — Delicatese Literare

Ca de fiecare dată, când vine vorba despre autoarea Nicoleta Tudor, vorbim despre un stil lejer, sensibil, ce atrage. Ne oferă povești bine structurate și credibile, cu personaje frumos creionate. În cărțile ei întâlnim magia, sensibilitatea, credințele străvechi și toate defectele și calitățile posibile — în personajele sale.

Triunghiul de foc mi-a atras atenția de prima dată când am auzit de ea. Cu o copertă frumoasă, ce pare a fi un portal cu legătură directă în lumea vrăjitoarelor! Un fantasy de calitate, bine scris, alert și emoționant; o poveste bine amplasată spațio – temporal, cartea de față s-a dovedit a fi trecerea spre excelent! Am devorat cartea cu sufletul la gură, nerăbdătoare să descopăr întregul tablou înfățișat de autoare.

Mă bucur că a decis să-mi poarte pașii în vremea dacilor, reușind să-mi redea puțin din vremurile și atmosfera de atunci.

“Se spunea că Zamolxe îl transformase într-un lup alb pe un bătrân preot, care propovăduia credința în Zamolxe și care era prelungirea brațului drept al acestuia. Îl transformase în lup, astfel încât acesta să adune sub porunca lui toți lupii din munții Daciei, pentru a fi alături de vajnicii luptători ai acesteia, în vremuri de restriște. Aceștia apărau granițele Daciei și tot ei erau cei care pătrundeau noaptea în taberele dușmanilor, aducându-i lupului alb informații prețioase.”

Iar apariția lui Zamolxe și darurile pe care le face dacilor, dar mai ales vorbele pe care le spune la final, mă fac să mă gândesc la surle și trâmbițe, la răsunetul cornurilor și la pedepse în cazul nerespectării dorințelor zeului:

“— Vi le dăruiesc, sub jurământ groaznic, să nu fie niciodată adunate la un loc, alături de sabie, căci puterea lor este mai mare decât orice putere de pe lumea aceasta. Puterea lor poate lua mințile oricărui muritor de rând. Împrăștiați-vă, dară, cu ele în toate zările și ascundeți-le undeva unde doar voi să știți de ele, și chiar și voi să uitați și nimănui să nu spuneți, sub jurământ vi le dau.”

Primul capitol al cărții ne oferă începutul, apariția lui Zamolxe și a darurilor acestuia pentru daci. Acum urmează să descoperim misterul legat de aceste discuri solare.

Facem cunoștință cu familia Brădulescu:

“Sătenii îi respectau, acel respect amestecat cu teamă, căci se spunea despre ei că sunt vrăjitori cu toții.”

Știm cu toții cum e treaba cu gura lumii!

“Familia era compusă din bunica, Eleonora, cu cele două surori ale ei, Sulfina și Anastasia, de care timpul părea că uitase. Cele trei nepoate, Natalia, Angela și Claudia, împreună cu părinții lor, erau tot ce aveau ele mai scump, iar viața tumultuoasă din această casă făcea ca bârfele sătenilor să nu aibă sfârșit.”

Natalia — veșnic îndrăgostită, o romantică incurabilă; Angela — cea mereu dornică de cunoaștere, pragmatica familiei; Claudia — o răzvrătită care făcea numai ce dorea, veșnic între două relații… Cele trei surori au puteri speciale, iar Claudia era cea mai puternică dintre ele!

“Deși proveneau dintr-o lungă generație de vrăjitoare, pe linie maternă, uneori, când puterile le scădeau, și aveau nevoie de forță, apelau la sursă. Aceasta era un disc galben de aur, cu gaură în mijloc, având un diametru de cinci centimetri, și care emana o putere pe care cele trei femei se străduiau din răsputeri să o ascundă. De aceea, discul era ținut sub cheie, și nu apelau la el decât în vremuri de restriște.”

Toată rânduiala casei e dată peste cap de anunțarea unei vizite neașteptate: mătușile și verișoarele sosesc…

“— Am visat luna sângerie, le zise Sofia, în timp ce îi privea pe rând.

