Abis de Monica Ramirez

Titlul original: Abyss

Autoare: Monica Ramirez

Seria: Alina Marinescu

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Traducerea: Monica Ramirez

Număr de pagini: 351

„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât … nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”

Cam ciudate gândurile, ca să nu spun sinistre…

„Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.”

Adevărat, dar este oare posibil în cazul de față?

După un tur de forță cu Asasin la feminin,Identități secrete; Balanța puterii și Bariere de fum, sunt convinsă că mai urmează șocuri, întâmplări și acțiuni la care nu m-aș fi gândit sub nici o formă. Adică, cine s-ar fi gândit că Alex moare și apoi învie? Sau că Alina îl cunoaște pe Marius? Eu cu siguranță nu m-aș fi gândit la așa ceva! Ca să nu mai spun nimic de dispariția Alinei…

Dacă autoarea a reușit să mă convingă de ceva, acesta a fost că imposibilul în această serie nu există. Tot ce poate fi mai rău se întâmplă. Măiestria cu care își scoate personajele la liman este ceea ce captivează, înlănțuie efectiv cititorul, chiar dacă nu ești de acord cu direcția în care pornește povestea… Așa că, nu am putut să las să treacă prea mult timp între volumul 4 și 5.

Să continuăm aventura!

„Când privești în abis, abisul privește prin tine.”– Friedrich Nietzsche

E și normal! Având în vedere câte au văzut și făcut de-a lungul misiunilor lor. Sper doar că Alina se va întoarce la Alex, iar povestea lor să fie una credibilă.

Cred că perechea Alex – Alina este mult mai credibilă din punctul meu de vedere decât Alina – Marius. Pur și simplu Marius nu mi se pare suficient de puternic pentru a fi un partener pe măsura Alinei.

Dar să lăsăm asta momentan și să revenim la misiunile din Abis, și anume, la cea din Afganistan, ce are loc chiar în prologul cărții.

” Frica face parte din noi toți, spuse o voce, rostind cuvintele cu o ritmicitate aproape hipnotică. Adevărata valoare a unui bărbat constă în determinarea cu care-și învinge frica.”

Bine spus, dar este valabilă și pentru femei, nu doar pentru bărbați.

Asistăm la o crimă odioasă. Cum poate cineva să se sinucidă și să ia cu el și alte vieți omenești? Nu înțeleg și niciodată nu voi putea concepe așa ceva. Este o monstruozitate.

De aici, acțiunea se mută la Dubai, în Emiratele Arabe Unite… unde descoperim o Alina apatică, care se mulțumește să trăiască fără amintiri; și realizăm că acțiunea romanului de față se petrece cam la un an după anteriorul. Alina este complet vrăjită de Bataine alias Bashir, sau ar fi mai bine să spun că este sub controlul acestuia?

Descoperiți voi citind cartea. Ceea ce este important este faptul că au reușit să o controleze. Dar…

„O recuperaseră pe Alina și asta era cel mai important. Ceea ce-l îngrijora însă, era faptul că habar n-aveau cât din Alina rezistase lungului proces de îndoctrinare și spălare pe creier.  …  Spera doar că procesul nu era ireversibil.”

Reveniți la Milano, Marius și Roger – șeful CIA al Brigăzii Antitero, o duc pe Alina într-o casă victoriană și nu la cartierul general Elite… Mă întreb de ce Marius este nevoit să-și ascundă emoțiile odată cu readucerea Alinei? Ce se întâmplă de fapt?

Oare cum este să te uiți la oameni pe care îi cunoști de-o viață și să nu-ți aduci aminte nici măcar numele lor? Să crezi că sunt dușmani pe care trebuie să îi elimini? Oare cum va fi Alina la finalul acestei săptămâni cu Roger și Marius? Va mai exista Alina? Sau va fi redusă la tăcere pentru totdeauna?

A avut dreptate autoarea când m-a sfătuit să am grijă la micile bombițe care s-au dovedit a fi bombe în toată regula. La așa ceva chiar nu m-aș fi așteptat… Ce imaginație! Îmi este și teamă să mă gândesc ce alte situații mă mai așteaptă pe parcursul acestui volum.

„Trebuia s-o ajute să-și învingă demonii, nevoia primară de droguri, confuzia și scârba față de propria persoană. Problema era că nu mai aveau decât o singură zi până când agentul Alina trebuia să funcționeze perfect. Dacă nu se întâmpla asta, Brett avea s-o condamne la moarte.”

