Sinuciderea asistată ar trebui să fie un drept de Anamaria Marcovici

Sinuciderea asistată se referă la moartea asistată de un medic pentru persoanele care suferă de boli terminale, fizice sau mentale. Acesta este un subiect controversat de discuție deoarece cele
mai multe religii consideră sinuciderea un păcat. Totodată, majoritatea doctorilor nu vor să-și
asume o astfel de responsabilitate chiar dacă pacienții își exprimă dorința de a muri.
În această lucrare voi argumenta că sinuciderea asistată ar trebui să fie un drep al oricărui
om. Pentru a susține această teză mă voi folosi de articolul „Derek Humphry, Ieșirea finală:
aspectele practice ale eliberării de sine și sinuciderea asistată pentru cei pe moarte” din „Revista
de politică și drept în domeniul sănătății”.

Tematica sinuciderii asistate poate fi pusă în discuție doar atunci când oamenii înțeleg că aceasta ar putea devenii doar un drept și nu o obligație. Nimeni nu poate fi obligat ca, dacă au
trecut de o anumită vârstă sau se confruntă cu o boală incurabilă să fie omorâți. Pur și simplu acest drept
ar fi benefic pentru cei care nu vor să se strofoce inutil cu o boala sau orice alte probleme grave le marchează viata. Prin faptul că pot apela la această alternativă, pacienții își iau viața în propriile mâini și deci, își decid singuri soarta.
Sinuciderea asistată este legală în țari ca: Austria, Belgia, Canada, Luxemburg, Noua Zeelanda, Portugalia, Spania, Australia, Elveția, Olanda și anumite părți ale Statelor Unite ale Americii.
Toate acestea sunt țări civilizate, care fac parte din prima lume și se bazează pe democrație. Aceste țări nu sunt nici pe departe ca cele care au legi nefavorabile, împotriva cetățenilor săi sau care au regimuri totalitare. Astfel, putem spune că acest drept a fost creat pentru cetățeni și nu pentru a beneficia statului într-un mod obscur.
Unul dintre cele mai des întâlnite argumente împotriva sinuciderii asistate este faptul că mulți doctori nu vor să aibă aspra lor această responsabilitate.
În acest argument voi aduce în discuție organizația din 1980, Societatea Hemlock, și studiile fizicianului Jack Kevorkian.
Astfel, este relevant a menționa cartea sa, „Medicina pe bază de rețetă: bunătatea morții planificate”, în
care se vorbește despre „Mericitron” (o mașinărie care a fost folosită asupra lui Janet Adkins care suferea
de Alzhaimer).

„Este o mașină, susține el, care poate ameliora responsabilitatea morală a terților, punând moartea în mâinile pacientului” (citat din „Derek Humphry, Ieșirea finală: aspectele practice ale eliberării de sine și sinuciderea asistată pentru cei pe moarte”).
Mașina funcționează astfel: apeși pe un buton pentru a livra medicamentele mecanic printr-un IV pentru eutanasiere.
Datorită Mercitronului, doctorii sunt absolviți de tumultul intern de a fi omorât o persoană, iar, în același timp, persoana care iși dorește moartea din cauza bolilor pe care le are nu va fi refuzată. Aceștia nu trebuie neapărat să le facă injecția letală sau să le administreze pastila pacienților.
Totodată, mai există și alte metode care nu necesită Mercitronul ca, spre exemplu, în Elveția, sarco pod (o capsula printată 3D care conține nitrogen lichid pentru a asigura o sinucidere fără durere).
Am menționat mai înainte despre Societatea Hemlock. Aceasta era o organizație care advoca pentru dreptul oamenilor de a alege să fie eutanasiați. Societatea a existat între anii 1980 și 2003, iar motto-ul său era „Viață bună, moarte bună”. În 2003 organizația a devenit „Alegeri la sfârșitul vieții”.
Un alt argument deseori întălnit împotriva sinuciderii asistate provine din sfera religioasă.
Cele mai multe religii: Catolicism, Ortodoxism, Islamismul etc.; atestă că sinuciderea este un
păcat.
Deși, teoretic, statul nu ar trebui să fie amestecat cu religia, observăm adeseori că acesta nu este cazul deloc.

