Cercul vrăjitorilor de Nicoleta Tudor

• 

Titlul: Cercul vrăjitorilor

Autoare: Nicoleta Tudor

Seria: Triunghiul de foc, volumul 3

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 296

”Discurile solare și pumnalul de lumină s-au reunit, iar responsabilitatea apasă din greu pe umerii familiei Brădulescu, în timp ce presiunea celor care își doresc cu disperare aceste obiecte magice este și ea din ce în ce mai mare.

Ca să împartă această responsabilitate, Sebastian, Conducătorul Cercului Vrăjitorilor din România, împreună cu tinerii familiei Brădulescu, sunt nevoiți să plece în căutarea vrăjitorilor, pentru a reuni Cercul.

Dacă vor reuși, veți afla citind acest volum, “Cercul vrăjitorilor” și veți avea, cu siguranță, parte de aventură și de răsturnări de situații, alături de nelipsitele povești de dragoste.”

”Replicile spumoase, unitatea familială, iubirea pură care trece peste toate obstacolele și, mai ales, învingerea răului au făcut ca “Cercul Vrăjitorilor” — al treilea volum al seriei “Triunghiul de foc” — să fie foarte special și greu de uitat.” — Carolina Bianca Moroianu, Citesc Românește

Triunghiul de foc este o serie ce s-a dezvoltat treptat, a crescut în intensitate și ca poveste volum cu volum, a reușit să ptindă în mreje cititorul și să îi trezească interesul.

Cercul vrăjitorilor, al treilea volum al acestei serii fantasy desfășurate pe plaiurile noastre mioritice, ne încântă, ne taie respirația, împletește într-un stil tipic autoarei Nicoleta Tudor suspansul, pericolul, lupta dintre bine și rău, romantismul și credințele populare cu elementul fantastic. Un final de serie încântător!

”Era furioasă, fuioarele de fum scurgându-i-se din mâini. Plecase de acasă să se liniștească, pentru că amintirile care o năpădiseră brusc, o dată cu apariția neașteptată a lui Remus în viața ei, făcuseră ca focul vrăjitoresc să izbucnească în toată splendoarea lui. Atâția ani fugise de aceste amintiri, încercând să le îngroape adânc, iar acum, când era deconectată de la acest subiect, fiind prinsă cu toate încercările prin care trecuse în ultimul timp împreună cu familia ei, acestea năvăleau asupra ei în cascadă. Și nu mai avea puterea să fugă de ele. Nu mai voia să fugă de ele.”

Claudia este în primul plan chiar de la început, încercând să facă față reapariției lui Remus în viața ei. Și nu doar atât, dar propria familie l-a primit cu brațele deschise, ceea ce o deranjează foarte tare.

Dar furia ei este menită să mascheze durerea lăsată de despărțirea lui de ea… deși au trecut ani de atunci, încă nu și-a revenit. Totuși, după ce-l rănește într-un acces de furie, se mai înmoaie puțin… foarte puțin.

Remus pe de altă parte, este conștient că o iubește, că a greșit atunci când s-a despărțit de ea, iar acum vrea să o recucerească.

”Câte pierduse. Cât de fraier a putut fi să îi spună să plece. Nu uitase furia amestecată cu durerea din ochii ei, alături de străduința ei de a nu plânge. Îl bântuise această imagine în toți anii în care fusese departe de ea.”

Din păcate, deși încă îl iubește, Claudia nu este dispusă să-l ierte atât de ușor. Dar am fost surprinsă că familia Claudiei l-a iertat atât de ușor după tot ce i s-a întâmplat tinerei imediat după despărțirea de el.

De asemenea, elementul fantastic este parte integrantă a cărții.

Prin Remus, aflăm istoria discurilor solare și a pumnalului de lumină, și conștientizăm că aceste obiecte străvechi atrag demoni de veac mai înaltă categorie. Aceștia își fac apariția chiar deasupra protecției de deasupra casei lor. Situația este destul de gravă deoarece oamenii din localitate sunt răniți.

Sebastian, liderul Cercului Vrăjitorilor români, se vede nevoit să ia anumite hotărâri.

