Femeii pe care o iubește soțul meu…

” Femeii pe care o iubește soțul meu,

Dacă ți se pare ciudat să citești aceste cuvinte, te rog să mă crezi că și pentru mine este la fel de ciudat să le scriu.

Dar nimic legat de scrisoarea asta nu pare normal. Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le spun, să ți le povestesc și, când am început să scriu, totul mi-era clar în minte. Acum însă mi se pare greu și nu sunt sigură cu ce să încep.

Pot să încep spunând așa:

Am ajuns să cred că în viața oricui apare un moment evident de schimbare, niște împrejurări care schimbă brusc totul, aruncă altă lumină asupra vieții.

Pentru mine, momentul acela a fost întâlnirea cu Alex. Deși nu știu când sau unde citești scrisoarea aceasta, știu că dacă o citești, asta înseamnă că te iubește. Mai înseamnă și că vrea să-și împartă viața cu tine, și măcar asta avem în comun noi două.

Numele meu, după cum probabil știi, este Carly, dar aproape toată viața mea prietenii mi-au spus Jo… Tu poți să-mi spui cum vrei și să ști că deja te consider prietenă. Sper ca până la sfârșitul acestei scrisori să mă consideri și tu prietena ta.

Moartea e o chestiune ciudată și n-o să te plictisesc cu detalii. S-ar putea să mai am câteva săptămâni sau câteva luni de trăit și, deși e un clișeu, este adevărat că multe dintre lucrurile pe care le credeam odată importante nu mai sunt așa. Nu mai citesc ziarul, nu-mi mai pasă de bursă și nu-mi mai fac griji că o să plouă când sunt în concediu. În schimb, mă gândesc la momentele esențiale din viața mea. Mă gândesc la Alex și la cât de bine arăta în ziua nunții noastre.

Îmi aduc aminte de entuziasmul și epuizarea cu care i-am ținut prima dată în brațe pe Josh și pe Kristen. Erau niște bebeluși minunați și îi țineam în poală și-i priveam în timp ce dormeau.

Puteam să fac asta ore în șir, încercând să-mi dau seama dacă au nasul meu sau al lui Alex, ochii lui sau ai mei. Uneori, când dormeau, pumnii lor micuți se încleștau în jurul degetului meu și mi se părea cea mai pură formă de bucurie pe care o simțisem vreodată.

Abia când am avut copiii am înțeles cu adevărat ce înseamnă dragostea. Nu mă înțelege greșit. Îl iubesc pe Alex enorm, dar este diferit față de dragostea pentru Josh și Kristen. Nu știu cum să explic dacă e nevoie. Tot ce știu e că, în ciuda bolii mele, mă simt binecuvântată pentru că le-am trăit pe amândouă. Viața mea a fost plină și fericită și am avut parte de o dragoste pe care mulți nu o cunosc niciodată.

Dar previziunile cu privire la evoluția sănătății mele mă sperie. Încerc să fiu curajoasă față de Alex, iar copiii sunt încă prea mici ca să înțeleagă ce se întâmplă, dar când sunt singură, imediat îmi dau lacrimile și uneori mă întreb dacă se vor opri vreodată. Deși știu că nu ar trebui, mă trezesc gândindu-mă că n-o să-mi duc niciodată copiii la școală sau că n-o să mai am șansa să-i văd bucurându-se în dimineața de Crăciun.

N-o s-o ajut pe Kristen să-și cumpere rochia de bal și n-o să-l văd pe Josh jucând baseball. Sunt așa de multe pe care n-o să le văd și n-o să le fac cu ei și uneori mă apucă disperarea la gândul că, la vremea când se vor căsători, eu n-o să mai fiu decât o amintire îndepărtată.

Cum o să pot să le zic că-i iubesc dacă n-o să mai fiu acolo?

Și Alex. El e tot ce-am visat, e partenerul meu, iubitul și prietenul meu. E un tată devotat, dar mai mult decât atât, este soțul meu ideal. Nu pot să-ți descriu cât de bine mă simt când mă ia în brațe sau cât de nerăbdătoare sunt să mă întind lângă el seara. Are o umanitate rar întâlnită și o încredere în bine de nezdruncinat și mă doare sufletul să mi-l imaginez singur.

De aceea l-am rugat să-ți dea scrisoarea asta. M-am gândit că e o modalitate de a-l obliga să-și țină promisiunea că o să găsească din nou pe cineva special, o femeie care să-l iubească și pe care să o poată și el iubi. Are nevoie de asta.

Am fost binecuvântată să fiu măritată cu el timp de cinci ani și să fiu mamă mai puțin de atât. Acum, viața mea se apropie de sfârșit și tu o să-mi iei locul. O să devii soția care îmbătrânește alături de Alex, și singura mamă pe care o vor cunoaște copiii mei. Nu poți să-ți imaginezi cât de îngrozitor este să stau în pat, să-mi privesc familia știind lucrurile astea și să-mi dau seama că nu pot să fac nimic ca să schimb situația. Uneori visez că o să găsesc o modalitate să revin, să mă asigur că vor fi bine. Îmi place să cred că o să veghez asupra lor din ceruri sau că o să pot să-i vizitez în vis. Vreau să mă prefac că nu mi-am terminat călătoria și să mă rog ca dragostea nemărginită pe care o am pentru ei să mă ajute să fac asta.

Aici intervii tu.

Vreau să faci ceva pentru mine.

Dacă-l iubești pe Alex acum, iubește-l pentru totdeauna.

Fă-l să râdă din nou și prețuiește timpul pe care îl petreceți împreună.

Mergeți la plimbare sau cu bicicleta, ghemuiți-vă pe canapea și uitați-vă la filme înveliți în pătură. Fă-i micul dejun, dar nu-l răsfăța. Lasă-l și pe el să-ți facă ție micul dejun, ca să-ți arate cât ești de specială pentru el. Sărută-l și fă dragoste cu el și consideră-te norocoasă că l-ai întâlnit pentru că e genul de bărbat care o să-ți arate că ai avut dreptate.

Mai vreau să-mi iubești copiii așa cum îi iubesc și eu. Ajută-i la teme și Sărută-le coatele și genunchii juliți când cad. Mângâie-i pe păr și asigură-i că pot să facă orice își propun.

Învelește-i noaptea și ajută-i să-și spună rugăciunile. Fă-le prânzul; ajută-i cu prieteniile lor. Adoră-i, râzi cu ei, ajută-i să crească niște adulți buni și independenți. Dragostea pe care le-o dai tu se va întoarce înzecită în timp, fie și numai pentru că Alex este tatăl lor.

Te rog, te implor, fă lucrurile astea pentru mine. La urma urmei, acum sunt familia ta, nu a mea.

Nu sunt geloasă sau furioasă că am fost înlocuită de tine. Așa cum ți-am spus deja, te consider prietena mea. Mi-ai făcut soțul și copiii fericiți și aș vrea să-ți pot mulțumi personal. Însă tot ce pot să fac este să te asigur că ai recunoștința mea veșnică.

Dacă Alex te-a ales, atunci te rog să crezi că și eu te-aș fi ales.

Prietena ta spirituală,

Carly Jo.”

Refugiul de Nicholas Sparks.