Ce culoare are cerul tău? de Cristian Cărpenaru

• 

Titlul: Ce culoare are cerul tău?

Autor: Cristian Cărpenaru

Editura: UP

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 236

”Probabil cel mai mare atu al autorului și al cărții de față îl reprezintă abordarea personajelor, autorul reușind fără efort să surprindă arhetipuri, să contureze caractere și să dea viață unor oameni tridimensionali, ambivalenți, verosimili și atractivi din punct de vedere al complexității lor psihologice. Personajele acestui roman se mișcă și vorbesc liber, simt intens, ard până la scrum, se înalță, fac greșeli și visează așa cum o facem noi toți, zi de zi, în cel mai autentic mod posibil. Dragostea, dizabilitatea, suferința, idealismul dus la extrem, pasiunea fizică, sentimentul religios, ipocrizia noastră și a celorlalți, sentimentul de a fi prins în capcana destinului, visele neîmplinite, toate acestea sunt adevăruri intime, care ne aparțin tuturor, dar pe care autorul le scoate la iveală cu măiestrie, punându-ne față în față cu tot sublimul și mizeria lor. Nici un subiect nu mai este tabu, niciun derapaj uman nu rămâne neanalizate cu microscopul unui profund cunoscător al spiritului uman.” — Andreea Sterea

Cristian Cărpenaru are o scriitură interesantă, înclinată spre introspecție, într-un registru grav, pe alocuri dramatic. — Corina Ozon”

Până de curând nu știam cum scrie autorul, dar Generația pupilelor dilatate a cărei recenzie o găsiți pe Delicatese Literare m-a impresionat profund.

Ce culoare are cerul tău?
O întrebare al cărei răspuns e diferit de la persoană la persoană, în funcție de sentimente și experiențe, de percepții și trăiri.

Autorul Cristian Cărpenaru dă dovadă de un talent aparte. Romanul său face o radiografie nu doar a tipologiei umane, ci și a emoțiilor și vieților acestora, oferind cititorului propria lui variantă incisivă, uneori dramatică, alteori pozitivistă. O lectură care te intrigă, te face curios și care nu-ți permite să te detașezi nici măcar o secundă de povestea cuprinsă între paginile cărții.

Din câteva întorsături de condei reușește să stârnească interesul, să îți prezinte personaje complexe prin simplitatea lor și prin complexitatea gândurilor acestora, care cuprind o paletă largă de spectre emoționale.

”Nu are rost să se împotrivească firescului mers al lucrurilor, deși îi era cu mult mai bine acolo, în valurile gândurilor, sub o indefinibilă stare de bine care de obicei, în clipele de singurătate îi umplea sufletul cu un tremur voluptuos și medicamentos.

Simțise, aproape instantaneu, acel amalgam de durere și speranță care, cu o dibace lovitură de spadasin născut pentru a se duela până în ultima zi a existenței sale îi atinsese măruntaiele sufletului.”

Cristina, tânăra de doar 17 ani care nu va vedea niciodată cerul cu ochii, este un personaj plin de candoare, totuși trist. Un alt punct de vedere vine din partea Antoanetei, mama Cristinei, care face față fiecărei zile cu un zâmbet pe chip, uneori mai vesel, alteori mai trist… Rămasă văduvă la doar 25 de ani, cu un copil mic de crescut și nevoită să își lase serviciul pentru a-și îngriji copilul.

Un alt punct de vedere îl obținem prin intermediul preotului Florian, care ne oferă o viziune diferită a aceluiași tablou. Trecut și el prin încercările vieții, confruntat cu vicisitudinile acesteia, cu suferința și durerea, dar și implacabilitatea acestei vieți, are momente în care credința îi este pusă la încercare. Fără copii, rămas văduv, parcă privește cu alți ochi, lipsiți oarecum de speranță, viața care merge mai departe. Lupta cu tentațiile, cu gândurile ce-i bântuie sufletul ne sunt descrise simplu:

”În astfel de momente ieșea la suprafață celălalt eu al său, hrăpăreț și necruțător, însetat și cotropitor, dorind să-i vindece pe ceilalți cu orice preț. Un eu teribilist, capabil să ignore absolut orice regulă, sfidând, mazilind și ghilotinând fără a da cuiva socoteală.”

