Afară plânge liniștit

Afară plânge liniștit

Și soarele, și cerul.

Căci ai plecat, te-ai rătăcit,

Și casă-ți e eterul…

Te-ai dus spre miile de stele

Ce strălucesc în noapte.

Ai așezat o flamă-n plus

Pe firmament, în noapte.

Ai zburat lin spre dor nespus,

Ai scăpat de iluzii.

Ai cunoscut o lume-n plus,

Vieții te-ai supus!

De sus, din nori, tu ne privești.

Ne lași să înțelegem,

Că tu la noi tot te gândești,

Că nu e rost să plângem…