Religia, în foarte multe țări, este un factor important al multor legi, deoarece oamenii religioși constituie o mare parte din societatea noastră deci și opinia lor se va face auzită.
Problema este, însă, când religia devine un mijloc de a controla anumite grupuri și se ajunge la
cazuri extreme sau chiar abuz de putere. Ceea ce acești oameni refuză să ințeleagă este faptul că nimeni nu-i va obliga să aleaga sinuciderea asistată. Daca aceștia ar fi să aibă o boală terminală, acest drept ar reprezenta doar una dintre opțiuni.
Totuși, aceste grupuri de oameni nu au nimic împotriva animalelor care sunt omorâte la veterinar din cauza vârstei sau a unei boli incurabile.
În lumea aceasta foarte mulți oameni se sinucid, chiar dacă nu toți din cauza faptului că au fost diagnosticați cu boli terminale. Astfel, nu este un secret faptul că oamenii recurg la această metodă ca ultimă alegere voită și care le stă în putere.
Luând acest fapt în considerare, acest lucru poate fi făcut sub supravegherea cadrelor medicale mult mai sigur. Acest lucru ar duce la dispariția cazurilor în care oamenii ajung să aibă scleroze multiple sau altele asemenea, din cauză că au supraviețuit unui impact de la înălțime mare sau unui foc de armă. Totodată, procesul ar fi mult mai rapid pentru persoana ce dorește să-și pună capăt vieții.
Sunt de părere că până și oamenii cu tulburări mentale ar putea beneficia de dreptul la sinucidere asistată deoarece depresia și anxietatea, de cele mai multe ori, dacă nu sunt tratate la timp, pot duce la alte boli mult mai grave, precum schizofrenia sau psihoze (Gentiana Bordieanu lucrează la Centrul Internațional de Psihologie Zen SRL și pe site-ul ei vorbește despre așa ceva).
Desigur, acest lucru nu ar trebui să se pună în discuție pentru oamenii care au, spre exemplu, BPD
deoarece aceștia suferă, de obicei, de ideație suicidară. „Ideațiile suicidare (SI), numite adesea gânduri sau idei suicidare, sunt un termen larg folosit pentru a descrie o serie de contemplații, dorințe și preocupări legate de moarte și sinucidere […] Majoritatea oamenilor dețin controlul asupra SI și nu încearcă să se sinucidă, chiar și atunci când raportează SI”.
Astfel, acești oameni nu suferă de gânduri sinucigașe, ci de ideații sinucigașe. Acestea se manifestă prin apariția
mentalității că atunci când ceva rău se întamplă, atunci nu s-ar fi întâmplat dacă persoana nu era în viață în acel moment. Desigur, oamenii cu tulburări mentale ar fi preferabil ca mai întâi să se consulte cu psihologi și doctori de specialitate înainte de a lua o măsură atât de drastică.
Sunt de acord cu faptul că există și alte alternative pentru acești oameni, dar, uneori, în cazuri extreme, unde nici psihologii nu cred că mai este vreo speranță, atunci sinuciderea asistată ar fi o alternativă optimă. Dreptul la sinucidere asistată în cazul acestor persoane devine crucial deoarece specialiștii nu mai au cu ce să îi trateze pentru a-i ajuta. Evident, nici în acest caz, nimeni nu este obligat să recurgă la această portiță de scăpare, ci doar le este oferită această alternativă.
Mai există și alți susținători ai dreptului la sinucidere asistată. Spre exemplu, Patrick Stewart este printre ultimii care au susținut campania de legalizare a morții asistate în Marea Britanie. Motivul său pentru sprijin este simplu. El spune: „Nu avem controlul asupra modului în care ajungem în lume, dar la sfârșitul unei vieți, ar trebui să avem controlul asupra modului în care
o părăsim.”
În concluzie, susțin ca dreptul la sinucidere asistată să fie introdus, atât în Constituția României, cât și în celelate țări ale lumii, deorece acest drept nu doar că ar putea micșora rata sinuciderilor care nu au succes (și duc la handicapuri ireversibile pentru persoanele în cauză) ci îi și ajută pe cei cu tulburări mentale sau boli în stare terminală, să își pună singuri capăt suferinței. Este inuman să lași oamenii să sufere doar de dragul de a suferii, de aceea sunt de părere că sinuciderea
asistată ar trebui să fie un drept de care toată lumea să beneficieze.
Cum animalele de companie sunt eutanasiate când au o boală care le pune în pericol viața, cum oamenii în stare vegetativă sunt scoși de la aparate după ce se decide că sunt în stare de moarte cerebrală, așa și oamenii vii, care doresc să fie eutanasiați, ar trebui să aibă parte de acest drept.