Cercul vrăjitorilor este o carte ce împletește legendele cu istoria, fantasticul cu religia, scoțând în evidență lupta dintre bine și rău. O carte documentată, care ne prinde în mreje și ne ține cu sufletul la gură, ne crește tensiunea cu fiecare nou pericol ce bate la poarta familiei Brădulescu. Avem parte de dramatism, mult suspans, povești de dragoste foarte frumoase, magie și realitate deopotrivă.

”— Și Promisul? De ce nu a venit până acum? — Dumnezeu le-a promis că va veni atunci când vor avea cea mai mare nevoie de el. — Păi… avem nevoie de el. — Numai Dumnezeu știe cât poate duce omul și când va fi nevoie de el.”

Lucrurile se complică, pericolele par a se înmulți precum buruienile, iar familia Brădulescu este hotărâtă să protejeze oamenii nevinovați.

Nicoleta Tudor a reușit și de această dată să ofere cititorilor săi o ilustrație foarte grafică a unei povești aparte. Emoțiile se joacă cu cititorul pe măsură ce schimbările de situații se succed cu o viteză de neînchipuit. Efectiv ai impresia că vizionezi un film, nu că citești o carte.

Firele acțiunii se ramifică, pe măsură ce vrăjitorii își formează cercul. Dar și forțele răului devin din ce în ce mai puternice, demonii apar în număr mare atrași de obiectele de cult și puterea acestora.

Nicoleta Tudor a reușit să îmi ofere un final de serie unde emoțiile și pericolele sunt strâns împletite.

Am apreciat umorul lui Remus care detensionează atmosfera tensionată de fiecare dată, dar mi-au plăcut și momentele savuroase ce au loc de fiecare dată când stă de vorbă cu Claudia.

Nunta Angelei cu Marius este un motiv de bucurie, o clipă de răgaz după pericolele prin care au trecut și tot ceea ce urmează să vină.

”Până târziu în noapte, petrecură cu bucurie, râsetele lor auzindu-se până departe, fără ca nimeni să se mai gândească la clipele grele prin care trecuseră sau la momentele grele care urmau de acum înainte.”

După nuntă se fac planuri de reunire a cercului, de combatere a răului și de protejare a celor nevinovați. Dar planurile nu merg întotdeauna mână în mână cu realitatea. Pericolele se strâng în jurul familiei Brădulescu și tinerii sunt nevoiți să lupte cu toată puterea lor pentru a face față răului care se abate asupra lor.

”Ideea este următoarea, pe unde mergem, întrebăm, așa, într-o doară și despre discurile solare, dacă știu ceva, dacă au idee de existența lor, căci sunt sigură că dacă ne urmăresc, vor afla aceste lucruri, deci, vor crede că nu avem discurile și că le căutăm.”

Asta înseamnă distragerea inamicului, inducerea acestuia în eroare. Iar Sebastian, conducătorul Cercului Vrăjitorilor, are o idee și mai bună, astfel împușcă doi iepuri dintr-o lovitură:

”— Păi așa, putem pleca liniștiți să căutăm și cercul, le zise Sebastian, care rumegase planul Claudiei până atunci.

— Da, bineînțeles. Ideea este ca până atunci, să îi convingem că nu avem discurile.”

O misiune destul de grea dar nu imposibilă.

Cupluri se formează chiar și în toiul acestor lupte, noi prietenii se leagă, apar aliați la care nu s-ar fi așteptat.

Cercul vrăjitorilor ne oferă surprize peste surprize, dar și încercări care ne pun la treabă imaginația, dureri și suferințe, dezgroparea trecutului ce rănește, legende cărora abia acum li se înțelege semnificația. O poveste ce ne ține cu sufletul la gură până la final. O lectură pe care vă invit să o descoperiți.

”La marginea pădurii, urmărindu-i cum se întorc fericiți spre casă, îi însoțea cu privirea un bătrân cu pletele atât de albe, încât erau amestecate cu roba albă până în pământ.

— Încă puțin, dragilor, încă puțin, murmură bătrânul, privindu-i până dispărură din vizorul lui.”

Mulțumesc autoarei Nicoleta Tudor pentru exemplarul oferit spre recenzie.