Krabat de Otfried Preußler

Titlul original: Krabat

Autor: Otfried Preußler

Editura: Univers Enciclopedic

Anul apariției: 2016

Traducerea: Gertrud Nicolae

Număr de pagini: 256

„Este, fără îndoială, una dintre cele mai interesante cărți din literatura universală, care și-a pus amprenta pe generații întregi de tineri și adulți.

Scrisă de Otfried Preußler și tradusă în 30 de limbi, ~ Krabat~ a primit numeroase premii și distincții.

Ilustrațiile semnate de Herbert Holzing captează cu multă măiestrie atmosfera specială a cărții.

O carte cu adevărat magică!”

Sună tare bine! Să sperăm că așa și este!

O carte împărțită în trei părți sau în trei ani, mai bine zis. O carte fantasy ce captivează copiii de 14-16 ani, care ne poartă prin diferite situații alături de un băiat pe nume Krabat și alegerile sale – bune sau rele- pe care trebuie să și le asume.

„… Krabat, un băiat de paisprezece ani, se întovărășește cu încă doi băieți fără căpătâi din Ținutul venzilor…”

Îmi plac foarte mult imaginile din carte, care sunt realizate simplu, în tuș, și complex în același timp: negru pe alb, care atrag privirea cititorului și rețin atenția acestuia în același timp, par a fi fost realizate în tuș.

Krabat are parte de un vis ciudat:

„Se făcea că pe o bară stăteau unsprezece corbi și se uitau la el. Văzu că la capătul din stânga mai era un loc. Deodată auzi un glas răgușit, care părea să vină din văzduh, de departe, strigându-l pe nume. Krabat nu îndrăzni să răspundă.

– Krabat! se repetă chemarea, și iar: Krabat! Vino la moara din Schwarzkollum! N-o să-ți pară rău!

În acel moment corbii se ridicară de pe bară și începură să croncănească:

– Ascultă de glasul meșterului, ascultă!”

Deși tânărul nu a băgat visul în seamă, acesta a continuat să se repete nopți la rând, până când Krabat se hotărî să asculte de Corbii din vis.

După o călătorie plină de peripeții, în care s-a luptat cu viscolul și s-a rătăcit de câteva ori, până la urmă a găsit satul. Întrebând de moara satului…

„– Doar dacă de aia vorbești…, spuse moșneagul și arătă cu degetul mare peste umăr. În Mlaștina Scroafei, la Apa Neagră, e într-adevăr o moară. Numai că…, și se opri speriat, ca și cum ar fi spus prea mult.”

Dar, dând dovadă de foarte mult curaj, băiatul merge la moară și intră ajutor la meșter…

„În clipa în care au bătut palma, casa a început să vuiască. Era de fapt un zgomot înfundat, părea să vină din rărunchii pământului. Podeaua se cutremura, zidurile începuseră să tremure, stâlpii și grinzile se clătinau.”

O întâmplare ce ar speria chiar și pe cel mai neînfricat tânăr, nu doar pe Krabat. Dar, deja bătuse palma. Acum trebuia să-l ajute pe meșter.

După un somn odihnitor, se trezește speriat când simte că e cercetat cu atenție… Și astfel, cunoaște celelalte 11 calfe de la moară, albi ca niște fantome.

„Tonda, calfa mare, era un flăcău zdravăn, cu părul des, încărunțit, deși după față nu părea să fi atins treizeci de ani. Din prima zi, Krabat prinse încredere în el. Calmul și felul prietenos în care îl tratase Tonda îl cuceriseră.”

Iar ucenicia la moară se dovedește a fi mai grea decât a crezut inițial… este pus să măture făina, într-o cameră cu geamuri bătute-n cuie și ușa încuiată… Are impresia că făina a devenit cel mai aprig și de temut dușman al său. Dar la prânz a apărut Tonda…

„Mormăi câteva cuvinte de neînțeles, scriind ceva cu mâna-n aer. Praful din magazie se ridică de parcă vântul ar fi suflat prin toate găurile și crăpăturile. Un nor de fum alb se năpusti ca un vârtej pe ușă afară, peste capul lui Krabat, îndreptându-se spre pădure.”