Ce culoare are cerul tău? este un roman alert, fluid și redând o poveste complexă a vieții unor oameni ce formează diverse tipologii, având emoții și stări ce fluctuează de la un pol la altul în funcție de ceea ce simte fiecare. Un roman care ne pune în fața realităților crude ale vieții, dar și în fața unor destine pline de speranță, de noroc sau încredere.

Cristian Cărpenaru are un mod aparte de a radiografia psihicul uman și de a evoca caractere și personaje de neuitat.

Însă, descoperind întregul puroi al unei societăți egoiste se retrăsese încetul cu încetul în propriul sine, acceptând la un moment dat neputința și singurătatea, nicidecum ca un inevitabil blestem sau ca reminiscență a unor erori petrecute în adolescență, ci doar ca pe o unică metodă de supraviețuire într-o lume hulpavă și sălbatică. Una mereu pregătită să muște din fereastra sufletului, mereu dornică să te îngenuncheze în numele unui sadism convențional care chiar nu considera că ar avea nevoie de anumite justificări.”

Povestea lui Victor are la bază regretele, pe care nu este dispus să le accepte sau să le conștientizeze. Alegerile pripite făcute din dorința de a evada dintr-o viață care i se pare că îi îngrădește posibilitățile.

Un tablou al vieții satului, cu armonia și mersul specifice, unde fiecare știe mersul lucrurilor din propria gospodărie dar și din cea a vecinului; dar unde emoțiile locuitorilor sunt personale, adesea neștiute de nimeni. O poveste a încercărilor și a tentațiilor, a secretelor bine ascunse prin cele mai tainice cotloane.

Povești de viață ce transformă un om zi de zi, îl maturizează.

”Exact așa cum surâde mai mereu Antoaneta. Exact așa cum încearcă Cristina. Exact așa cum ar fi indicat să încerce și el. Exact așa cum ar fi bine să procedeze orice om.”

Ce culoare are cerul tău? este o lectură ce ne oferă nenumărate clipe de reflecție, povești de viață pline de greșeli și piedici, de momente de cumpănă și teamă, dar și de speranță. Este o lectură care se citește ușor, dar care ne provoacă intelectul. Ne oferă diferite întrebări cărora încercăm să le descoperim sensul și răspunsul adecvat.

Observăm viața de zi cu zi a unor oameni încercați de destin în diferite feluri, observăm importanța aspectului religios la sat, credința de netăgăduit a unora, dar și deziluziile altora.

Viața Cristinei, închisă întunericul orbirii fluctuează la poli opuși, schimbându-i dispoziția de la veselă la tristă, dintr-un moment în altul. Și nu ai cum să nu empatizezi, deoarece viața ei este destul de limitată.

”Măcar dacă ar fi putut să viseze! Măcar atât. Dar despre ce să visezi când imaginile îți sunt interzise? Totul este negru, iar mirosurile nu pot fi visate. Întotdeauna doar negru. Haos obscur. Un nimic împodobit cu beteala speranței.”

O poveste de viață ce schimbă destine, cu poveri și taine, cu vise și iluzii, plină de speranță, de dorințe și pasiuni. Un carusel al emoțiilor ce iau cu asalt cititorul cu fiecare pagină citită. O lectură ce-ți oferă ocazia de a arunca o privire în sufletul omului și de a înțelege atât dorințele și pasiunile, cât și frustrările și temerile.

Cristian Cărpenaru cu siguranță merită citit! Oferă o perspectivă nouă a vieții, o înțelegere aparte a psihicului, oferind o poveste alertă, fluidă și plină de întorsături.

O singură întrebare rămâne: Ce culoare are cerul tău?

Mulțumesc editurii UP pentru exemplarul oferit spre recenzie.