Sulfina și Anastasia se albiră instantaneu la față. Știau ce înseamnă să viseze Sofia luna sângerie. Și Sulfinei i se întâmplase să aibă acel vis, și știau prin ce trecuseră.”

Un bărbat, Ovidiu, reușește să stârnească furia Elizei și Nataliei — fiind iubitul fiecăreia, iar verișoarele se decid să-i facă o vrajă prin care să i-o plătească…

Fiecare generație de femei din această casă avea secretele ei, cu ale căror consecințe au trăit o viață.

Prin stilul simplu și direct, Nicoleta Tudor reușește să atragă atenția, să stârnească interesul și să ofere cititorului o poveste palpitantă.

Triunghiul de foc este un roman deosebit, a cărui acțiune se petrece, după cum deja ne-a obișnuit autoarea, pe plaiuri mioritice.

Mi-a plăcut modul în care au fost creionate personajele, extrem de reale și bine ancorate în prezentul modern, creând cititorului senzația că le poate întâlni oricând. Sunt personaje cu calități și defecte, cu sentimente și secrete, cu vise și idealuri.

“Se spunea că cine are discurile solare și pumnalul de lumină deține puterea lumii. Mulți și-au găsit sfârșitul căutând discurile solare, mulți și-au dorit puterea pe care le-o puteau da acestea. Dar, puțini au fost aceia care au și reușit să intre în posesia lor.”

În poveste își face apariția Sebastian, un tânăr care-și dorește să strângă toate discurile și pumnalul de lumină, la un loc.

Sebastian are, la rândul lui, o poveste plină de tristețe, tragedie și suferință. Este cel care le vede pe fete când fac ritualul de legare al unui bărbat; iar apoi este atacat de cineva chiar când vrea să plece. Cineva care efectiv îi aduce furia la cote maxime atunci când îl recunoaște…

Printre pozne și hohote de râs, autoarea Nicoleta Tudor strecoară suspansul. Cititorul simte că se pregătește ceva, dar nu știe cu siguranță despre ce este vorba. Să nu fie prea târziu momentul când descifrează pericolul!!!

“— Și eu mă bucur, chiar mă bucur, răspunse Sebastian, privind la smaraldul aprins din ochii ei. Ne vom mai vedea.”

Știe el Sebastian ce știe!

Alături de Sebastian, mai apare și Horia — vărul lui nebun, care o răpește pe Claudia…

Vă întrebați care este scopul? Totul pleacă de la dorința de a stăpâni lumea, de a avea cele douăsprezece discuri solare și pumnalul de lumina… Setea de putere, dorința de a declanșa haosul…

Nicoleta Tudor, din doar câteva mișcări de condei, reușește să surprindă prin intermediul personajului Horia, tot ce este mai rău și mai urât într-un om. Dovedește o fină cunoaștere a tipologiilor umane, o tehnică infailibilă în redarea lor. Pur și simplu atrage cititorul oferind o poveste simplă și modernă, în același timp, introducând în formula magică și elementul fantasy.

Suspansul la cote maxime, aventuri neașteptate; toate ne țin cu sufletul la gură pe parcursul acestei povești superbe. Am citit cartea și am savurat fiecare răsturnare de situație, fiecare nou pericol și fiecare enigmă pe care reușeam să o descifrez. Am îndrăgit fiecare personaj — mai puțin pe Horia și Ovidiu — și am râs și am suferit alături de fiecare.

Triunghiul de foc este cartea care mi-a demonstrat că autoarea face un pas înainte cu fiecare carte pe care o scrie. Sensibilă și emoționantă, această poveste îmbină legendele străvechi cu cotidianul și misticul, oferind cititorului o clipă de evadare în care imaginația este lăsată să zboare.

De data aceasta, cartea Nicoletei Tudor mi-a oferit o poveste frumoasă de dragoste, care se dezvoltă pe măsură ce personajele se cunosc din ce în ce mai bine, dar vă las pe voi să descoperiți la ce mă refer.

Ce se întâmplă până la final și cum se încheie misterul discurilor solare vă las să aflați citind acest prim volum al seriei.

Mulțumesc, Nicoleta, cu adevărat o carte pe sufletul meu!

Reclame