Drum lin…spre cer…

Știu că nu este bine să pui la îndoială hotărârile celui de sus… Că Dumnezeu este cel care știe cel mai bine cât ne este dat să ducem, când ne sosește ceasul….

Tot la fel de bine știu că, în ziua de astăzi, boala lovește atât tineri cât și bătrâni… iar maladia zilelor noastre este necruțătorul cancer.

Dar, când auzi de moartea unui om în vârstă, te consolezi cu ideea că și-a trăit viața; poate tratezi cu superficialitate subiectul atunci când este vorba de cineva pe care-l cunoști din auzite, dar, când viața îți aruncă în față o asemenea veste despre o prietenă…cu totul altfel stă treaba.

Iar când acea prietenă are doar 35 de ani, când doar ce a cunoscut iubirea, doar ce a cunoscut binecuvântarea de a fi mamă…îți vine să întrebi: De ce Doamne, de ce ai fost atât de crud?

Un suflet curat, un munte de optimism, o speranță …. care s-a stins când abia Începea să se bucure de viață…

Până acum, nu m-am confrunfatat cu moartea unui prieten. Și, deși pot spune că acum pentru ea nu mai există durere, tot mă doare sufletul… Pentru suflețelul nevinovat care nu va ajunge niciodată să-și cunoască mama, să simtă îmbrățișarea ei alinătoare … Și chiar și pentru ea mă doare sufletul, că nu a apucat să audă din gura copilului ei cuvintele magice pentru orice mamă: ” Te iubesc, mami!”

Drumul ei s-a frânt, acum este un înger, care de sus va veghe asupra copilului… și a celor rămași neconsolați.

Zbor lin spre înaltul cerului, suflet frumos! Adio, Dragă prietenă… pe mai târziu.

De acum, vei trăi veșnic în amintirea noastră! Vom vorbi cu tine în gândurile și în rugile noastre către ceruri!