Să ai curajul să îți dorești mai mult de Anca Moraru

Titlul: Să ai curajul să îți dorești mai mult

Autoare: Anca Moraru

Editura: Libris Editorial

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 220

”Dragostea nu a fost niciodată mai complicată, mai ales când Celeste Northon, scriitoare celebră, este prinsă într-o relație toxică care îi afectează prezentul. Prinsă între iubiri trecute și prezente, dragostea pare să îi scape printre degete. Va găsi ea oare iubirea pe care și-o dorește? Va reuși să scape de umbrele trecutului și să trăiască prezentul?”

”Cum am ajuns o fată bătrână la aproape 40 de ani? Cum o să mai pot scrie, când am un blank în inimă, în suflet, în gânduri, ca și cum cineva mi-ar fi șters toate cuvintele? Am venit în acest sat să uit, să uit de tine, de mine, de tot, dar cu fiecare zi, totul pare mai greu, mai de nesuportat.” — Celeste Northon

Să ai curajul să îți dorești mai mult este un roman simplu, care are la bază emoțiile și sentimentele lui Celeste, o scriitoare de romane de dragoste. O tânără sigură pe ea, optimistă, care se îndrăgostește de Mark — un bărbat căsătorit. Încă din primele pagini aflăm că relația celor doi s-a sfârșit iar tânăra suferă. 

Autoarea Anca Moraru ne oferă o imagine retrospectivă a unei relații sortite eșecului, dar și o radiografie a durerii și suferinței prin care trece o femeie atunci când relația cu persoana iubită se destramă. O lectură care prinde cititorul în mreje încă de la prima propoziție. 

“Aș fi vrut demult să îți spun tot ce am trăit în toți acești 5 ani, dar mi se pare că ți-aș povesti despre o altă eu. Eu nu mă mai regăsesc în nimic din ce am trăit noi, ca și cum o străină ar fi jucat pentru 5 ani rolul meu.”

Prin intermediul gândurilor lui Celeste aflăm că acțiunea este plasată în Londra, că relația ei cu Mark a fost unilaterală, el nefăcând nimic care să sugereze că își dorește ca ei doi să aibă un viitor împreună. Am avut impresia că Celeste a sperat la mult prea mult, deși Mark nu i-a promis nimic. 

“Aveam un univers total separat în care eram eu și el și apoi celălalt univers în care era el și familia lui. Două universe paralele, care nu se intersectau, dar care se învârteau în jurul lui Mark.”

Pe parcursul lecturării acestui roman am observat mai multe greșeli care au scăpat corectării, greșeli care știrbesc din plăcerea lecturii. 

Situații complicate, alegeri neinspirate care provoacă suferință, un cui care-l scoate pe altul… prin toate trece Celeste pe drumul cunoașterii de sine, al vindecării. 

“— Încerc să caut fericirea, dar uneori fuge de mine, râse el. Fericirea e iluzorie, Celeste, e la fel de trecătoare ca o stea căzătoare de pe cer, ar trebui să știi asta. Nu mai caut fericirea, încerc să iau lucrurile așa cum sunt, fără mari așteptări sau vise.”

Mi-a plăcut eroina principală. Un personaj aparte, care suferă, este într-o continuă căutare a iubirii, a bărbatului care să-i ofere fericirea până la adânci bătrâneți. O femeie în care multe se vor regăsi sub diferite aspecte. 

Deși se reîntoarce la Mark pentru o scurtă perioadă de timp, realizează că viitorul ei nu este alături de acesta. De asemenea, nu mai ține legătura nici cu Tom… nu vrea să îi dea viața peste cap. Se scufundă în scris, ceea ce este benefic pentru cariera ei, suferă și își consumă durerea în poveștile pe care le creează. 

Astfel, la o lună după ce s-a despărțit definitiv de Mark, iese cu prietenele ei în club. Aici îl cunoaște pe David… 

“Îmi plăcea că mă privea în ochi când îmi vorbea, că mă asculta, mulți oameni nu își privesc interlocutorul în ochi și lucrul acesta mă enervează la culme. În schimb, el era atent, galant, seducător de sexi, dacă există cuvântul acesta.”

Se pare că cei doi chiar se potriveau, dar destinul are alte planuri. Astfel că, trecutul lui David își face apariția în viața acestuia — află că fosta lui iubită este însărcinată. 

Celeste este din nou singură, suferă și varsă lacrimi amare… 

Autoarea Anca Moraru m-a surprins cu Să ai curajul să îți dorești mai mult. În mod plăcut. Da, este loc de mai bine, dar felul simplu și lejer de scriere, modul în care reușește să transmită o gamă largă de emoții cititorilor săi este deosebit. 

O lectură care dă de gândit și invită la introspecții. Care te face să pui în balanță acțiunile proprii, să te gândești la situații în care ai fi putut reacționa diferit sau lua anumite decizii. 

Mi s-a părut că autoarea Anca Moraru a trecut mult prea repede de la un cadru la altul al romanului astfel că, uneori am avut impresia că personajul feminin nu prea știa nici ea ce își dorește. Era mult prea ocupată cu alergatul după iubire și ceda mult prea ușor… 

“Oare Tom mă iubea? Poate da, poate nu. Timpul le va decide pe toate, el e nevăzutul rege care poate vindeca totul, care poate aduce lumină în locuri în care nu vezi decât întuneric.”

După ce Tom are un accident de mașină și ajunge în comă la spital, Celeste realizează că își dorește să aibă ocazia să-i spună că îl iubește. Urmează momente de cumpănă, de rugăciuni și speranțe, clipe în care tânăra nu se îndepărtează de salonul acestuia. 

Dar, odată ce acesta își revine, devine morocănos și taciturn, Ba chiar după un timp destul de lung, reușește să o îndepărteze pe Celeste de el. 

De aici înainte, totul mi s-a părut incredibil, neconvingător, grăbit. O înlănțuire de decizii lipsite de înțelepciune, fără a mai fi convingătoare. 

O lectură cu potențial. Drăguță. 

 “— Nu uita: dacă totul pare negru acum, nu înseamnă că nu există și nuanțe de gri sau alb. O să fie bine, ai încredere.”

Acesta este citatul meu preferat din carte!