Clar, nu-i lucru curat! Ceva se întâmplă la această moară, ceva ciudat…

Constată că lucrul la moară este greu, atât de greu că seara pica rupt, toate îl dureau, munceau pe rupte și aproape că nu mai simțea altceva decât durere: de brațe, de spate, de picioare…

O carte pe care, sunt ferm convinsă, că tinerii de 12-14 ani o vor aprecia.

„Se uita cu admirație la tovarășii săi de muncă. Parcă nici nu le păsa de munca grea de la moară. Nici unul nu părea obosit, nimeni nu se plângea, nu-i vedeai lac de sudoare sau pierzându-și răsuflarea.”

Am impresia că Tonda este ceva specie de vrăjitor sau ceva de genul… De ce? De fiecare dată când își pune mâna pe umărul lui Krabat, acesta simte că durerile îi sunt luate… măcar pentru o perioadă de timp, munca i se pare mai ușoară.

La Moara Scroafei totul este straniu… visează că vrea să fugă dar indiferent ce ar face, tot la ușa morii ajunge. Se întâmplă lucruri ciudate, munca continuă să fie istovitoare, dar măcar are un acoperiș deasupra capului… Asta, dacă face față muncii!

Nu este o carte alertă, dar stilul în care este scrisă te captivează. Ești din ce în ce mai curios să dezlegi tainele poveștii.

Ciudățeniile se țin lanț: în noapte vin la moară diferiți oameni cu cereale de măcinat, pleacă cu căruțele pline…și totuși, acestea reușesc să nu lase nici o urmă … și asta nu este tot!

Puterile pe care le are șeful calfelor, lucrurile inexplicabile pe care le face meșterul, toate acestea fac cititorul din ce în ce mai curios, mai hotărât să deslușească tainele acestei cărți.

Krabat muncește pe rupte, fără să se plângă. Dar punctul culminant este atins când meșterul îi spune că de acum înainte va fi și învățăcelul lui:

„Pe Krabat îl trecu un fior, simți cum începe să se micșoreze: trupul său se făcu mic și mai mic, îi crescură pene de corb, cioc și gheare.”

Moara se dovedește a fi mai mult decât pare… este o Școală Neagră unde se studia Koraktorul – Spaima Iadului. Ce era acesta? O carte cu toate vrăjile de pe pământ. Iar meșterul îl învăța pe fiecare câte o vrajă menită să le fie de ajutor.

În noaptea de Înviere, calfele– două câte două– sunt trimise să facă ritualul înfrățirii… Tonda trebuie să îl facă împreună cu Krabat, apoi să îi jure meșterului credință…

„Dar băiatul încă nu bănuia că de acum încolo va fi robul meșterului, că îi va fi supus în toate, cu trup și suflet, pe viață și pe moarte, din cap până-n picioare.”

După o noapte de veghe, fără un fir de mâncare, calfele sunt zorite la muncă mai ceva ca niște sclavi!

O carte care are un tipar bine stabilit de către autor, aceleași acțiuni zi de zi, dar nu te plictisești citind. Tocmai datorită puterilor magice ale meșterului și a întâmplărilor neobișnuite care se petrec.

Cartea stârnește imaginația copilului, îl pune în fața unor întâmplări pe care nu le credea posibile.

De aici înainte avem parte de diferite întâmplări mai amuzante sau nu prea, care-l învață pe Krabat cum stă treaba cu vrăjile. Finalul primului an de ucenicie al lui Krabat se încheie trist: șeful calfelor – Tonda, este găsit mort. O mare durere pentru Krabat, care îl considera pe Tonda cel mai bun prieten al său.

Pe următorii doi ani oare ce se va mai întâmpla? Krabat va reuși să scape vreodată de ucenicia la meșterul morar sau va avea soarta lui Tonda?

Toate acestea și multe altele pe lângă, le aflați citind această carte! Este o carte ce schimbă perspective pentru un adolescent!

Nota mea pentru carte este 9,7.

„– Cum de m-ai ghicit printre calfe?

– Am simțit că-ți era frică, răspunse ea. Ți-era frică pentru mine, așa te-am recunoscut.”

Cartea poate fi comandată de aici.

Mulțumesc editurii Univers Enciclopedic pentru cartea oferită spre recenzie.