O misiune foarte grea pentru Marius…. va reuși sau va eșua?

Alertă și plină de suspans, cartea ne ține cu respirația tăiată, cu inima-n gât, încă de la început. Avem tot timpul imaginea unei clepsidre deasupra capului, a cărei nisip odată scurs poate aduce viața sau moartea, salvarea sau tenebrele.

De data aceasta asistăm la răzbunarea Alinei contra lui Bashir… pe care este hotărâtă să-L caute și să-l execute indiferent în ce ungher întunecat s-a ascuns. Ford, Marius și Roman sunt alături de ea.

Marele absent, pe care nu ai cum să nu îl detectezi, este Alex. Unde este și mai ales, de ce nu a fost implicat în această misiune?

De aici, cartea continuă în același ritm alert, cu misiuni peste misiuni, dar Alina este precum un robot. Un soldat universal care nu mai arată nici cea mai mică emoție. Execută tot ce i se spune, nu-i pasă deloc de pierderile colaterale atâta timp cât acestea sunt în limitele admise. E ca și cum nu mai are suflet…

Nu îmi mai place Alina, reacționează ciudat. Îl ține la distanță pe Marius, la Alex nu se gândește absolut deloc, a devenit o palidă umbră a ceea ce a fost. Iar gândurile lui Marius ilustrează perfect acest sentiment al meu:

„Femeia pe care o iubea mai mult decât propria-i viață înțelegea adevărata valoare a sufletului uman. Luptase din răsputeri să și-l păstreze pe al ei, dar îl pierduse fără drept de apel datorită unei conjuncturi nefericite rezultate din eroarea lui de judecată.”

Alina se retrage în ea, nu mai comunică și nici nu mai face glume cu prietenii, are o atitudine fatalistă. Bineînțeles că prietenii ei sunt îngrijorați și fiecare încearcă să o scoată din această gaură neagră unde s-a ascuns… Dar, un an de zile de spălare pe creier alături de Al-Quaeda își spune cuvântul, fără a mai pomeni nimic de faptul că ea este cea care l-a împușcat pe Vallis fără ca măcar să realizeze că era un prieten apropiat. Oare cum se descurcă cu toate aceste remușcări, cu aceste consecințe grave ale propriilor sale acțiuni?

Jason este cel care reușește cât de cât să o facă să reacționeze. Dar să nu vă gândiți că este vechea Alina care mereu avea ceva de spus…aceea a dispărut precum fumul în bătaia vântului.

O misiune care altădată ar fi stârnit o grămadă de întrebări și revoltă din partea Alinei, care acum acceptă totul fără nici o emoție, îl îngrijorează până și pe Brett care realizează că Alina nu mai este aceeași – sufletul ei este sfărâmat.

Nu știu de ce nu acceptă să consulte un psiholog, deoarece trauma prin care a trecut și tortura la care a fost supusă nu a fost o joacă de copii. De ce nu ia Brett măsuri? Ce se urmărește de fapt?

Marius este cel admirat în cazul acestui volum. Luptă cu adevărat, face chiar și imposibilul pentru a o salva.

„Acum nu mai era îngrijorat doar pentru starea ei psihică, ci și pentru sufletul ei. N-o văzuse niciodată atât de supusă și dornică să-și îndeplinească ordinele, indiferent de natura lor. Nu mai putea privi de pe margine, trebuia să conceapă un plan pentru a-i salva sufletul. Dacă n-o făcea, era clar că Alina avea să se distrugă pe vecie. Și dacă se întâmpla asta, nimic altceva nu mai conta.”

După o jumătate de carte în care eram pe punctul de a da cu cartea de toți pereții, de a tortura toate personajele cărții în cele mai inovatoare modalități posibile, de a mă certa cu autoarea cerându-i explicații despre harababura pe care a creat-o aici, în sfârșit ceva începe să se schimbe… Alina zâmbește, ba chiar reușește un mic hohot de râs… Ăsta da pas înainte!

Și-a revenit Alina? Rămâne cu Marius?

Citiți „Abis”și faceți cunoștință cu disperarea unui suflet distrus care încearcă să se recompună. Vă asigur că surprizele se țin lanț, iluziile sunt sfărâmate și imposibilul devine deodată posibil.

„– Te-am iubit mereu, chiar și atunci când n-o știam. Restul n-a fost decât o minciună.”

Mulțumesc Monica Ramirez și Librex pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 9,9.