Soarele de la miezul nopții de Stephenie Meyer

Titlul original: Midnight sun

Autoare: Stephenie Meyer

Seria: Twilight Saga, volumul 5

Editura: Paladin

Traducerea: Laura Frunză & Mihaela Alexandrescu

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 888

„Bella era singura mea vulnerabilitate.
Cu aproape un secol de viață în urmă și o eternitate în față, existența de vampir a lui Edward Cullen cu greu mai poate fi tulburată de ceva. Cu atât mai mult, cu cât adolescentul nemuritor poate citi gândurile celorlalți. Însă nu chiar ale tuturor… Atunci când o întâlnește pe Bella Swan, noua sa colegă de școală, el își dă seama cu uimire că mintea fetei rămâne un mister indescifrabil. Iar parfumul ei diferit este o tentație irezistibilă. La început o urăște și încearcă să stea departe de ea, dar nu pentru mult timp…

Ciudat cât de puține înțelesesem înainte să apară Bella în viața mea.

Ea mă schimbase mai mult decât crezusem că este posibil să mă schimb și să rămân totuși eu însumi.”

Cu aproape 10 ani în urmă citeam pentru prima dată seria Amurg, o serie descoperită destul de târziu, după ce vizionasem deja primele 3 ecranizări ale seriei… Amurg, Luna nouă, Eclipsa… O serie pe care am îndrăgit-o din primul moment și pe care am recitit-o cu drag de-a lungul timpului.

M-am bucurat când editura Paladin a scos, în sfârșit, Soarele de la miezul nopții. Deși, mă așteptam să scoată toată seria din nou…până acum!

„Astăzi nu le stătea gândul decât la nerăbdarea banală a primirii unei colege noi în comunitatea lor și-așa restrânsă. Era nevoie de foarte puțin ca să se agite. Văzusem chipul noii colege repetat în gândurile tuturor, analizat din fiecare unghi. Era doar o ființă umană obișnuită de sex feminin.”

Din perspectiva lui Edward, povestea capătă noi valențe, alte dimensiuni și unghiuri rămase neexplorate.
De data aceasta asistăm la adevăratul război purtat de Edward în timpul cursului de biologie, lupta interioară purtată între el și monstrul însetat care era atât de ispitit de sângele acestei tinere căreia nu reușea să îi citească gândurile.
„M-am pregătit, încordându-mi mușchii, după care am tras o dată rapid aer în piept, respirând doar pe gură.

Ahh!

A fost extrem de dureros, ca și cum aș fi înghițit cărbuni încinși. Chiar și fără să o miros, tot îi simțeam gustul pe limbă. Pofta era exact la fel de intensă ca în momentul în care îi simțisem mirosul prima dată săptămâna trecută.”

Dacă în primele patru volume ale seriei am avut impresia că l-am descifrat pe Edward, am realizat citind Soarele de la miezul nopții că nici măcar pe aproape nu eram! Cartea aceasta ne oferă o perspectivă diferită, deși totuși aceeași! Asistăm la frământările interioare ale unui vampir! Puternica luptă pe care o poartă cu monstrul însetat de sânge din interior, care nu-și dorește decât moartea Bellei. Latura care apreciază viața, ferm hotărât să o protejeze pe Bella de propria agonie, este cea care ne captează atenția.
„M-a lovit ca o explozie. O bombă detonată în corpul și în mintea mea. Prima oară când simțisem mirosul Bellei, crezusem că o să mă rup în bucăți. Aceea era ca o tăietură în hârtie față de decapitarea de acum. Mi-am simțit creierul desprins de corp.

Nu era totuși durere. Sângele Bellei era opusul durerii. Ștergea orice durere suferisem vreodată. Și era mai mult decât absența durerii. Era satisfacție, era extaz.”

Stephenie Meyer ne-a oferit prin intermediul volumului de față un bonus. Ne-a permis să îl cunoaștem cu adevărat pe Edward.
O lectură mai matură cumva, cu mult mai intensă decât celelalte volume, categoric la fel de captivantă.

Descoperim un Edward îndrăgostit care poartă un război intens cu propria sa natură și cu atracția deosebită pe care o simte față de tânăra Bella.

„Încă tânjeam după timpul petrecut cu ea într-un fel în care nu mai tânjisem după nimic altceva. Senzația nu era la fel de imediată și puternică precum setea, era ceva diferit, o altfel de dorință, o altfel de durere.”

Vedem momentul testării grupei de sânge prin ochii vampirilui, care este uimit de reacțiile tinerei, diferite de cele ale unui om normal.

Continuăm povestea urmând traseul binecunoscut, totuși atât de diferit atunci când îl vedem din punctul de vedere al vampirului îndrăgostit, care se zbate în propria agonie în ceea ce privește mortalitatea Bellei și fragilitatea ei în comparație cu vampirii.

Un pas înainte și doi înapoi printre momentele calme și fericite care alternează cu clipele când pericolul se află la o aruncătură de băț și Edward este cel care luptă cu adevărat.

„– Tu chiar … o iubești?

– Nici nu-ți pot descrie, Em. Deodată, fata asta e totul pentru mine. Nu mai văd sensul vieții fără ea.”

Descoperim un Edward diferit față de adolescentul – vampir pe care l-am închipuit până acum. Un adult care-șii pune problema nu din punctul dorinței personale, ci din punctul a ceea ce este benefic sufletului tinerei, nevăzând ceva benefic în a o transforma pe tânăra Bella în vampir doar pentru a o avea o eternitate alături de el.

Este fascinant modul în care o vede Edward pe Bella, o percepție la care nu m-aș fi gândit până acum!

„Vedeam în formarea ei elementele din poveștile care îi plăceau – personaje care îi modelaseră existența. Avea în ea un pic din Jane Eyre, o picătură din Scout Finch și Jo March, o doză de Elinor Dashwood și Lucy Pavensie.”

Soarele de la mezul nopții mi-a oferit un moment de reîntoarcere în timp, dându-mi ocazia să recitesc o serie foarte dragă mie, să o privesc dintr-un unghi aparte.

Zbuciumul lui Edward, constant, este fascinant. Cele două întrebări care îl macină și felul în care îl percem acum, sunt ceea ce constituie punctul central al cărții.

Momentul adevărului a sosit. Poiana, când Edward își testează limitele și descoperă că este capabil să reziste atracțiilor Bellei.

Astfel, îi împărtășește acesteia adevărul despre el, sperând că aceasta va fugi îngrozită și-n același timp sperând că va rămâne alături de el.

Este uimit de capacitatea tinerei de a face față acestui adevăr șocant și fantastic. De modul în care Bella acceptă adevărul despre Edward, cu o încredere de nedescris în acest vampir al cărui suflet este legat de ea.
Vânătoarea, lupta pentru oprirea lui James, iubirea celor doi- Edward și Bella, sunt redate de Stephanie Meyer cu o acuratețe aparte.
„Tot ce se putea face se făcuse. Acum nu ne mai rămânea decât să așteptăm.”

Adrenalină și emoție, asta simțim pe măsură ce urmărim punctul de vedere al lui Edward.

Stephenie Meyer ne-a lăsat să așteptăm ani întregi această carte, dar a meritat așteptarea!

2 gânduri despre &8222;Soarele de la miezul nopții de Stephenie Meyer&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.