Pe partea greșită a raiului de Lexi B. Newman

Titlul: Pe partea greșită a raiului

Autoare: Lexi B. Newman

Editura: Stylished Books

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 432

”Dwight Hudgens se poate considera unul dintre cei mai perfecționiști bărbați în viață. După o relație eșuată, care s-a sfârșit în fața altarului, acesta încearcă din răsputeri să găsească o femeie pe placul lui, care să se ridice la standardele înalte pe care și le-a autoimpus.

Dar soarta nu e nicidecum de partea lui. După o noapte de beție, se trezește căsătorit cu o femeie despre care nu știe prea multe lucruri și care nu e nici pe departe așa cum și-a dorit. Haven Tindall nu se apropie deloc de idealul lui de femeie. O găsește din prima clipă ca fiind nefeminină, lipsită de maniere și, totodată, de toate calitățile pe care acesta le caută la o posibilă parteneră de viață.

În ciuda acestui fapt, percepțiile lui Dwight se schimbă. Haven reușește să-l facă să înțeleagă că perfecțiunea e relativă și că, ceea ce credea că e idealul lui de femeie, nu e chiar ceea ce-și dorește să aibă lângă el.

Căsnicia lor va avea sorți de izbândă sau ceea ce a început într-un mod dezastruos are toate șansele să se sfârșească la fel?”

Dwight este un tip sincer cu femeile, mult prea sincer… Își caută aleasa, dar este mult prea dornic de perfecțiune pentru a o găsi. Chiar și chelnerița care-i oferă șervețele să se șteargă după ce ultima intervievată i-a aruncat cafeaua în față, are două mari defecte: un semn în formă de semilună pe obraz și poartă aparat auditiv, asta în ciuda ochilor albaștri mari și frumoși.

Dar, după o noapte de beție, are șocul vieții lui:

“— Ce naiba e asta?!

Întorc hârtia spre ea. Se uită scurt la ea, apoi își trântește înapoi capul pe perne, bolborosind.

— E un certificat de căsătorie, replică sec.

Apoi își redeschide ochii brusc. Se albește atât de repede la față încât mă aștept să leșine subit. Îmi cobor leneș privirea pe brațul ei și nu pot să nu-mi arcuiesc sceptic o sprânceană când zăresc pe inelarul ei un plasture asemănător cu al meu.

Trăgând o înjurătură colorată, mă reîntind lângă ea și inspir adânc, privind lung tavanul de deasupra noastră.

— Se pare că am fost ocupați seara trecută, mormăie ea.

— Foarte ocupați, aprob pe același ton plat.”

Ca să mai zici că oamenii nu fac nebunii la beție! Să vedem acum cum vor drege busuiocul, ca să zic așa…