Copilul E de Steve Tasane

Titlul original: Child I

Autor: Steve Tasane

Editura: Epica Publishing House

Traducerea: Catinca & Dan Doboș

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 162

”Nu o să-ți spun povestea trecutului meu. O să-ți spun povestea vieții mele de acum, de aici, din Tabără, începând de azi…”

Un autor nou la editură. O carte care mi-a atras atenția datorită modului inedit în care începe.

Încă de pe coperta 1 începe efectiv cartea!

Cu un stil de scriere lejer, ușor epistolar, de tip jurnal, autorul Steve Tasane ne prezintă o poveste mai mult decât interesantă!

Steve a dedicat Copilul E mamei sale, decedată anul trecut, în 2018…

”Azi m-a plouat, și noroiul s-a uscat și vântul îmi suflă praful în ochi. Tot astăzi e și ziua mea.”

Primele pagini ale cărții sunt redate din prisma personajului principal, un puști de zece ani care și-a pierdut părinții și surorile, și actele, și nu-și mai aduce aminte cu exactitate numele complete ale părinților sau surorilor, ori zilele lor de naștere…

”Și actele. Acte după care toți ar fi putut ști sigur că azi e ziua mea, ca și numele întregi ale mamei și tatei, numele satului noștru, și totul despre mine, povestea mea, toate lucrurile pe care încep să le uit.”

Acțiunea se continuă în Tabără, unde Paznicii îi supraveghează mai ceva ca pe infractori și mâncarea este insuficientă.

“Ceea ce mă face să mă întreb de ce nu ne lasă pe niciunul să ieșim din Tabără ca să încercăm să găsim noi singuri mâncare? Mă întreb tot timpul asta.”

O carte învăluită în mister, o acțiune care te trece prin tristețe, durere și suferință, unde suspansul face legea. O carte scrisă cu sensibilitate și emoție.

Tabăra este un loc păzit, unde copiii neînsoțiți și mamele singure locuiesc într-un autobuz cu etaj pus la dispoziție de o voluntară, familiile și grupurile mai mari în cutii de metal asemănătoare containerelor.

Steve Tasane a reușit să-mi atragă atenția asupra acestui roman care cutremură sufletul. Copilul E ne vorbește despre viața într-o tabără de refugiați. Viața dură, plină de lipsuri, adesea nedreaptă, a unor oameni care nu au nici o vină. Aceștia nu au acte care să le dovedească identitatea, deși au povești de viață și frânturi de amintiri din existența lor trecută.

E. este unul dintre copiii crescuți în aceste tabere pentru refugiați. El ne invită la o privire mai în profunzime asupra vieții lui. Prin intermediul acestuia, cu durere, vedem foametea, lipsa celor mai elementare lucruri pentru traiul de zi cu zi. Aflăm despre dezumanizare, despre comportamentul inuman al gărzilor care ar trebui să le asigure și protecție…

Copilul E este un roman document despre condițiile insalubre în care trăiesc acești oameni, despre felul în care sunt tratați. Niște litere într-un act… nu oameni cu nume, sentimente și drepturi.

O carte pe care ar trebui să o citească toți copiii de gimnaziu sau mai mari, tocmai pentru a înțelege și a aprecia cu adevărat ceea ce au.

E., I., U., R. și B. sunt patru prieteni care se încurajează și se susțin unul pe celălalt. Au povești de viață triste, care aduc lacrimi în ochii cititorului. Singurul lor adevăr este acela că nu au acte care să le dovedească identitatea și, deci, nu pot fi crezuți că spun adevărul…

O carte care-ți sfâșie sufletul, îl rupe bucățică cu bucățică. Care-ți aduce râuri de lacrimi pe obraz și-ți lasă inima plină de cicatrici.

Cartea aceasta este un strigăt de ajutor!

“De aceea trebuie să îmi spun povestea. Și pe a lui I, și pe a lui U, și pe a lui R. Dacă nimeni nu ne va asculta poveștile, nu vom scăpa niciodată din acest loc. Nu o să ne găsim niciodată o nouă casă. Nu o să avem niciodată povești noi și nu o să ne putem trăi viața.”

Copilul E este o lectură care-ți ajunge la suflet încă de la primele pagini. O poveste impresionantă, care te va învăța să apreciezi tot ceea ce ai. Întotdeauna există cineva care are nevoie de lucruri pe care noi le considerăm ca fiind de la sine ale noastre, strictul necesar…

Ceea ce putem învăța din romanul de față este să apreciem tot ceea ce ne înconjoară, persoanele care sunt în preajma noastră, deoarece alți oameni, loviți de soartă, nu au această bucurie… O lecție de viață!

Nota mea pentru carte este 10.